Unul dintre mijlocașii pe care Cosmin Contra se bazează pentru „dubla” cu Muntenegru și Serbia este Paul Anton. Ajuns la 27 de ani, fotbalistul tocmai a semnat un contract cu Krilia Sovetov în prima ligă a Rusiei și s-a prezentat în cantonamentul de la Mogoșoaia încă din prima zi. A fost prilejul cu care reporterii ProSport l-au provocat la o discuție despre viața de fotbalist, despre sacrificii și plăceri.
ProSport: Construiește fotbalistul perfect pe următoarele aspecte:
Acum construim și clubul perfect, excludem locurile în care ai jucat. De unde iei:
Ai 32 de ani, e vară. Pe masă ai doar două variante: 2 milioane pe an din Qatar sau 100.000 pe an de la Gloria Bistrița. Ce alegi? E o întrebare dificilă, dar e clar că la 32 de ani e ultimul tren. Prefer să aleg Qatarul. Depinde ce se întâmplă până la 32 de ani, dacă ai deja totul perfect pentru a avea o viață liniștită, atunci te gândești și poate stai acasă.
Național Arena, plină! Meci decisiv de calificare cu echipa națională, avem penalty. Înscriem, ne calificăm. Ratăm, stăm acasă. Cum execuți? Ă‚ăăă. Sincer, depinde de moment. În general încerc să îmi aleg un colț și să trag tare. Asta e prima lecție pe care o înveți, cel puțin eu așa îmi amintesc. Când e un moment decisiv respiri, tragi aer în piept, te concentrezi, alegi un colț și tragi tare.
Ai 24 de ore acces video și audio la viața unui fotbalist. Problema e că nu ai acces simultan video și audio, ci doar separat. Zi-mi la ce fotbalist ai vrea să ai acces și care sunt momentele în care îl urmărești video, care sunt cele în care vrei doar să auzi ce spune. Mi-ar fi plăcut să îl pot urmări pe Zidane, a fost jucătorul meu preferat. Însă în activitate… Îl apreciez pe Modric sau chiar pe Claudio Marchisio. La imagini aș vrea să văd felul în care lucrează el la antrenament și în special atunci când lucrează în particular. Înainte de antrenament, la sală, programul, ceea ce lucrează după. Audio? Să aud în timpul jocului, să văd ce informații, ce transmite în timpul unui meci.
Călătorești în jurul lumii, ești pe Aeroportul Otopeni. Fă un traseu pentru următoarele șase luni! Mi-ar plăcea să vizitez fiecare continent, câte un punct, câte o zonă frumoasă. Nu pot să spun cinci-șase direcții, dar probabil aș alege câte o zonă de pe fiecare continent și aș merge acolo.
Fă un program pentru un suporter înfocat al clubului tău. Trebuie să ai grijă de el timp de 12 ore, tu nu ai antrenamente, nu ai nimic în program legat de fotbal. Unde îl duci, ce faci cu el? În primul rând l-aș lua la vestiar, l-aș băga un pic în atmosfera grupului, în atmosfera echipei. L-aș lua la cantina echipei să se întâlnească cu oamenii care lucrează pentru club. Pe urmă mi-ar plăcea să merg într-un pub al fanilor cu el. De exemplu, în Spania sunt foarte multe, în cartiere vezi la fiecare colț un astfel de pub unde se întâlnesc fanii. Bineînțeles, terminăm ziua pe stadion, prindem un meci, îl vedem împreună.
Ai deja câțiva ani petrecuți în afara României. Care sunt cele trei trăsături ale oamenilor din afara țării pe care le-ai aduce aici dacă ai putea? În primul rând, ca fotbalist aș aduce modul de a înțelge fotbalul. Modul de implicare al jucătorului în antrenament, meci, tot ceea ce înseamnă viața sportivă. Cred că aici se face diferența, am văzut și știu. Cred în jucătorii români, au calități, dar e o problemă de implicare în antrenament și în general în viața sportivă. Ca oameni de rând… Aici depinde un pic și de viața socială. Cred că dacă în România ar fi un pic un trai mai bun nu ar fi probleme, consider că suntem o țară primitoare și cu oameni destul de respectuoși.
Ajungi într-o cameră cu un puști de 13 ani dintr-o familie cu probleme financiare. Are în față două variante: să facă fotbal în România sau să dea admitere la o școală profesională, să învețe o meserie care i-ar aduce un job. Ce l-ai sfătui? L-aș întreba și mi-aș dori să îmi răspundă sincer dacă iubește ceea ce face, dacă iubește fotbalul. Atunci l-aș sfătui fără regret să continue. Niciunul dintre cei care am ajuns fotbaliști n-am știut că vom ajunge aici, dar am iubit lucrul ăsta și ne-am dorit din tot sufletul. Dacă el crede cu adevărat, dacă e dispus să se sacrifice total. La 13 ani încă ești copil, poate simți nevoia de copilărie. Deja la 13-14 ani începi să renunți, trebuie să te pregătești pentru cariera profesionistă.
Ești invitat la un liceu din orașul tău natal pentru un discurs liber în fața elevilor. Care e tema pe care ai alege-o? Probabil că ar fi o temă legată de ceea ce fac eu pentru că e o temă pe care o stăpânesc și probabil aș putea să dau niște sfaturi unor elevi.
Le vorbești despre greutățile vieții de fotbalist sau despre plăcerile vieții de fotbalist? În primul rând mi-ar plăcea să le vorbesc despre plăceri. Sincer, sunt foarte multe greutăți însă noi iubim ceea ce facem și ar trebui să lăsăm greutățile pe plan secund. Sunt foarte multe sacrificii și greutăți și poate lumea din exterior nu vede lucrurile acestea, însă nu am fost forțați să alegem meseria asta. Trebuie să vedem partea frumoasă, plăcerea, faima, toate lucrurile bune pe care ți le aduce fotbalul. Apoi aș dezvolta subiectul și le-aș explica că nu vine nimic ușor și e clar că pentru a fi un fotbalist profesionist și de succes e nevoie să treci prin multe situații dificile. Chiar dacă uneori sunt lucruri pe care le consideri nedrepte, poate că aceste lucruri sunt făcute cu un anumit scop, să te facă mai puternic, să reușești să ai un parcurs frumos în viață.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER