Totul despre colegii mei | Detalii din interiorul celui mai ”greu” vestiar al lui Dinamo din ultimii 30 de ani: ”Dacă mergea la bere cu noi, ştia toată conducerea”. Cine se pregătea şi în somn şi când îl punea ”Il Luce” pe Dănuţ Lupu să execute loviturile libere: ”Tu eşti prea nesimţit”

31 oct 2018 14689 afişări ProSport Live

Prezent în emisiunea ProSport LIVE, fostul mijlocaş al lui Dinamo, Dănuţ Lupu (51 de ani) a răspuns provocării ProSport ”Totul despre colegii mei”. Acesta a depănat amintiri şi a povestit câte o întâmplare cu fiecare coechipier din perioada petrecută în Ştefan cel Mare, în anul 1989-1990.

Lupu a dezvăluit că cel mai bun prieten al său era actualul manager general al celor de la FC Voluntari, Ioan Andone, un aspect interesant referitor la Mircea Rednic, actualul antrenor al lui Dinamo, dar şi o întâmplare haioasă care l-a avut în prim plan pe regretatul Michael Klein, decedat în 1993 la vârsta de 33 de ani.

Bogdan Stelea: Făceam pariu după fiecare antrenament cu el că reuşesc să-i dau 10 din 10 la 11 metri. Erau pariuri pe flotări. E un portar care s-a pregătit enorm de mult, unul dintre cei mai buni portari pe care i-a avut naţionala şi Dinamo. Şi eu cred că în 90 dacă l-ar fi băgat şi ar fi făcut schimbare cu Silviu Lung la 11 metri reuşea să ne ajute foarte mult (n.r. -meciul cu Irlanda).

Ioan Varga: ”Minerul” îi spuneam noi, pentru că era de la Petroşani, de acolo. Nu am ceva special. Era un jucător foarte ambiţios şi foarte dur. Trebuie să recunoaştem că atunci se juca mult mai dur ca acum.

Ioan Andone: Cel mai bun prieten al meu din toată echipa aia şi la ora actuală. Un coechipier şi un băiat extraordinar, dacă ai avut nevoie de ceva mereu era lângă noi. Eu am foarte multe semne pe picioare de la antrenamente, nu de la jocuri! Jucam tinerii cu bătrânii, ieşeau scântei. Eram mai încăpăţânat, nu dădeam drumul la minge. Mă lovea şi el, şi Mişa (n.r. - Klein).

Rodion Cămătaru: Era atacantul care, când dădea cu capul în minge la poartă, era cam cum dădeam eu cu piciorul. O forţă extraordinar de mare în cap, un om foarte liniştit şi foarte echilibrat.

Claudiu Vaişcovici: Dacă era scorul 1-0 pentru noi, bătea Cleo (n.r. - Claudiu Vaişcovici), bătea Răducioiu. Dacă eram conduşi, mă punea pe mine. Avea nea Mircea (n.r. - Lucescu) o vorbă 'Tu eşti prea nesimţit şi nu ai probleme'.

Ioan Ovidiu Sabău: Un jucător pe care nu am putut să-l înţeleg niciodată de când am venit la Dinamo. Făceam antrenamente de la 10 la 13. El se ducea acasă şi mai făcea un antrenament de la 14 la 16. Îşi făcuse sală de forţă acasă. Nu am văzut un jucător care să se pregătească atât de mult, poate de aici i s-au tras şi ghinioanele şi a făcut toate accidentările pe care le-a făcut. Se antrena enorm de mult. Prin 1988-1989 avea un cerc cu două mânere din alea, se întindea şi venea înapoi de zece ori.

Dorin Mateuţ: Nu puteai să baţi o lovitură liberă de el la vremea aia. În perioada lui era mai greu să înscrii, jucam mai mult pentru el, să dea goluri, ca să câştige Gheata de Aur.

Ionuţ Lupescu: Un jucător foarte inteligent, care a reuşit, la o vârstă foarte fragedă să fie titular în acea echipă. Stătea foarte bine în joc, anticipa foarte bine jocul, un jucător foarte util pentru noi.

Mircea Rednic: Am ajuns la ”Strâmbul”. La Dinamo nu puteam să ne certăm, la Rapid ne-am certat. Mircea era un tip foarte haios, mergeam după antrenamente la o bere, dacă venea cu noi ştia toată conducerea! De mic a avut talentul ăsta de a se pune bine cu conducerea.

Michael Klein: M-am dus la Dinamo 19 ani, prima oară când l-am văzut pe Mişa la baie mi-a fost ruşine să mă dezbrac. Aţi văzut statuile alea sculptate cu pătrăţele? Aşa era el. Nativ. Nu era un tip care se pregătea extraordinar de mult, dar nativ era ceva ieşit din comun. El şi cu mine eram singurii care nu luam pastile, că şi pe vremea aia se dădeau. Susţinere de efort, şi acum se dau. Nu am luat niciodată, nu am avut nevoie, şi aşa aveam eu masa musculară mare de atunci. Eu am văzut-o pe Dominique (n.r. fiica lui Klein) şi anul trecut când am fost la memorial.

Ea ştie foarte puţine despre el, era foarte mică atunci când a murit Mişa. Ea se bucură când vede şi aude de la noi vorbindu-se despre el. Avea patru ani, ce să ştie un copil de patru ani de tatăl ei atunci? Ar fi vrut ca tatăl ei să fie lângă ea, nu să audă vorbindu-se despre el. Jucam un meci amical prin Italia şi era o extremă dreaptă care îl tot lovea, el era şi un tip care se enerva. Nea Mircea îi tot spunea 'Mişa, calm, calm', iar el a răspuns: 'Ce calm, nea Mircea, că îi dau una'. Ţin minte că i-a dat una, săracul, două minute am zis că nu mai atinge pământul. Bine, i-a dat roşu, şi a spus: 'I-am spus jumătate de oră, dacă nu a vrut să înţeleagă?'.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.