După cinci zile de spitalizare, Mihai Stoichescu zâmbește și e într-o dispoziție bună:** „Sunt gata de Halloween!”

*Mihai vrea să-și reia antrenamentele cu motocicleta peste două luni

Mihai Stoichescu, pilotul lugojean care a căzut duminică în cap de la o înălțime de șapte metri în timpul unui antrenament pe motocicletă, se reface de la o zi la alta la Spitalul Județean din Timișoara. Diagnosticat inițial cu fractură de craniu și de coloană, după numai cinci zile, Miță merge pe picioarele lui și găsește chiar puterea de a zâmbi.

„E puternic” – spune antrenorul său, dar cam „neastâmpărat” – sunt de părere mama lui, doctorii și asistentele. Am intrat pe holul secției de neurochirurgie a spitalului tocmai când Stoichescu făcea o plimbare! Spre disperarea tuturor! Plimbare? „Nu-l mai lăsați să meargă singur”, i-a strigat o asistentă mamei campionului. Doamna Rodica nu l-ar lăsa, dar Miță e tot mai „sprinten”.

Problema de la coloană nu e atât de gravă precum se credea: e doar o fisură. A rămas fractura de craniu și cea de la mâna dreaptă, pe care trebuie să o țină în ghips patru săptămâni. Luni nu a putut vorbi cu noi, fiind „pe altă planetă”, după cum spune cu umor, de la câte calmante îi fuseseră administrate. În schimb, după doar patru zile, am găsit un alt om: „Fă-mi o poză și cu asistenta”, i-a spus Miță fotoreporterului. „Ce mă bucur că nici ochii nu mai sunt atât de vineți”, ni se confesează mama. Acesta o contrazice cu o nouă glumă: „Cum nu-s vineți? Eu zic că sunt pregătit de Halloween, nu îmi mai trebuie costum”.

„Am văzut tunelul”

L-am întrebat pe Stoichescu ce mai ține minte în legătură cu accidentul. „În clipa în care am scăpat controlul, știam c-o să fie grav, pentru că eram la o înălțime foarte mare. Mă durea fiecare centimetru al corpului. Îmi aduc aminte tot, până când am intrat în ambulanță. Acolo, s-a rupt filmul, am văzut tunelul, cum se spune și, când m-am trezit, eram la spital”, povestește acesta. Primele zile în spital au fost un chin. „Duminică nu a mâncat nimic, doar a băut apă și suc. Luni, la fel. Nu prea putea mânca, fiindcă picase și pe burtă și îl durea tare. Acum, mănâncă bine, miercuri s-a plimbat de două ori, joi de patru ori, cu ajutorul meu. Azi e și mai bine, s-a plimbat și singur”, spune Rodica, mama sportivului. Și ea are de tras din cauza condițiilor nu tocmai ideale din spital. În salon sunt internați șase oameni, nu e niciun pat liber, iar mama sportivului a dormit, cât a apucat să doarmă în această săptămână, doar pe scaun. Accidentul nu l-a speriat pe Mihai, doar l-a încetinit un pic din drumul spre o altă cursă. „Nu m-am gândit niciodată să mă las. Mă regăsesc în chestia asta, îmi place. După fiecare trântă, mă gândesc cum să nu repet greșeala pe care am făcut-o. Acum mai am de stat o săptămână, probabil, în spital, apoi de abia aștept să trec din nou la treabă. Depinde cum mă voi simți și cu capul, dar de obicei mă refac repede. Sper ca în decembrie să mă urc iar pe motocicletă”, ne spune „războinicul” din Banat.

Îngerul păzitor l-a salvat. Nu știu câți ar fi trăit după un asemenea accident
Rodica Stoichescu, mama motociclistului

Publicat: 27 10. 2012, 08:12
Actualizat: 27 10. 2012, 08:13