"Mi l-a scos pe viu, fără anestezie, mă luaseră toate căldurile!". Dragostea pentru meseria de portar anulează orice durere. Cum şi-a fracturat degetele Ema Dolha. "Aşa am apărat 12 ani" | VIDEO EXCLUSIV

9 iul 2018 6229 afişări Comentează şi tu ProSport Live
"Mi l-a scos pe viu, fără anestezie, mă luaseră toate căldurile!". Dragostea pentru meseria de portar anulează orice durere. Cum şi-a fracturat degetele Ema Dolha. "Aşa am apărat 12 ani" | VIDEO EXCLUSIV Foto Marian ILIE - Mediafax

Dragostea pentru meseria de goalkeeper anulează orice durere. Ema Dolha (39 de ani), actual antrenor de portari, a trecut peste accidentările care i-au făcut viaţa un infern, a strâns din dinţi şi şi-a fixat mereu noi ţinte. Instinctul de portar i-a dictat să nu lase nicio minge să treacă. Fie ea şi ovală. În toată cariera! Cu orice preţ! Iar una dintre intervenţii i-a lăsat o traumă pentru totdeauna. Degetul auricular de la mâna dreaptă şi l-a fracturat în timpul unui antrenament, la Rapid, în urmă cu aproape 15 ani, sub comanda reputatului tehnician Marin Ioniţă. I-au fost afectate fibrele nervoase senzitive ale degetului cinci, fibre care răspund de sensibilitatea termică, şi a purtat o tijă din titan. Doar pentru puţin timp.

Timpul s-a scurt, nu s-a sfiit să facă glume fine pe tema degetelor sale de pianist - atunci când curiozitatea prietenilor îl teleportau din nou la ProRapidul anilor 2000 - şi a anticipat că ghinionul nu va mai pluti vreodată deasupra capului său. Greşit.

Pe final de carieră, pe când purta mănuşile Şepcilor Roşii, fotbalistul născut în Turda a avut parte de un nou chin. Şi-a luxat în timpul unui meci amical degetul medius de la mâna stângă. Avea deja 34 de ani şi dă vina pe o lipsă de concentrare. La cinci ani distanţă de la acel moment, Ema Dolha a acceptat să povestească în premieră calvarul prin care a trecut. Urmăriţi fragmentul video cu mărturisirile fostului portar de la Gloria Bistriţa, Rapid, Dinamo, Wisla Krakovia şi Lech Poznan! Declaraţiile acordate la ProSport LIVE de cel mai bun portar din campionatul Poloniei în 2006 sunt sugetive pentru felul în care un sportiv îşi conduce cariera pe valori precum înţelepciune, curaj şi speranţă.


Foto Cătălin MUREŞANU

"Eram la antrenament... Când e frig, nu-l simt. Nici pe ăsta, nici pe ăsta! Aici e pe nerv (n.r. - arată spre degetul medius de la mâna stângă).
La un moment dat, m-am operat (n.r. - la degetul auricular de la mâna dreaptă) şi stăteam cu o tijă de titan în el. De vreo 40 de zile stăteam aşa, intram în depresie! Şi i-am zis medicului de la Dinamo (n.r. - Liviu Bătineanu): <<Dochi, scoate-o afară că mor, intru în depresie!">>.

<<Bine, stai pe pat!>>, mi-a zis. Mi-a băgat un ac bont şi mi-a scos pe viu titanul! Mă luaseră toate căldurile! Fără anestezie! Nimic, nimic! Un vârf bont, ca acul de pescuit. Stătusem cu tija vreo 40 de zile, chiar în perioada în care m-am operat la umăr.

Cu mingea de rugby m-am accidentat, eram la Rapid, cu nea Marin (n.r. - antrenorul de portari Marin Ioniţă), lucra foarte mult pe reflexe. Şi, cum eu eram fanatic cu antrenamentele, cu o zi înainte de meci, un meci la Galaţi, a dat la poartă. Mingea a sărit normal şi m-am dus instinctiv în dreapta, în plonjon! Şi cu asta am rămas! (n.r. - arată spre deget). Rămăşiţele verii. S-a întâmlat în perioada 2003-2004, era Răzvan Lucescu antrenor. Şi am apărat cu acest deget 12-14 ani.

Dar ăsta e problema (n.r. - arată degetul medius de la mâna stângă), ăsta mă doare rău. Eram la un amical, la U Cluj, la o banalitate, aveam deja 34 de ani, poate nu eram concentrat, mingea mi l-a dat peste cap. Mamă, mamă, mamă... Asta e!

Dar nu mi-a părut rău niciodată că am ales meseria de portar. E un privilegiu! Sunt un norocos!"

 

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.