Fix 65 de ani de la prima medalie olimpică în atletismul românesc! Unde se află azi prețioasa distincție. SPECIAL

Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) a celebrat 65 de ani de la prima medalie olimpică de aur a atletismului românesc, cucerită la săritura în înălțime de Iolanda Balaș, la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960.

Iolanda Balaș e prima campioană olimpică din atletismul românesc, după care au venit Mihaela Peneș, Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Doina Melinte, Maricica Puică, Anișoara Cușmir, Paula Ivan, Gabi Szabo și Constantina Diță.

Iolanda Balaș, azi sunt fix 65 de ani de când a luat prima medalie de aur pentru atletismul românesc. Povestea acelui obiect

Fix acum 65 de ani, pe 8 septembrie 1960, pe stadionul olimpic de la Roma, „La grande bionda”, cum o răsfățau italienii, a dominat arena.

În finala olimpică, Iolanda Balaș a rămas singură în concurs încă de la 1,73 metri, după care a oferit tribunelor spectacolul trecerilor peste ștachetă la 1,77, 1,81 și 1,85 metri, devenind prima atletă a României medaliată cu aur la Jocuri.

A contabilizat 150 victorii în 11 ani de activitate sportivă, între 1956 și 1967, performanță menționată în Guinness Book. A stabilit 14 recorduri mondiale, de la 1,75 la 1, 91 metri, dintre care 12 au fost consecutive. A câștigat două titluri olimpice și două europene.

„Omagiem un campion de legendă, un om care a făcut istorie pentru România și care a impus un standard în atletismul românesc, în sportul din țara noastră. Iolanda Balaș este o personalitate imensă a mișcării olimpice din România, o deschizătoare de drumuri pentru atletism.

Prin curaj, talentul uriaș și perseverență a arătat lumii că România poate urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale.

Cele două titluri olimpice, de la Roma 1960 și Tokyo 1964, cele 14 recorduri mondiale, dar mai ales deceniul în care nu a fost învinsă spun foarte multe despre moștenirea lăsată de Iolanda Balaș

De la momentul 1960, când ea a deschis acest lung șir de medalii, alte 10 atlete din România au devenit campioane olimpice. Exemplul lor trebuie urmat de sportivii care au azi onoranta misiune de a duce mai departe gloria atletismului românesc la marile competiții”, a punctat Mihai Covaliu, președintele COSR.

„Sportul românesc este despre siguranță națională”

„Fără sprijinul COSR sportul românesc ar fi arătat foarte rău. Sper în continuare ca toți decidenții, vremelnic în anumite funcții guvernamentale sau parlamentare, să înțeleagă rolul și importanța sportului în România. Sportul nu este un moft și finanțarea sportului românesc nu reprezintă deficit bugetar, ci reprezintă calitate și forță.

Și mai reprezintă ceva ce ar trebui toți să înțeleagă, sportul românesc este despre siguranță națională. Trebuie să transmitem cu forță mesajul nostru: sportul românesc are nevoie de o finanțare corectă.

Dincolo de medalii și rezultate răsunătoare e foarte important ca în calitate de părinți atunci când copiii vin de la școală să îi întrebăm și ce au făcut la educație fizică, nu numai la română și matematică. Pentru că sportul și mișcarea trebuie să aibă un loc aparte în școala românească”, a declarat Bogdan Matei, președintele ANS.

Medaliile originale sunt azi la sediul BNR

Unul dintre cei prezenți la eveniment a fost și Doru, fiul familiei Balaș – Soter. Acesta a dezvăluit că una din cele două medalii a fost azi la sediul COSR, adusă special de la Banca Națională.

„Am ținut ambele medalii acasă până acum 15-20 de ani, cineva m-a sfătuit că ele sunt în siguranță la BNR și ar fi bine să ajungă acolo. M-am conformat și cred că a fost o idee bună. Din imaginea pe care ați văzut-o azi cu medaliile, cea de sus e originală, celelalte sunt replici.

Azi păstrez acasă doar replicile”, a declarat pentru ProSport fiul marei sportive, Doru Soter.

Flacăra pe care ea a aprins-o atunci nu s-a stins niciodată. Pentru mine, ca ultima campioană olimpică a atletismului românesc, acest moment este emoționant. Dar este și apăsător, pentru că de la Beijing 2008, de 17 ani, nicio altă medalie olimpică de aur nu a mai ajuns în vitrina atletismului românesc. A trecut prea mult timp și nu îmi doresc să rămân eu ultima. Vreau să vină ziua când un alt sportiv va ridica tricolorul
Constantina Diță