Se împlinesc 40 de ani de la o performanță uriașă a judo-ului masculin românesc la Jocurile Olimpice. Mihai Cioc, medaliat cu bronz la Los Angeles, nu își putea lua ochii de la casetofonul colegului Mircea Frățică: „Ți-l iei singur!”. EXCLUSIV

Mihai Cioc, medaliat cu bronz la judo în cadrul Jocurilor Olimpice din 1984, de la Los Angeles, a rememorat pentru ProSport această performanță deosebită și a istorisit cum a insistat să îi cumpere casetofonul colegului Mircea Frățică.

1984. Un an în care sportivii români participanți la Jocurile Olimpice găzduite de orașul american Los Angeles au obținut cea mai mare performanță din istoria participărilor românești la competiția supremă a planetei: clasarea pe locul 2, pe națiuni, după echipa Statelor Unite ale Americii. A fost participarea în care Nicolae Ceaușescu nu a fost de acord cu boicotul impus americanilor de către țările socialiste de a nu-și trimite sportivii la această competiție.

Atunci, printre medaliați s-au aflat și doi judoka români, Mircea Frățică și Mihai Cioc, ambii câștigători ai medaliei de bronz.

Se împlinesc 40 de ani de la o performanță uriașă a judo-ului masculin românesc la Jocurile Olimpice: Mihai Cioc și Mircea Frățică, medaliați cu bronz

La 40 de ani distanță de la acel moment, fostul sportiv Mihai Cioc ne-a povestit în exclusivitate istoria acelei medalii.

„Totul a început în 1983, în iarnă. De atunci am început să ne pregătim pentru Jocurile Olimpice. Programul de antrenamente îmi aduc aminte că era infernal. Patru zile pe săptămână aveam câte trei antrenamente, în alte două câte două, iar duminica un singur antrenament, care era și cel mai greu. Pentru că era foarte intens. În acel an am avut liber doar o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă de la finalul anului 1983. A fost o muncă titanică.

Am plecat din țară cu un charter. În avion cu noi erau și doi băieți «cu ochii albaștri», de la Securitate. Unul de la Steaua, altul de la Dinamo.

În Satul Olimpic, îmi aduc aminte că noi stăteam în același cartier unde era cazată delegația Japoniei. Dar, atenție, noi nu am avut voie să mergem în zona unde s-au întâlnit toți sportivii aflați în Sat. Mă refer aici la ultima seară, când s-a organizat o mare petrecere pentru toate delegațiile sportive. Securiștii ne-au interzis să participăm și noi.

Mai mult de atât, România a fost singura delegație care a făcut repetiție înainte de festivitatea de deschidere. Era cu noi un politruc, care ne-a obligat să facem acest lucru”, a spus Mihai Cioc, pentru ProSport.

Mihai Cioc, cu ochii pe premiul lui Mircea Frățică: „Am râvnit la casetofonul lui”

Mihai Cioc l-a avut coleg de cameră pe bunul său prieten Mircea Frățică, care a reușit să aducă prima medalie olimpică la masculin pentru sportul pe tatami din România.

„Mircea a concurat cu câteva zile înaintea mea. Când a venit cu medalia în cameră țin minte că ne-am bucurat amândoi ca doi copii. Am trăit chiar și un moment amuzant. Ca recompensă pentru acea medalie de bronz, Mircea primise din partea organizatorilor un casetofon.

Era atât de frumos încât i-am spus că-i dau oricât pe el, numai să mi-l dea mie. Nu a vrut în ruptul capului. Mi-a spus că o să mi-l câștig sigur. Și așa a fost.

Acasă am primit o primă de 5000 de lei impozabili și alți 5000 de la club. Amândoi, însă, am scris istorie pentru judo-ul românesc”, a mai spus Cioc.

Marius Vizer, un perfecționist în adevăratul sens al cuvântului

Anii au trecut iar drumurile lui Mihai Cioc în lumea judo-ului aveau să se intersecteze cu Marius Vizer, actualul președinte al Federației Internaționale de Judo.

„În 1996, domnul Vizer mi-a făcut o ofertă de a veni la Oradea pentru a lucra alături de dânsul, la clubul Liberty. Un club de top al României cu care am reușit să cucerim, în 1999, Cupa Campionilor Europeni la judo, pe echipe. A fost o performanță fantastică.

Organizarea acelei competiții la Oradea mi-a revenit mie. Mai bine de două luni am lucrat pentru ca totul să iasă ca la carte. Domnul Vizer, care este un perfecționist în tot ceea ce face, era atent la fiecare detaliu în parte. Indiferent cât era de mic. Dar, dincolo de meticulozitatea domnului Vizer, eu vă spun că nu am văzut niciodată un om atât de dedicat pentru judo precum este domnul Vizer. Ce a făcut dânsul pentru judo în România nu a făcut nimeni.

Numai eu știu câte sute de saltele, de kimono-uri, a oferit sălilor de judo din România. Câte zeci de operații a plătit din banii dânsului pentru oamenii din judo care au avut nevoie de ajutor medical în străinătate. A introdus judo-ul în școli, s-a preocupat de toți sportivii care și-au încheiat cariera pentru a avea un rost în viață. Îmi pare nespus de rău că astăzi sunt oameni care nu vor să recunoască implicarea benefică a dânsului în dezvoltarea acestui sport la noi în țară și caută doar scandalul cu orice preț.

Un lucru e foarte clar, fără Marius Vizer judo-ul nu ar fi existat în România. Iar tot la capitolul organizare ireproșabilă, marca Marius Vizer, a stat și Grand Masters-ul de la București, organizat în anul 2000, chiar de Ziua României. A fost o competiție organizată în premieră. Și, să nu uităm că, dacă avem o campioană olimpică, în persoana Alinei Dumitru, e pentru că dumnealui s-a preocupat de dezvoltarea acestui sport în România”, a adăugat Cioc.

Legat de prezentul și viitorul judo-ului de la noi eu vă spun cu tristețe o mare realitate: până nu vor veni antrenori tineri, valoroși cum este Adi Croitoru sau Fleisz, vom rămâne la același nivel, foarte slab. Nici în 2028 nu vom avea calificați la Jocurile Olimpice. Prospețimea trebuie să se regăsească și la nivelul celor care conduc judo-ul. E nevoie de o schimbare, în special acolo, la vârf. Altfel, vom fi niște anonimi!

– Mihai Cioc, pentru ProSport