Boxerul născut în acelaşi oraş cu Nicolae Văcăroiu dă lecţii de fotbal cu pumnii. Lomachenko a devenit cel mai bun din lume cu metode SF
Născut în Cetatea Albă, un oraş cu rădăcini româneşti care se duc în timp până în vremea când Dacia era condusă de Burebista, Vasyl Lomachenko a ajuns să fie unanim considerat cel mai bun boxer din lume al momentului, indiferent de categorie. Povestea ucraineanului de 31 de ani este o dovadă că performanţa se face şi apelând la metode neconvenţionale şi poate oricând să servească drept inspiraţie pentru orice sportiv român, indiferent de disciplina pe care o practică.
Prestaţiile echipei naţionale din meciurile cu Spania şi Malta au reuşit să spulbere tot entuziasmul românilor pentru fotbal pe care „tineretul” îl stârnise în vara aceasta la Europeanul U-21 din Italia şi San Marino. E un moment greu, într-adevăr, dar un clip video în care cel mai bun boxer al planetei trimite mingi de fotbal la vinclu cu propriii pumni a creat tangenţa între violentul sport pe care Lomachenko îl practică şi fenomenl numărul 1 de pe Planetă. Astfel, dacă într-o vreme discursul lui Al Pacino din „Any Given Sunday” era instrumentul favorit al antrenorilor pentru a-şi motiva fotbaliştii, băieţii pe care Contra îi pregăteşte sub culorile României se pot inspira din povestea boxerului din Ucraina.
Legătura cu Nicolae Văcăroiu
Pe 17 februarie 1988, Vasyl Lomachenko apărea pe lume în Bilhorod-Dnistrovskyi. În ucraineană, numele orăşelului de 50.000 de suflete nu spune nimic celor mai mulţi vorbitori de română, dar istoria ne ajută să realizăm legătura puternică pe care România o are cu aşezarea din zona ucraineană a Basarabiei. Ca o curiozitate, Nicolae Văcăroiu, fost prim-ministru al României, s-a născut în 1943 în Cetatea Albă, aşa cum se numea urbea înainte să reintre sub controlul Uniunii Sovietice.
Dansurile sportive şi gimnastica, antrenamentul ideal
Tatăl lui Lomachenko, deşi nu avea niciun soi de legătură cu boxul, l-a învăţat încă de mic pe micuţul Vasyl cum să-şi transforme mâinile în arme letale. La 9 ani, Anatoly a luat o decizie care a stârnit hohote de râs. I-a interzis fiului său să se mai antreneze în interiorul ringului şi, preţ de patru ani, l-a trimis pe acesta să practice dansuri populare şi, ulterior, gimnastică.
Fără să aibă niciun fel de legătură cu sportul profesionist, Anatoly şi-a dat seama că jocul de picioare şi mobilitatea sunt aspecte care pot face diferenţa în mod decisiv. Şi asta s-a întâmplat.
Carieră stelară la amatori: o singură înfrângere
La 19 ani, Lomachenko a debutat la prima sa competiţie majoră, Mondialele de la Chicago, acolo unde a pierdut medalia de aur după un meci strâns cu rusul Albert Selimov.
A fost singura înfrângere în 397 de lupte la amatori – acolo unde, trebuie menţionat, inclusiv cei mai valoroşi boxeri din istorie înregistrează multiple eşecuri – şi chiar şi pe aceea a răscumpărat-o cu două victorii ulterioare în faţa rusului. Debutul la profesionişti l-a găsit cu două medalii de aur la Olimpiadele din 2008 şi 2012, două la fel de strălucitoare la Mondialele din 2009 şi 2011, alături de argintul din 2007.
Omul-record la profesionişti
A debutat la profesionişti în 2013 şi a avut drept obiectiv stabilirea unui record de precocitate, cu un titlu mondial câştigat din a doua luptă. Nu i-a reuşit, pentru că adversarul, Orlando Salido, s-a folosit de toate trucurile murdare pe care un boxer cu 55 de lupte profesioniste în palmares le cunoaşte (inclusiv nerespectarea categoriei de greutate şi repetate lovituri sub centură nesancţionate de arbitrul din ring).
Acesta a fost şi singurul pas greşit al ucraineanului, pentru că prima centură mondială a cucerit-o chiar în următoarea luptă, un record, iar până într-al 12-lea meci deja devenise campion mondial la trei categorii de greutate diferite, un alt record.
Ajuns la 31 de ani, Lomachenko este considerat cel mai bun boxer din lume pound-for-pound (adică) indiferent de categoria de greutate şi mulţi cred că e pe cale să devină cel mai bun din toate timpurile. Momentan, singura problemă a ucraineanului de 31 de ani este că găseşte cu dificultate adversari de calibru care să aibă curaj să lupte cu el. Şi asta pentru că în ciuda motivaţiei celor trei mari centuri pe care le deţine la categoria uşoară (WBA, WBC şi WBO), Lomachenko îşi ridiculizează efectiv adversarii în ring până când îi aduce în pragul abandonului sau, în cazul celor mai curajoşi şi durabili dintre ei, sunt salvaţi de arbitrii de ring.
Catapulta umană care pune mingiile doar în vinclu
Săptămâna trecută, Vasyl Lomachenko a acceptat alături de compatriotul şi, de asemenea, marele campion Oleksandr Usyk (numărul 5 în clasamentul pound-for-pound al Ring Magazine) provocarea unor fotbalişti freestyleri. Astfel, el şi-a demonstrat dibăcia chiar şi cu mingea la picior sau…în pumn şi a arătat lumii întregi cum se plasează o minge la vinclu. „Dacă jucam fotbal, aş fi jucat atacant stânga”, a spus sportivul. Nu ne îndoim că, dacă şi-ar fi propus, n-ar fi reuşit. Pentru cineva care îşi ţine respiraţia sub apă timp (recordul e de patru minute şi jumătate!) şi a angajat un om a cărui unică preocupare este să-i antreneze creierul cu exerciţii total nespecifice boxului, imposibilul chiar pare în permanenţă posibil.
https://www.youtube.com/watch?v=z7jUNMtNGi