Reportaj la spectacolul de săritura cu prăjina de pe bulevardul Kisselef. Juniorii nu au sărit peste Arcul de Triumf, dar i-au uimit pe spectatori

Sâmbătă, pe seară, bucureștenii au avut parte de o demonstrație inedită de sărituri cu prăjina. Una dintre probele pe care ți le-ai imagina cel mai greu ca fiind posibile înafara stadionului a aterizat direct pe bulevardul Kisselef, închis traficului și în acest weekend. Cei mai buni săritori cu prăjina din România, juniori, și junioare și un decatlonist și-au luat elanul pe o pistă de lemn, înăltață chiar pe mijlocul șoselei, și-au ajustat pașii pentru a compensa dimensiunea puțin mai redusă a lansării și apoi s-au întrecut în sărituri care aproape au depășit linia copacilor. Responsabili cu organizarea au fost Tiberiu Agoston și Clubul CSM București, iar stop-joc s-a dat doar la apusul soarelui, atunci când vizibilitatea scăzută ar fi putut deveni periculoasă.

Demonstrația de săritura cu prăjina a avut un inedit decor urban. Ideea a venit de la Paris, dar decorul este unul tipic american

Show inedit. „Prima probă de prăjină văzută live!” a fost fascinantă pentru cei mici, dar și pentru cei mari

Vara, în weekend, bulevardul Kisselef devine un veritabil „bulevard al sportului”. Ineditul concurs de prăjină s-a intercalat între coșurile de baschet și fileurile de tenis sau volei. De-a lungul pistei de elan, pe toată durata demonstrației atletice s-au plimbat, dar au și făcut popas tineri și copii pe biciclete, pe role sau cu mini-karturi.

Spectatorii de ocazie au păstrat o linie imaginară a terenului pe bulevardul Kisselef

” Este un fel de show, e un spectacol cu muzică” a explicat Tiberiu Agoston, recordmen național atât în sală, cât și outdoor, la săritura cu prăjina, aflat în postura de organizator și promotor al acestui proiect. „Un astfel de eveniment te face să vrei să practici acest sport. Este ceva diferit, nu este un concurs, toți sunt mai relaxați. Nu contează performanța, nu este în joc o medalie, este doar plăcerea de a sări și plăcerea publicului care vine să vadă, vine să descopere această disciplină. Pe un stadion publicul se mai uită și la viteză, și la lungime, și la aruncări, pe când aici este concentrat doar pe prăjină„, a punctat pentru ProSport Agoston.

Adina Buzescu își ia elanul pentru o săritură pe bulevardul Kisselef

„Mi se pare genial faptul că au adus acest demonstrativ aici, pentru că sunt lucruri pe care la televizor nu le vezi – ce înseamnă încălzirea, un pas greșit… nu se vede niciodată tot la televizor„, a remarcat cu mult entuziasm Florin, unul dintre cei care s-au oprit din pedalat pentru a vedea câteva sărituri. „Îi vezi pe ei cât de frumoși sunt, cât de lucrat este corpul lor. Se vede exact fibra, se văd mult mai bine și mișcările specifice. Este foarte frumos„, a conchis Florin, pasionat de sport, dar la primul contact live cu această disciplină.

Sportivele au purtat echipamentul specific concursurilor de atletism, spre deliciul spectattorilor

Copiii și-au arătat entuziasmul rămânând cu ochii ațintiți asupra sportivilor, urmărindu-i cu atenție și refuzând chiar și un drum în parc, la leagăne.  „Este pentru prima dată când văd așa ceva.  Copiii au ce vedea, au ce învăța, pe viitor, poate vor alege și ei să facă așa ceva, să facă un sport… mi se pare o idee foarte bună„, a adăugat Maria.

Sportivii au fost la înălțime… și la propriu, și la figurat

5,50 metri este recordul național în proba de prăjină, în aer liber, deținut de Tiberiu Agoston

„Juniorii se obișnuiesc cu publicul, se obișnuiesc să fie priviți. Învață dintr-un demonstrativ”

„Inedit” este cuvântul aflat și pe buzele tinerilor sportivi care au participat la show-ul de prăjină. „Pentru mine este prima dată când sar într-un astfel de demonstrativ. Este diferit față de cum este în sală, sau pe stadion, unde fiecare face câte un sport. Se uită lumea la tine, este frumos, îmi place. Te simți văzut și este distractiv„, a precizat pentru ProSport  Antonia, una dintre junioarele României. Juniorii s-au destins de la săritură la săritură, iar cei mai îndrăzneți au cerut chiar și sprijinul publicului, dând ritmul aplauzelor, înainte de a porni alergarea de elan. „Este o senzație foarte plăcută, e un moment unic și nu multă lume se întâlnește cu așa ceva. Aici nu am avut deloc emoții, pentru că m-am simțit ca la un antrenament. la un concurs adevărat am foarte mari emoții” a conchis Adina Buzescu.

La demonstrativul de sâmbătă, nici una dintre sărituri nu a fost urmată de o cădere a ștachetei, cea care le dă fiori atleților în marile concursuri. Ștacheta a fost înlocuită cu un cordon elastic, ca la antrenamente, care rămâne la locul lui, chiar dacă este atins. Totuși, reflexul de a privi în sus rămâne.

Chiar dacă Naționalele României tocmai s-au încheiat, iar organizatorii au repetat faptul că atleții nu mai sunt în perioada strictă de pregătire, concursul a avut un pronunțat caracter educativ. Răzvan Enescu, fostul reprezentant al tricolorilor în concursurile de prăjină a radiografiat experiența de pe bulevardul Kisselef, din perspectiva pedagogului și a atleților aflați la început de drum. „Acest tip de demonstrativ este extrem de util și pentru atleți, pentru că toți cei care au sărit astăzi sunt la început de drum. Pe ei îi ajută să se acomodeze cu publicul, să se obișnuiască cu atmosfera, să se obișnuiască să fie priviți, să fie urmăriți, încurajați, aplaudați. Tot ce facem cu juniorii este pentru recunoaștere, pentru pregătire. Scapă de emoții, scapă de trac și pe viitor, în competiții, le va fi mai ușor. Nu sunt aceleași emoții ca într-un concurs. Eu nu am avut șansa să fi sărit într-un astfel de demonstrativ, însă cu siguranță mi-ar fi plăcut să o fac” a conchis Răzvan Enescu.

Atleții au dat senzația că zboară deasupra liniei copacilor

Tiberiu Agoston – experiența anilor petrecuți în Paris transpusă într-un un proiect inedit în „Micul Paris”. ” Nu am văzut vreun săritor cu prăjina căruia să nu îi placă astfel de evenimente”

Bucureștiul a mai avut parte de sărituri cu prjina în decoruri inedite. „Primul demonstrativ de săritura cu prăjina la Teatrul Național, Piața Universității, în 2007„, a rememorat Tiberiu Agostin, pentru ProSport. „Ideea nu-mi aparține. Cât timp am practicat săritura cu prăjina, mă antrenam în Franța. Au fost 16 ani. Acolo participam destul de des la concursuri demonstrative de săritura cu prăjina, pe plajă, în fața Primăriei din Paris, în mall-uri. De acolo am preluat ideea„. De-a lungul anilor, locațiile s-au diversificat. În 2013, un astfel de demonstrativ a ajuns la mare, la Eforie, iar săptămâna viitoare, acest sport revine la malul Mării Negre. „Este cu totul altceva decât un concurs. Dacă mergi doar din concurs în concurs, intervine monotonia. Mie, ca sportiv, îmi plăceau foarte mult astfel de evenimente. Mă relaxam, de multe ori poate chiar săream mai bine decât în concurs. Publicul mă ajuta, aplauzele lor, muzica… Este ceva ieșit din comun și foarte plăcut. Nu am văzut vreun săritor cu prăjina căruia să nu îi placă astfel de evenimente” își explică proiectul Tiberiu Agoston.

Încheierea spectacolului este marcată cu o poză de grup, ca după orice mare reprezentație. Tiberiu Agoston a dat semnalul adunării

„Pentru noi a fost un eveniment foarte reușit. Mă bucur că au venit mulți copii, scopul nostru principal a fost să ne facem văzuți și să atragem cât mai mulți copii către atletism. Sper ca dintre cei care au fost aici măcar câțiva să vină și la stadion, să se și apuce de atletism„, a tras concluziile Răzvan Enescu.

La finalul demonstrației, copiii s-au furișat pe saltelele de aterizare, pentru a testa elasticitatea

Fotografii: Cezara Paraschiv