VIDEO | 5 ani de la victoria secolului şi bătaia cu tort! De ce nu a câştigat Oltchim trofeul Ligii Campionilor în 2010. Luca: "Nimănui să nu-i treacă prin cap că poate juca finala Champions League dacă nu are un buget de minimum 4 milioane"

18 apr 2015 3528 afişări Handbal

VIDEO: Costin GRIGORAŞ

În urmă cu 5 ani, în 18 aprilie 2010, a fost un fel de zi naţională a sportului! Aproape o naţiune întreagă a fost conectată la data respectivă la meciul de handbal dintre Oltchim şi Gyor, decisiv pentru calificarea în finala Ligii Campionilor. Sportul românesc devenise deja sărac din punct de vedere al performanţelor, motiv pentru care o posibilă finală de Champions League la nivel de cluburi părea ceva ireal. Oltchim nu ajunsese încă la formula "galactică" din 2012, când a adunat câteva vedete de prim rang iar lumea se obişnuise deja ca Vâlcea să fie sus, astfel că miza în sine şi jocul din 2010 au determinat ca naţiunea să "stea pe loc" măcar pentru 90 de minute, pentru a urmări Dream Team-ul.

În faţa unei atmosfere de vis în Sala "Traian" din Rm. Vâlcea, care o mai întâlnim în zilele noastre doar la meciurile de handbal din Baia Mare, echipa condusă de pe margine de Radu Voina avea să facă una din cele mai bune partide din istoria handbalului românesc. Cu precădere în repriza a doua, când Vâlcea a reuşit să doboare un Gyor la fel de redutabil ca şi în anii care au urmat, dar care a avut ghinionul să întâlnească atunci o echipă extrem de motivată, cum din păcate rar ne-a fost darul să mai vedem ulterior aşa ceva la o echipă românească. Nici măcar atunci când Vâlcea, teoretic, a avut un lot mult mai bun. Oltchim a câştigat cu 24-20 returul semifinalei cu formaţia maghiară, iar cu scorul general de 49-45 făcea pasul către prima finală românească de Champions League după o pauză de 21 de ani!

După meci a urmat o bucurie de nedescris, cu rar s-a văzut într-o arenă sportivă, cu şampanie care a curs în valuri şi o bătaie spontană cu tort.

CASETA MECIULUI  DIN 18 APRILIE 2010

  • OLTCHIM - GYOR 24-20
  • Ungureanu, Smedescu - portari; Nechita 7, Neagu 5, Manea 4, Shymkute 2, Stanca 2, Vizitiu 2, Meiroşu 1, Curea 1, Beşe, Gatzel-Han, Lecuşanu, Luca. Antrenor: Radu Voina
  • Palinger, Vig - portari; Gorbicz 6, Amorim 4, Kovacsics 4, Mravikova 2, Spiridon 2, Brădeanu 1, Verten 1, Deaki, Hornyak, Mayer, Orban. Antrenor: Csaba Konkoly
  • Pauză: 11-10; Arbitri: Pedersen - Mortensen (Danemarca); Cea mai bună jucătoare a meciului: Adriana Nechita.

La fix 5 ani distanţă după cea mai frumoasă şi importantă victorie a unei echipe de club din România în acest secol sunt şi multe regrete: Oltchim nu a apucat să câştige Liga Campionilor, nici în acel sezon, nici în anii ce au urmat. De fapt, Vâlcea nici nu s-a mai calificat într-o altă finală, deşi a transferat nume mari pentru a-şi vedea împlinit şi un alt vis, să câştige trofeul. Apoi, câteva din acele fete extraordinare s-au retras. România nu a reuşit să găsească un alt cuplu de apărători centrali precum Steluţa Luca şi Valeria Beşe. România n-a descoperit încă un cuplu de pivoţi la fel bine legat, aşa cum au fost Oana Manea şi Ionela Stanca.

Tot lşa capitolul regrete poate fi trecut şi faptul că în Vâlcea n-a mai apărut acea sală Polivalentă de 5.000-6.000 de locuri, promisă de guvernanţi. La fiecare joc din LC, Sala "Traian" era mult prea mică pentru cererea de bilete.

"În general, după astfel de momente îţi rămân în memorie şi părţile neplăcute. Atunci, ne-a luat ceva timp să ne revenim din beţia calificării. Astfel, pentru finală, noi ne-am pregătit să jucăm, spre desosebire de Viborg, care s-a pregătit să câştige. Am ajuns însă în acel punct pentru că am construit, construit, construit! În afara istoriei pe care o aveam în spate, proiectul care ne-a dus în finală a fost pus pe picioare în 2006. Nu am ajuns din primul an în finală", a susţinut Nicolae Luca, unul dintre conducătorii Oltchimului.

Interesant este faptul că Vâlcea a atins acea performanţă din 2010 cu o formulă de echipă aproape în totalitate românească. Din afară, la echipă erau Pidpalova şi Shymkute. Iar Oltchim a pierdut finala în mai 2010 în faţa unui Dream Team, din care făceau parte Popovic, Jurack, surorile Lunde, Althaus, Skov, Vărzaru. A fost şi momentul în care formaţia vâlceană a înţeles că trofeul Ligii Campionilor nu poate fi câştiga dacă nu va aduce handbaliste de peste hotare.

"Se împlinesc 5 ani de la acea calificare în finală după un meci cu Gyor, dar şi 2 ani de la eşecul tot cu Gyor din semifinale. Un gol care ne-a lipsit la Veszprem a distrus practic echipa. Dacă ne calificam în finala Champions League sunt convins că şi acum aveam echipa la Vâlcea. Un gol a condus însă la dispariţia acestei formaţii, care îşi construise un palmares şi o istorie care cu greu vor fi egalate. Chiar dacă acum sunt ambiţii şi orgolii, e greu ca acestea să dureze 30 de ani", ne-a declarat şi Petre Berbecaru, un conducător de legendă al handbalului românesc, părtaş practic la toată istoria clubului vâlcean. Fostul colaborator al preşedintelui Ioan Gavrilescu şi spre final chiar şef al clubului, Petre Berbecaru susţine că una dintre marile greşeli ale ultimilor ani a fost desfiinţarea centrului de copii şi juniori, după ce în Vâlcea a fost înfiinţat Centrul Naţional de Excelenţă: "Dacă acest centru ar fi existat, poate am fi putut continua activitatea cu cele tinere. Am mai avut un moment greu financiar în 2002, când am rămas fără toate jucătoarele importante, dar am reuşit să-l depăşim. Le avem pe Manea, Nechita, Meiroşu, care au fost promovate şi cu care s-a ajuns până în finala Cupei Cupelor".

Concluzii despre rivalitatea Oltchim - Gyor

În ultimii 5 ani, Oltchim a avut trei "duble" cu Gyor în semifinalele Ligii Campionilor. Vâlcea a câştigat-o pe prima, iar formaţia maghiară pe următoarele două. "Rivalitatea Oltchim - Gyor a fost poate cel mai bun exemplu de fair-play. În teren au fost orgolii mari, dar în afară a fost mereu respect reciproc. În momentul în care eram la tragerile la soţi, cea mai bună armonie era între cele două conduceri. Cele mai bune cazări le aveam de fiecare dată în Ungaria. De câte ori au venit fanii maghiari la Vâlcea, ori noi am fost la Gyor sau Veszprem, nu au fost niciodată probleme", a precizat Nicolae Luca.

Au trecut 5 ani de la calificarea Oltchimului în finala Champions League. Câţi ani vor mai trece pentru ca o echipă românească să ajungă din nou acolo? Toate speranţele se leagă tot de handbalul feminin, unde teoretic sunt şi cele mai bune investiţii din sportul românesc.  

Oficialii echipei vâlcene nu au oferit un răspuns din punct de vedere al duratei, ci au specificiat de ce ar avea nevoie o echipă românească pentru a evolua cu trofeul pe masă într-un Final 4, noua formulă de încheiere a Ligii Campionilor. "Nimănui să nu-i treacă prin cap că poate juca finala Champions League dacă nu are un buget de minimum 4 milioane, bani necesari pentru salarii şi taxele aferente, pregătire, echipamente, medicamentaţie, staff puternic şi tot ce presupune o deplasare. Gyor, Buducnost, Vardar chiar şi Larvik au acest buget", a concluzionat Nicolae Luca.

HCM Baia Mare şi CSM Bucureşti sunt cele două formaţii care şi-au propus să ajungă în turneul Final 4 al Ligii Campionilor în acceastă perioadă de timp.

Ştiaţi că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.