Povestea lui Robert Stănescu, gimnastul român care a ales să concureze pentru Canada. E antrenat de soție și conduce o academie cu 300 de copii. „Inițial am plecat din România pentru a-mi rezolva o problemă medicală la spate”

• Robert Stănescu (30 de ani) reprezintă din acest an Canada în competițiile oficiale
• El se antrenează la inele, cal cu mânere și paralele și vrea să ajungă în a doua finală olimpică a carierei, la Rio
• Sportivul originar din București este antrenat chiar de soția lui, Ruxandra
• În acest moment, Robert are la inele al șaptea exercițiu ca dificultate din lume

În continuă căutare de talente care să calce pe urmele lui Marius Urzică sau Marian Drăgulescu și nevoită să facă față unei baze de selecții tot mai mici, gimnastica masculină românească mai primește o lovitură. Unul dintre cei mai talentați sportivi ai generației lui, Robert Stănescu, specialist la inele, va reprezenta din acest an, în competițiile internaționale, Canada.

Medaliat cu echipa la Europenele din 2008, finalist la inele la Jocurile Olimpice de la Beijing și la un pas de podium la Mondialele din 2009, Robert locuiește de peste cinci ani în Canada, unde alături de soția lui, Ruxandra, care îi este și antrenor, a pus bazele unei Academii de Gimnastică. Plecat peste Ocean pentru a-și trata o problemă medicală, Robert a luat decizia de a rămane acolo, întâi ca antrenor la un club de gimnastică, ca apoi să se întoarcă în competiții, ca sportiv.

3 poze
Vezi galeria foto

La primul concurs la care a evoluat în acest an, Elite Canada, Robert a cucerit două medaliii, aur la inele și argint la paralele. Mai mult, exercițiul prezentat la aparatul lui preferat, inele, are a șaptea notă de plecare dintre exercițiile prezentate oficial, în concurs, în acest an, 6.7. ProSport a stat de vorbă cu Robert despre deciziile luate, viața pe care o are în Canada și dorința de a ajunge în cea de-a doua finală olimpică a carierei, la Rio 2016.

Robert, la finalul primului concurs din acest an, Elite Canada, alături de soția Ruxandra FOTO: Arhivă personala

Robert, cum ai luat decizia de a reprezenta Canada?
Eu deja fac parte din lotul național al Canadei de anul trecut, dar abia de anul acesta am dreptul de a concura internațional pentru ei. Am luat decizia de a concura pentru Canada deoarece aici este noua mea casă. Inițial am vrut să mă antrenez aici și să concurez pentru România. Am încercat să procedez așa în 2010, dar din păcate mi s-a spus că nu sunt suficient de bine pregătit pentru acel Campionat Mondial. În plus, una dintre condițiile care mi-au fost puse pentru a face parte din lot a fost să stau în cantonament permanent. Din păcate, acest lucru nu a fost și nu este posibil, familia și casa mea fiind deja aici, în Canada.

Cum ai ajuns în Canada? Ai mers ca antrenor sau pur și simplu ai fost să vizitezi, ți-a plăcut și ai dorit să rămâi acolo?
Inițial am plecat din România pentru a-mi rezolva o problemă medicală la spate. În România mi-au spus că am hernie de disc și singura mea opțiune este să mă operez, și probabil șansele de a mă întoarce în sală după această operație ar fi fost nule. Din fericire, am refuzat categoric să mă operez și am venit în Canada pentru o a doua opinie. Aici medicii au descoperit că de fapt aveam numai o ruptură musculară pe care am tratat-o imediat.

Ce aparate faci?
În acest moment mă antrenez la cal cu mânere, inele și paralele.

Cu ce obiectiv te-ai întors în concursuri?
Obiectivul principal este participarea la Mondialele de anul acesta și calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio .

Robert Stanescu se spécialise dans le cheval d’arçon et les anneaux, deux faiblesses de l’équipe canadienne #onrc pic.twitter.com/H7IlxnxZK2

— Rébecca Salomon (@RebeccaSalomon) February 25, 2014

Împreună cu soția Ruxandra ai deschis o Academie de gimnastică „Alpha Gymnastics Academy” în Windsor. Cum ați reușit? Cât de greu v-a fost să puneți acest proiect pe picioare?
Ne-am decis să punem bazele acestei academii după aproximativ trei ani. Nu a fost ușor, dar acesta a fost visul nostru și nu am fi renunțat la el, indiferent de cât de greu ne-ar fi fost. Acum avem aproximativ 300 de copii înregistrați la clubul nostru, iar cele mai bune rezultate au fost obținute la Campionatele Provinciale, cea mai mare competiție la care ei pot participa. Una dintre fete a ocupat locul 2 la individual compus și a cucerit medalii la toate cele patru aparate, iar unul dintre băieți s-a clasat pe locul 3 la indidual compus. În plus, mulți dintre sportivii pe care îi avem în pregătire au obținut medalii numeroase.

Participați cu copii și la concursurile naționale?
Momentan copii sunt mult prea mici pentru a putea merge la Naționale, însă peste câțiva ani cu siguranță vom ajunge și acolo pentru că avem copii cu potențial în sală. Majoritatea copiilor de aici fac sport și este una din cele mai bune metode de a-i ține departe de calculator, tabletă, jocuri pe televizor etc. De aceea sunt foarte mulți copii în sălile de gimnastică și nu numai.

Cum vă împărțiți antrenamentele?
Soția mea este antrenorul coordonator al fetelor, iar eu al băieților.
 

Cum reușești să te și antrenezi și să îți conduci și propria afacere?
Nu este ușor, dar nici imposibil. Îmi place foarte mult ceea ce fac, și consider că în viață, dacă faci ceea ce îți place și te dedici acelui lucru este imposibil să nu reușești.

Robert a început gimnastica la vârsta de 5 ani, sub îndrumarea antrenorilor Victor Velea și Valentina Cristea, la Clubul Sportiv Școlar nr.7 Dinamo, din București. În anul 2003, Robert a fost promovat la lotul olimpic al României, iar debutul său competițional, la seniori, a avut loc în 2006, când a făcut parte din echipa ce a reprezentat România la Campionatele Mondiale de la Aarhus. În 2008, Robert cucerea cu echipa României, medalia de bronz la Europenele de la Lausanne. De altfel, din echipa formată atunci din Flavius Koczi, Daniel Popescu, Răzvan Șelariu și Cosmin Malița, Robert este singurul gimnast în activitate care se pregătește pentru Mondialele din acest an, de la Glasgow.

Foto: AFP

Aș vrea să te întreb cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Mă trezesc la 7:00, la 8:30 ajung la sală pentru antrenamentul meu care durează in jur de 4 ore. Apoi pe la ora 13:00, ne întoarcem acasă pentru a lua prânzul și apoi, iar la sală. Până în jur de ora 16:00 ne ocupăm de probleme administrative și apoi încep antrenamentul cu copii până la ora 21:00. Lăsăm totul în ordine pentru a doua zi și apoi ne îndreptăm spre casă.

Cum te-ai adaptat la viața de acolo?
Sunt norocos pentru că m-am adaptat destul de ușor. Soția a venit aici înaintea mea și a făcut în așa fel ca adaptarea mea să fie mai ușoară. Este extraordinar de important să ai lângă tine pe cineva care să te încurajeze, să te motiveze și să te suștină în tot ceea ce faci. Nu cred că am fi fost unde suntem azi dacă nu ne-am fi avut unul pe celălalt.

Ești într-o postură inedită, aceea de a fi antrenat chiar de soția ta. Cum este? Cum e relația antrenor – sportiv?
Ruxandra este foarte exigentă și îmi place acest lucru  pentru că știu că întotdeauna va avea grijă ca tot ceea ce fac să arate foarte bine. Ne înțelegem foarte bine și în sală, nu sunt probleme.

Care e cea mai frumoasă amintire din gimnastica românească?
Prezența la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing pentru că a fost cel mai important concurs la care am participat în cariera mea. Participarea la Jocurile Olimpice cred că este visul fiecărui sportiv, iar eu am reușit să îl ating, în plus am reușit să mă calific în finala de la inele, aparatul meu preferat, și tot o dată am reușit să ne calificăm în finala și pe echipe. Atmosfera și tot ceea ce a însemnat Beijing 2008 a fost extraordinar.

În finala olimpică la inele, la Beijing 2008, Robert a ocupat locul 7. Foto:AFP/ DDP/OLIVER LANG

Păstrezi legătura cu foștii colegi din lotul olimpic?
Din păcate îmi este foarte greu să țin legătura cu ei, din cauza faptului că programul meu este foarte încarcat și din cauza fusului orar, suntem cu  7 ore în urma României.

Cât de mult îți influențează schimbările codului de punctaj exercițiile?
Schimbările nu sunt chiar atât de mari în codul de punctaj pe aparatele la care eu concurez, iar schimbări vor fi întotdeauna și trebuie să ne adaptăm. Am încercat tot timpul să prezint exerciții cât mai valoroase la inele, iar Elite Canada a avut loc la începutul anului și  sper ca până la Naționale, care au loc la sfâșitul acestei luni, să mai cresc în valoare.

Festivitatea de premiere la finala la inele la Elite Canada, unde Robert a cucerit medalia de aur

La Jocurile Olimpice de la Beijing, România s-a calificat în finala la echipe unde a ocupat locul 7 în  finală. Stănescu a ajutat atunci echipa evoluând la inele și paralele. El s-a calificat și în finala la inele, unde a terminat pe locul 7.