Povestea lui Robert Stănescu, gimnastul român care a ales să concureze pentru Canada. E antrenat de soţie şi conduce o academie cu 300 de copii. "Iniţial am plecat din România pentru a-mi rezolva o problemă medicală la spate"

11 mai 2015 3241 afişări Gimnastica
  • Robert Stănescu (30 de ani) reprezintă din acest an Canada în competiţiile oficiale
  • El se antrenează la inele, cal cu mânere şi paralele şi vrea să ajungă în a doua finală olimpică a carierei, la Rio
  • Sportivul originar din Bucureşti este antrenat chiar de soţia lui, Ruxandra
  • În acest moment, Robert are la inele al şaptea exerciţiu ca dificultate din lume

În continuă căutare de talente care să calce pe urmele lui Marius Urzică sau Marian Drăgulescu şi nevoită să facă faţă unei baze de selecţii tot mai mici, gimnastica masculină românească mai primeşte o lovitură. Unul dintre cei mai talentaţi sportivi ai generaţiei lui, Robert Stănescu, specialist la inele, va reprezenta din acest an, în competiţiile internaţionale, Canada.

Medaliat cu echipa la Europenele din 2008, finalist la inele la Jocurile Olimpice de la Beijing şi la un pas de podium la Mondialele din 2009, Robert locuieşte de peste cinci ani în Canada, unde alături de soţia lui, Ruxandra, care îi este şi antrenor, a pus bazele unei Academii de Gimnastică. Plecat peste Ocean pentru a-şi trata o problemă medicală, Robert a luat decizia de a rămane acolo, întâi ca antrenor la un club de gimnastică, ca apoi să se întoarcă în competiţii, ca sportiv.

La primul concurs la care a evoluat în acest an, Elite Canada, Robert a cucerit două medaliii, aur la inele şi argint la paralele. Mai mult, exerciţiul prezentat la aparatul lui preferat, inele, are a şaptea notă de plecare dintre exerciţiile prezentate oficial, în concurs, în acest an, 6.7. ProSport a stat de vorbă cu Robert despre deciziile luate, viaţa pe care o are în Canada şi dorinţa de a ajunge în cea de-a doua finală olimpică a carierei, la Rio 2016.

Robert, la finalul primului concurs din acest an, Elite Canada, alături de soţia Ruxandra FOTO: Arhivă personala

Robert, cum ai luat decizia de a reprezenta Canada?
Eu deja fac parte din lotul naţional al Canadei de anul trecut, dar abia de anul acesta am dreptul de a concura internaţional pentru ei. Am luat decizia de a concura pentru Canada deoarece aici este noua mea casă. Iniţial am vrut să mă antrenez aici şi să concurez pentru România. Am încercat să procedez aşa în 2010, dar din păcate mi s-a spus că nu sunt suficient de bine pregătit pentru acel Campionat Mondial. În plus, una dintre condiţiile care mi-au fost puse pentru a face parte din lot a fost să stau în cantonament permanent. Din păcate, acest lucru nu a fost şi nu este posibil, familia şi casa mea fiind deja aici, în Canada.

Cum ai ajuns în Canada? Ai mers ca antrenor sau pur şi simplu ai fost să vizitezi, ţi-a plăcut şi ai dorit să rămâi acolo?
Iniţial am plecat din România pentru a-mi rezolva o problemă medicală la spate. În România mi-au spus că am hernie de disc şi singura mea opţiune este să mă operez, şi probabil şansele de a mă întoarce în sală după această operaţie ar fi fost nule. Din fericire, am refuzat categoric să mă operez şi am venit în Canada pentru o a doua opinie. Aici medicii au descoperit că de fapt aveam numai o ruptură musculară pe care am tratat-o imediat.

Ce aparate faci?
În acest moment mă antrenez la cal cu mânere, inele şi paralele.

Cu ce obiectiv te-ai întors în concursuri?
Obiectivul principal este participarea la Mondialele de anul acesta şi calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio .


Împreună cu soţia Ruxandra ai deschis o Academie de gimnastică "Alpha Gymnastics Academy" în Windsor. Cum aţi reuşit? Cât de greu v-a fost să puneţi acest proiect pe picioare?
Ne-am decis să punem bazele acestei academii după aproximativ trei ani. Nu a fost uşor, dar acesta a fost visul nostru şi nu am fi renunţat la el, indiferent de cât de greu ne-ar fi fost. Acum avem aproximativ 300 de copii înregistraţi la clubul nostru, iar cele mai bune rezultate au fost obţinute la Campionatele Provinciale, cea mai mare competiţie la care ei pot participa. Una dintre fete a ocupat locul 2 la individual compus şi a cucerit medalii la toate cele patru aparate, iar unul dintre băieţi s-a clasat pe locul 3 la indidual compus. În plus, mulţi dintre sportivii pe care îi avem în pregătire au obţinut medalii numeroase.

Participaţi cu copii şi la concursurile naţionale?
Momentan copii sunt mult prea mici pentru a putea merge la Naţionale, însă peste câţiva ani cu siguranţă vom ajunge şi acolo pentru că avem copii cu potenţial în sală. Majoritatea copiilor de aici fac sport şi este una din cele mai bune metode de a-i ţine departe de calculator, tabletă, jocuri pe televizor etc. De aceea sunt foarte mulţi copii în sălile de gimnastică şi nu numai.

Cum vă împărţiţi antrenamentele?
Soţia mea este antrenorul coordonator al fetelor, iar eu al băieţilor.
 

Cum reuşeşti să te şi antrenezi şi să îţi conduci şi propria afacere?
Nu este uşor, dar nici imposibil. Îmi place foarte mult ceea ce fac, şi consider că în viaţă, dacă faci ceea ce îţi place şi te dedici acelui lucru este imposibil să nu reuşeşti.


Robert a început gimnastica la vârsta de 5 ani, sub îndrumarea antrenorilor Victor Velea şi Valentina Cristea, la Clubul Sportiv Şcolar nr.7 Dinamo, din Bucureşti. În anul 2003, Robert a fost promovat la lotul olimpic al României, iar debutul său competiţional, la seniori, a avut loc în 2006, când a făcut parte din echipa ce a reprezentat România la Campionatele Mondiale de la Aarhus. În 2008, Robert cucerea cu echipa României, medalia de bronz la Europenele de la Lausanne. De altfel, din echipa formată atunci din Flavius Koczi, Daniel Popescu, Răzvan Şelariu şi Cosmin Maliţa, Robert este singurul gimnast în activitate care se pregăteşte pentru Mondialele din acest an, de la Glasgow.

Foto: AFP


Aş vrea să te întreb cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?
Mă trezesc la 7:00, la 8:30 ajung la sală pentru antrenamentul meu care durează in jur de 4 ore. Apoi pe la ora 13:00, ne întoarcem acasă pentru a lua prânzul şi apoi, iar la sală. Până în jur de ora 16:00 ne ocupăm de probleme administrative şi apoi încep antrenamentul cu copii până la ora 21:00. Lăsăm totul în ordine pentru a doua zi şi apoi ne îndreptăm spre casă.

Cum te-ai adaptat la viaţa de acolo?
Sunt norocos pentru că m-am adaptat destul de uşor. Soţia a venit aici înaintea mea şi a făcut în aşa fel ca adaptarea mea să fie mai uşoară. Este extraordinar de important să ai lângă tine pe cineva care să te încurajeze, să te motiveze şi să te suştină în tot ceea ce faci. Nu cred că am fi fost unde suntem azi dacă nu ne-am fi avut unul pe celălalt.

Eşti într-o postură inedită, aceea de a fi antrenat chiar de soţia ta. Cum este? Cum e relaţia antrenor - sportiv?
Ruxandra este foarte exigentă şi îmi place acest lucru  pentru că ştiu că întotdeauna va avea grijă ca tot ceea ce fac să arate foarte bine. Ne înţelegem foarte bine şi în sală, nu sunt probleme.

Care e cea mai frumoasă amintire din gimnastica românească?
Prezenţa la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing pentru că a fost cel mai important concurs la care am participat în cariera mea. Participarea la Jocurile Olimpice cred că este visul fiecărui sportiv, iar eu am reuşit să îl ating, în plus am reuşit să mă calific în finala de la inele, aparatul meu preferat, şi tot o dată am reuşit să ne calificăm în finala şi pe echipe. Atmosfera şi tot ceea ce a însemnat Beijing 2008 a fost extraordinar.


În finala olimpică la inele, la Beijing 2008, Robert a ocupat locul 7. Foto:AFP/ DDP/OLIVER LANG


Păstrezi legătura cu foştii colegi din lotul olimpic?
Din păcate îmi este foarte greu să ţin legătura cu ei, din cauza faptului că programul meu este foarte încarcat şi din cauza fusului orar, suntem cu  7 ore în urma României.

Cât de mult îţi influenţează schimbările codului de punctaj exerciţiile?
Schimbările nu sunt chiar atât de mari în codul de punctaj pe aparatele la care eu concurez, iar schimbări vor fi întotdeauna şi trebuie să ne adaptăm. Am încercat tot timpul să prezint exerciţii cât mai valoroase la inele, iar Elite Canada a avut loc la începutul anului şi  sper ca până la Naţionale, care au loc la sfâşitul acestei luni, să mai cresc în valoare.


Festivitatea de premiere la finala la inele la Elite Canada, unde Robert a cucerit medalia de aur

La Jocurile Olimpice de la Beijing, România s-a calificat în finala la echipe unde a ocupat locul 7 în  finală. Stănescu a ajutat atunci echipa evoluând la inele şi paralele. El s-a calificat şi în finala la inele, unde a terminat pe locul 7.

 

 


 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.