Greu încercat de soartă prin pierderea fiului în vârstă de 14 ani, Cosmin Paşcovici caută refugiul în sportul care l-a făcut cunoscut. ProSport a discutat cu fostul jucător al lui Dinamo Bucureşti. Povestea lui este un exemplu de curaj, într-o lume preocupată parcă din ce în ce mai puţin de ce se întâmplă cu cei din jur.
“Nu există tragedie mai mare în viaţă decât moartea propriului copil. Lucrurile nu mai sunt niciodată cum erau înainte”, spunea Dwight Eisenhower, fost preşedinte al SUA. Simţise durerea atunci când fiul său, în vârstă de 3 ani, a fost răpus de scarlatină. Nici pentru Cosmin Paşcovici lucrurile nu mai sunt la fel. Pe 11 octombrie 2018, Denis, băiatul său de 14 ani, pierdea lupta cu o boală teribilă. De atunci, fostul jucător s-a dedicat în totalitate familiei.
Aflat la Constanţa, fostul apărător vorbeşte echilibrat despre clipele grele care au urmat tragediei: “Am încercat să revenim într-o zonă de normalitate a vieţii. E foarte greu, vă daţi seama, dar nu avem altă cale. La nivel psihic e cel mai complicat. Fetiţa mea, Ema, a mai crescut acum, are 5 ani şi deja pune întrebări amănunţite.
Nu conştientizează ce înseamnă a muri. La înmormântarea lui Denis nu am luat-o, dar apoi a fost la câteva evenimente de acest gen, la alte persoane apropiate familiei, dar nu înţelege exact ce presupune trecerea aceasta. O singură dată i-am zis că Denis a plecat şi nu mai vine nicioată şi nu am mai putut să o opresc din plâns”, spune Cosmin Paşcovici.
Cea mai grea lovitură prin decesul micuţului Denis a primit-o soţia fostului fotbalist. Aceasta este cea care l-a îngrijit pe băiat în cei 12 ani de suferinţă şi cea care i-a stat la cap la toate cele 17 operaţii suferite. Ionela Adina Paşcovici a fost asistenta personală a copilului.
“Soţiei mele i-a fost extrem de dificil. Încearcă şi ea să ducă o viaţă normală. A făcut cursuri de asistentă medicală ca să îl poată îngriji pe Denis şi acum, recent, a terminat cele 500 de ore de voluntariat de care avea nevoie pentru a putea intra în sistem.
Sperăm să găsească un loc de muncă decent. Vă daţi seama că e greu financiar, dar mergem înainte. Eu am primit acum o grupă de copii şi juniori la Farul, voi fi antrenorul lor. Am fost sprijinit de câteva persoane, atunci când s-a întâmplat nenorocirea au existat mesaje, telefoane, le-am apreciat ca atare. În general, însă, pot spune că lumea te uită, când nu mai eşti sus. Când eşti fotbalist şi eşti bun, toţi sunt lângă tine. Asta e viaţa”, afirmă, cu regret, fostul fundaş.
Fotbalul a rămas pasiunea care îi dă oxigen să privească spre viitor. “Sunt la curent cu tot ce se întâmplă în fotbalul românesc. Pe lângă faptul că doresc să fiu un bun antrenor, sunt şi legat pe viaţă de acest sport. Ai mei, cei de la Dinamo, sunt morţi şi neîngropaţi, cum se zice. Mi se rupe sufletul să văd un club atât de mare într-o situaţia aşa jenantă. A fost sezonul acela când, dacă învingeau la Craiova, luau sigur titlul şi cred că s-ar fi schimbat soarta echipei. Acum, sper să nu se desfiinţeze.
Venirea unor oameni tineri ca Mutu sau Rădoi ar trebui să dea un suflu nou fotbalului românesc. Ceva se întâmplă şi nu doar cu acest sport. Lumea ştia înainte de Dracula, de Ceauşescu şi de sportivi. Dar gimnastica e la pământ, handbalul e la pământ… Ne mai bucurăm când câştigă Simona Halep câte un turneu, dar nu facem mare lucru să schimbăm ceva.
Copiii din ziua de azi nu mai sunt atraşi de sport. Telefoanele, tabletele, internetul… (n.r. oftează). Cine le-o fi inventat? Astea au stricat generaţiile care vin. Fiica mea nu are voie la televizor decât cu porţia, iar telefon sau internet deloc! E copil şi trebuie să înveţe să socializeze. Ţin minte când eram mic că făceam doar trăsnăi. Îmi luam bătaie că veneam târziu acasă. Acum, părinţii trebuie să îi bată pe copii ca să iasă din casă. Îşi termină copilăria şi nu au ce povesti. Dar fetiţa mea nu va fi aşa, pentru că are grijă tata de ea”, încheie Cosmin Paşcovici dialogul cu ProSport.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER