Totul despre colegii mei la ProSport LIVE | George Galamaz şi "A fost odată Unirea Urziceni". Cine mânca lucruri ciudate şi cu cine nu era bine să glumeşti

1 ian 2017 9731 afişări ProSport Live
Totul despre colegii mei la ProSport LIVE | George Galamaz şi "A fost odată Unirea Urziceni". Cine mânca lucruri ciudate şi cu cine nu era bine să glumeşti

Într-o rubrică deja consacrată a emisiunii ProSport LIVE, George Galamaz a fost protagonistul secţiunii ”Totul despre colegii mei”, în care i-a caracterizat pe foştii coechipieri de la Unirea Urziceni, o "echipă-minune" a campionatului românesc care se încorona campioană în 2009, dar care s-a destrămat la surt timp, după o serie memorabilă de meciuri jucate în Liga Campionilor.

Iată ce a spus Galamaz despre foştii săi colegi, prezenţi în formula de start a meciului cu VfB Stuttgart, într-un sezon european în care Unirea Urizceni strângea cea mai importantă zestre de puncte pentru o formaţie tricoloră, de până atunci, în grupele Ligii Campionilor: „9 puncte am făcut atunci, era un record pentru România. Au venit apoi cei de la CFR Cluj, cei care au făcut 10 puncte - ceea ce a fost foarte bine, dar diferenţa a fost că noi ne-am bătut până în ultima etapă să ne calificăm în primăvara Champions League. Nu ştiu dacă va mai reuşi vreodată o echipă din România să facă acest lucru“.


Marius Bilaşco - „Bilă“ nu avea o detentă extraordinară, ci un timing extraordinar. Cam 99% dintre dueluri le câştiga cu acel timing.

Ricardo Gomes - un brazilian care, la început, când eram la Unirea Urziceni, voia să se lase de fotbal. Evoluase prin Liga a 3-a din România, voia să plece acasă. Sub comanda lui Dan Petrescu a devenit unul dintre mijlocaşii buni ai Ligii 1: a făcut-o foarte bine. Să ajungi din Liga a 3-a la Steaua... este un lucru extraordinar. A scăpat puţin din cantonamentul Stelei, dar a plătit, pentru că, de acolo, cariera lui a luat-o în jos.

Arlauskis - a demonstrat că este un portar extraordinar. Steaua, din păcate, nu a avut încredere să îi facă un contract pe o perioadă mai mare - ar fi avut mai mult de câştigat dacă îl luau pe o perioadă mai lungă. Cojocaru şi Niţă cu siguranţă au avut ce învăţa de la el, pentru că este un băiat extraordinar şi în afara terenului, foarte deschis, sociabil - tot timpul discută cu zâmbetul pe buze. Un coleg extraordinar.

Epaminonda Nicu - un model de profesionist: venea primul la antrenament, pleca ultimul. Tot timpul era în sala de forţă şi trăgea ca un nebun - ceva cam în genul lui Latovlevici, dar mult mai serios. Cu el, nu era bine să glumeşti. Era mai bine să-ţi vezi de treabă.

Iulian Apostol - un jucător pe care îl cunoaştem cu toţii - este un caracter un pic mai dificil, privit din afară. El spune ce are de spus şi mai mereu acest lucru deranjează.  Eu, cunoscându-l foarte bine, am rămas în relaţii foarte bune. Ţinem legătura, este un băiat OK.

Dacian Varga - un caracter aparte, care s-a mai liniştit acum. I-a plăcut viaţa la vremea lui, dar acum este un alt jucător - ca dovadă, l-a şi luat Dan Petrescu în Rusia. Dan Petrescu nu ia orice jucător. Este un fotbalist foarte bun, iar acum, la Petrolul, a început să fie acel Varga pe care îl ştiam cu toţii.

Vasile Maftei - un băiat mereu pus pe glume, un băiat pe care mă bazam - am jucat de multe ori în cuplu. Este un băiat extraordinar, un jucător polivalent, aşa cum în România sunt din ce în ce mai puţini: poţi să îl pui la mijloc, în apărare - cred că poate juca pe toate posturile, fără problemă. Chiar şi acum, la vârsta lui (n.r. - 34 de ani), este unul dintre cei mai buni în Liga 1.

Tibi Bălan - ne ştim de foarte mult timp, de la Sportul Studenţesc. Este un tip căruia îi plăcea foarte mult să stea acolo, în Regie, când eram tineri. Mai făcea drumul ăsta - de la antrenament la terase şi de la discoteci la club. Uşor-uşor, s-a liniştit şi el. A avut o şansă, putea să crească şi mai mult, dar acum s-a liniştit şi înţeleg că este foarte serios.

Pablo Brandan - e în toate pozele!

Bruno Fernandez - mânca nişte lucruri ciudate... din ce am înţeles, s-a stabilit în România, este aproape român.


"Nu am păstrat toate banderolele, dar am toate echipamentele de la echipele la care am jucat şi mă mândresc cu ele. Am făcut schimb de tricouri cu mai toţi căpitanii sau jucătorii cu care am jucat meciuri internaţionale"

"Cred că cel mai important tricou pe care îl am acasă este cel al lui Gerrard - am avut şansa să joc împotriva lui de câteva ori. Este unul dintre cei mai mari fotbalişti cu care am jucat"

"Am avut şansa ca la toate echipele la care am jucat să am colegi cu caractere plăcute şi mai puţin de băieţi cu probleme"

George GALAMAZ (34 de ani)

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.