„Ascult înainte de concursuri AC/DC, Red Hot Chili Peppers, Guns N’ Roses, dar și ABBA, Roxette sau Modern Talking” | VIDEO ProSport LIVE cu Robert Glință

This browser does not support the video element.

Vezi galeria foto - 2 poze

Robert Glință, cel mai bun înotător român al ultimilor ani, deținătorul celei de-a patra performanțe mondiale din istorie la 50 m spate și principala speranță a natației românești pentru o medalie la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, a vizitat, luni, studioul ProSport LIVE, alături de antrenorul său, Silviu Anastase, cu o zi înainte de plecarea într-un cantonament de pregătire în Bulgaria, de o săptămână.

Sportivul în vârstă de 21 de ani, legitimat de Dinamo, a vorbit la ProSport LIVE espre decizia, surprinzătoare pentru mulți, de a reveni la pregătire în România, după un an petrecut ca student la Universitatea din Carolina de Sud.

În momentul în care am luat decizia de a pleca în străinătate eram într-un impas al carierei mele. Tocmai încheiasem colaborarea cu fostul meu antrenor din România (n.r. – Adrian Gherghel), care nu s-a sfârșit în cele mai bune relații. Eram foarte îngândurat – ce voi face mai departe. Iar opțiunea a fost de a pleca în America, la o Universitate de prestigiu și foarte bine pregătită să susțină sportivi de top din întreaga lume. M-am simțit extrem de bine acolo, eram foarte apreciat. Am luat decizia de a pleca spre mai bine, pentru că am în vedere performanța, iar în America știam foarte bine că voi face parte dintr-o echipă extraordinară, care mă va sprijini și va face tot posibilul să îmi ating potențialul maxim, în apă și academic„, a povestit piteșteanul, trecut cu pregătirea și prin bazinele de la Baia Mare și Cluj.

Am reușit să mă descopăr pe mine foarte mult și să descopăr părți din mine care nu erau folosite în România. Au o altă perspectivă, iar eu am reușit să văd lucruri la mine, din perspectiva lor, pe care nu le văzusem aici. Acum, fiind conștient de ele, pot să construiesc mult mai bine pe baza acestor lucruri pe care le-am aflat„, a rezumat Glință experiența americană, din care i-a rămas, cuvânt-cheie, conceptul de echipă. Robert a impresionat în SUA, reușind în octombrie 2017, ca membru al echipei 12-PAC (n.r. – selecționata universitară a Statelor Unite) să îl învingă pe triplul campion olimpic Ryan Murphy – în cursa de 200 yarzi (aproximativ 184 m) și pe cel mai bun spatist pe distanța de 100 m de la JO Londra 2012, Matt Grievers – într-o cursă de 100 yarzi (aprox. 92 m).

Am realizat că oricât de mult ți-ai dori și oricât de multă muncă ai depune individual nu poți ajunge la un rezultat excepțional decât dacă simți că faci parte dintr-o echipă. Am făcut parte dintr-o echipă în care nu duceam lipsă de nimic: aveam patru antrenori care se ocupau de noi, aveam una dintre cele mai bune baze de recuperare, fizioterapeut, centru medical cu psiholog sportiv. O discrepanță foarte mare între sistemul american și ceea ce este în România. Dar m-am întors, cu gândul de a încerca măcar să schimb sau să trezesc lumea. Avem bază de selecție, avem sportivi extrem de talentați, poate unii dintre cei mai talentați din lume. Trebuie să învățăm să îi identificăm și să îi ducem cât mai sus posibil, prin potențialul pe care îl arată ei”, este mesajul transmis ferm de Robert Glință, la ProSport LIVE.

„În timpul competiției, este mai puțină comunicare înainte de probă între mine și el, deoarece Robert este un sportiv cu personalitate, cu tonus bun, știe să își intre în concentrarea de probă. Este un sportiv de detaliu, de atenție, îi trebuie o echipă în spate, trebuie să fie sprijinit, îngrijit și dus acolo unde îi este locul”
Silviu Anastase, antrenorul lui Robert Glință

 

Robert, omul. În afara bazinului, de la consensul tacit cu mama sa și colecția cu 5.000 de titluri din playlist

Robert Glință este, parcă, definiția perfecționistului. Nu a fost mulțumit de evoluția de la Campionatele Europene de la Glasgow, deoarece, după ce a fost la 12 sutimi de recordul mondial, a ratat, conform standardelor sale, finala de la 100 m, încheind pe locul 4. În Marea Britanie, argintul de la 50 m al lui Glință a fost, totuși, singura medalie câștigată de înotătorii români. Portretul pișteanului s-a conturat natural, din câteva tușe, în timpul dialogului de la ProSport LIVE.

„În afara antrenamentelor îmi rămân destule ore libere, pe care le dedic strict odihnei și recuperării, mai importante chiar decât efortul depus în timpul antrenamentelor. Toată viața am încercat să mi-o așez astfel încât să se alinieze cu principiile mele sportive și cu scopul pe care mi l-am propus, profesional„, a spus Robert, descoperit și adus spre drumul performanței de antrenorul Viorel Ciobanu.

Irina Glință este cea care urmărește pas cu pas cariera fiului ei și, prin postări detaliate pe rețelele de socializare, îi ține conectați și pe fanii natației la ceea ce face Robert de-a lungul și de-a latul pământului. „Nu vorbesc cu mama înainte de curse. Nici eu nu am căutat suport, nici emoțional nici de alt fel, nici ea nu a simțit nevoia de a-mi transmite ceva, să mă pregătească pentru cursă. Ea privește lucrurile din perspectiva ei și nu face deloc un lucru rău. Știe foarte bine că eu știu cel mai bine ce am de făcut și cum trebuie să mă pregătesc pentru fiecare cursă. Nu intervine, pentru că știe că nu are cum„, afirmă sportivul cu un loc 8 în finala olimpică de la sută spate, în procedeul spate (Rio 2016).

Aliatul lui Robert înainte de concurs este, de cele mai multe ori, playlist-ul bogat, care ar face invidios cam orice meloman. „Am o varietate destul de mare de muzică pe care o ascult. Depinde foarte mult de starea pe care o am. Am aproape 5.000 de piese în playlist și sunt în creștere. Am și AC/DC, ascult rock clasic, Red Hot Chili Peppers îmi place foarte mult, Pink Floyd, apoi ascult indie, muzică retro. Ascult muzica anilor ’70-’80, din partea tatălui meu ascult mult Modern Talking sau Toto Cutugno. Adriano Celentano – din muzica italiană, ABBA, Roxette sau Guns N’Roses„, ajunge la finiș Robert Glință.

„Într-o cursă de obiectiv, sunt atât de bine antrenat încât știu exact în ce stadiu al cursei mă aflu, ce resurse am pentru a-mi termina proba. Este ceva pregătit la infinit, aș putea spune. Fiecare chichiță este pregătită la nesfârșit, până intră în subconștient, iar în timpul cursei nu mă gândesc în mod activ la momentul în care mă aflu sau la felul în care îmi intră mâna în apă, sau la rotația umărului, pentru că este o mișcare atât de bine înrădăcinată în subconștient și perfecționată”
Robert Glință

24,12 este recordul lui Robert Glință la 50 m spate – rezultat stabilit la CE de la Glasgow, pe data de 3 august. Acesta este noul record național al României

53,32 este recordul lui Robert, și al României, la 100 m spate (27 mai 2018, la București)

Publicat: 03 09. 2018, 18:17
Actualizat: 03 09. 2018, 18:30