Purtată de brațe!

Medaliată miercuri cu argint la aruncarea discului, Nicoleta
Grasu (38 de ani), posedă un atu imens în comparație cu celelalte
adversare. De obicei, oamenii au anvergura brațelor cât înălțimea
corpului, dar soția și eleva lui Costel Grasu reprezintă însă
excepția de la regulă.

Calea spre marea performanță sau spre marile ghinioane, căci
dinamovista deține patru medalii la CM (una de argint și trei de
bronz) și trei la CE (una de argint și două de bronz), a fost
bătătorită încă de la o vârstă fragedă. În Secuieniul natal, din
județul Neamț, pe când avea doar 10 ani, Nico nu se dădea în lături
când venea vorba să-și ajute părinții (Silvia și Ion) la treburile
casei. Mergea un kilometru în afara satului și se întorcea acasă
cu… apă!

Căra două
găleți cu apă

„N-am avut o viață ușoară, țineam o găleată într-o mână
și alta în cealaltă mână și-mi aduc aminte cu plăcere de acele
vremuri. Niciodată nu mi-a fost rușine”, ne povestește
Nico în holul hotelului Confortel, secondată instantaneu, mai în
glumă, mai în serios de federalul Dan Serafim: „Păi uite și
de-asta ai ajuns să ai mâinile atât de lungi!”. O calitate ce avea
să cântărească decisiv în cariera ulterioară, o trăsătură
identificată mai târziu și de regretata Lia Manoliu, cea care a
avut meritul să o trimită pe discobolă, la doar 20 de ani, la
ediția din 1992 a JO. „La noi, la aruncători, acesta e un atu
imens, să ai anvergura brațelor mai mare decât înălțimea”,
întărește medaliata cu argint (1,76 m înălțime – 1,92 m anvergura
brațelor).


Mergea 8 km cu rata

Dar până să-și valorifice inedita trăsătură în focurile marilor
concursuri, Nico nu a sărit nicio etapă din cursul normal al
pregătirii unui mare campion. „La început, făceam lungime,
garduri, oină, iar antrenorilor le-a plăcut de mine că eram înaltă.
Din clasa a opta a început însă chinul. Mă trezeam la șase
dimineața și mergeam la școala din Roman 8 km cu rata. Iar la
liceu, n-am lipsit aproape nicio zi. Nu era ca acum, să poți să-și
iei scutire”, mai întoarce Nico încă o dată pagina.

Rolul
soțului Costel

Venirea în cantonamentul de la Snagov și concursurile din
București i l-au scos în cale pe cel ce avea să-i fie soț, iar
armonia din familie a reprezentat mereu unul dintre arcurile
deselor urcări pe podium. Federalul Dan Serafim are cuvântul:
„Rolul lui Costel de soț și antrenor a fost mereu
primordial, iar calmul și felul lui de a fi au contribuit enorm. A
știut mereu cum trebuie să-i umple timpul liber, a avut puterea de
a-și regla programul doar în funcție de Nicoleta și au construit o
adevărată echipă”. O echipă veche și mereu nouă, una care
cu doi ani înainte de JO 2012 ne face să visăm frumos.

Când eram mici, nu ascultam discuri pentru că n-aveam, dar
acum ascultăm CD-uri
Costel Grasu, antrenorul și soțul Nicoletei

Medalia de argint i-a fost oferită Nicoletei de
superstarul ucrainean Serghei Bubka

192 centimetri e
anvergura brațelor Nicoletei, exact cât înălțimea soțului
Costel