VIDEO | Cum a fost păcălit Gheorghe Gruia de autorități în 1973 și blocat apoi să plece în Germania. Cinci ani mai târziu a decolat în necunoscut, în Mexic, de unde a mai revenit doar ocazional în România, prima dată în 1998 la „Surprize, Suprize!”

Handbalul românesc este în doliu după ce legendarul Gheorghe Gruia a trecut în neființă, miercuri seara, la 75 de ani, în urma unui infarct. Sportul românesc este mai sărac după ce l-a pierdut pe cel mai bun handbalist român din istorie, dublu campion mondial la edițiile din 1964 și 1970. În 1992, IHF l-a desemnat practic cel mai bun jucător din toate timpurile.

Gheorghe Goran, fost coechipier cu Gruia la Steaua, a fost primul om din handbal care a primit aceastpă veste tristă. „M-a sunat verișoara lui din România, singura rudă care mai este aici. N-am vrut să cred și am cerut telefonul fratelui lui din Suedia. Am vorbit până la urmă și cu fata lui, pe care o știam de mică. Am avut confirmată vestea inclusiv de la fata lui. Apoi, bineînțeles că am anunțat toți colegii de la Steaua, toți au rămas înmărmuriți. A murit după un infarct. Nu avea probleme medicale, nu făcea tratament cardiac, a fost supriză, iar fata plângea de rupea”, a povestit Gheorghe Goran.

Cine a fost de Gheorghe Gruia, dincolo de performanțele excepționale pe care le-a înregistrat în anii 60-70? „Guriță”, așa cum îl alintau colegii și prietenii? Câteva răspunsuri le-am primit  în cadrul emisiunii ProSport LIVE, din partea lui Ștefan Birtalan și Gheorghe Goran, doi dintre foștii coechipieri ai interului dreapta la Steaua și la echipa națională.

2 poze
Vezi galeria foto

Decesul marelui handbalist s-a produs în Mexic, acolo unde plecase încă din 1978. De ce tocmai în țara respectivă? „În 1978, zece tehnicieni români au plecat în Mexic la cererea Guvernului din țara respectivă. El a fost printre cei 10 care au plecat și până la urmă a decis să-și continue viața acolo. El s-a dus acolo și a revigorat un sport despre care nu se știa foarte multe lucruri„, a relatata Ștefan Birtalan.

• „Avea un regret, de a sta atâția ani departe de țară. A plecat în Mexic în 1978 și a revenit acasă după 20 de ani, la emisiunea Andreei Marin, >„, Ștefan Birtalan, dublu campion mondial 

Gheorghe Gruia și-a dorit să plece afară cu 5 ani mai devreme, în Germania, dar autoritățile de la vremea respectivă nu i-au permis. „Românii l-au apreciat în general, dar autoritățile nu prea. Pentru că nu este normal să nu creezi niște condiții pentru oamenii de excepție. El vroia să joace afară. Pentru ce, simplu! Pentru a-și face o viață mai bună. Nu s-a putut! Din păcate astea au fost vremurile de atunci. Cei din 1961 au avut o șansă, au fost lăsați să plece afară. Din păcate, mulți dintre ei nu au mai revenit și atunci a fost un răspuns la cei care au rămas acasă. Tot timpul spuneau că >. El trebuia să meargă în Germania ca antrenor – jucător în 1973. S-a lăsat de handbal, dar a mai revenit 2 ani la Săvinești, unde era și profesor”.

CITIȚI AICI ȘI „ZIUA BĂ‚IEȚILOR DE LA PARIS”, UN EPISOD CARE L-A AVUT ÎN PRIM-PLAN PE MARELE GRUIA ȘI CARE A RĂ‚MAS SCRIS CU LITERE DE AUR ÎN ISTORIA HANDBALULUI

De altfel, Gheorghe Gruia a fost oarecum forțat de autorități să renunțe la activitatea de jucător, după promisiunea autorităților că va fi lăsat să plece în Germania. „Putea să joace lejer și la Campionatul Mondial din 1974 (n.r. România a cucerit atunci al 4-lea titlu mondial). S-a lăsat cu ideea că va fi lăsat afară în Germani. Noi am făcut și masa de adio. Toată echipa Steaua ne-am adunat la CCA (Casa Centrală a Armatei), ne-am luat la revedere la un pahar de vin”, dezvăluit Birtalan.

• „Dacă ar fi avut azi 25 de ani și acum ar fi fost tot cel mai bun din lume. A avut niște calități ieșite din comun. În 1970, el ne-a câștigat Campionatul Mondial, el ne-a dat două goluri în prelungiri. A fost un fenomen, care se naște odată la 300 de ani”, Gheorghe Goran, campion mondial în 1970

Pe lângă faptul că a fost un handbalist monumental, Gheorghe Gruia Cânta excelent romanțe și canțonete. Gheorghe Goran a dezvăluit un moment pe care publicul nu l-a știut. „Ne mai distram și noi, dar numai după victorii. Câștigaserăm Cupa Campionilor în 1968. Am fost la bar, unde este Doina acum, era singurul cu program mai lung, până spre dimineața. Acolo cânta Aurelian Andreescu, generația mea îl știe, a fost unul dintre marii cântăreți. L-a invitat pe Gruia la microfon și a început să cânte. Până la urmă, tot restaurantul îl aplauda pe Gruia, nu mai exista Aurelian Andreescu. Avea o voce extraordinară, putea să cânte și operă”. 

• „Gheorghe Gruia era singurul de la jocuri sportive care era declarat cel mai bun sportiv român, într-o perioadă în care aveam foarte mulți campioni olimpici„, Gheorghe Goran, campion mondial în 1970