Antrenorul român nu vrea să se întoarcă în fotbalul autohton, în ciuda conflictelor din țările arabe
Poveștile sale sunt savuroase. De la Maradona până la Barcelona – Real Madrid, Valeriu Tița atinge toate aspectele fotbalului din Golf Puțini pasionați de fotbal din România au auzit de Valeriu Tița. Poate unii știu că este antrenor în țările arabe, dar cum a fost parcursul său acolo e o enigmă. Fost fotbalist, a plecat de la Severin în 1993 cu direcția Casablanca. Curajos, ar spune unii, mai ales că pe vremea aia singura analogie cu orașul marocan era melodia lui Jessica Jay: „Nea Ilie (nr – Balaci) m-a ajutat și m-a dus acolo. Am jucat cinci ani și apoi am venit în România ca să-mi iau licența de antrenor. Lumea deja știa de mine și a fost ușor să mă întorc și să-mi găsesc de lucru”. Așa a început povestea unui antrenor care ulterior a cucerit Cupa Asiei AFC cu Al Ittihad Aleppo, în 2010. Nu este cea mai importantă competiție de pe continent, dar este printre puținele trofee obținute de antrenorii români în Orientul Mijlociu. În plus, și-a trecut în palmares o viață într-o lume unde combustibilul este mai ieftin ca apa și femeile pot purta pantaloni scurți, atâta timp cât au fața acoperită.
Acum s-a întors în țară. E într-un concediu forțat, așa cum îi place să spună. Războiul care a izbucnit în Siria l-a făcut să se gândească mai mult la siguranța sa. „Lucrurile nu sunt atât de rele cum se văd la televizor, dar stăteam seara pe balcon și vedeam cum zboară rachetele dintr-o parte în alta. Eu nu am văzut morți, dar fotbaliștii îmi spuneau că în anumite orașe era jale. Fotbalul s-a oprit și am venit acasă. Sper să se calmeze repede spiritele și să ma apuc iar de treabă. Nu de alta, dar n-am stare dacă stau prea mult timp degeaba”. Nu vrea să se gândească la o revenire în fotbalul românesc. În acești ani i-a lipsit reclama care să îl aducă în atenția patronilor de la noi: „De ce să mă întorc? Să mă chinui cu o echipă prin liga a doua? Să nu am condiții de lucru? M-am obișnuit acolo și lumea mă cunoaște”. În plus, recunoaște că partea financiară e foarte importantă și, cu o sinceritate debordantă, ne spune: „Dacă m-aș lăsa acum, aș avea bani să trăiesc toată viața, fără să mișc un deget”.
„Când e Barca – Real, se oprește războiul”
Situația tensionată din țările arabe afectează fotbalul. Poate este și un motiv pentru care naționalele din acea zonă nu progresează sesizabil. De problemele între șiiți și suniți s-a lovit chiar în momentul în care a antrenat naționala Siriei, semn că religia e mai presus de toate. „Erau grupuri în lot. Îi vedeam că se bârfesc și era o atmosferă tensionată. Nu înțelegeam de ce. I-am strâns odată pe toți și le-am zis că ei sunt sirieni și atât. Pe pașaportul lor scrie Siria, nu șiit sau sunit. Credeți că au înțeles ceva? Nu! Și-au văzut de conflictele lor în continuare. Mi-am dat seama că religia e foarte importantă pentru ei”. Totuși, Valeriu Tița ne-a putut spune de momentele în care în Siria a fost pace. Ciudat sau nu, aceste momente sunt date tot de fotbal. Nu de al lor, ci de cel din Europa: „Dacă la televizor e Barcelona – Real Madrid, e pace. Se bea ceai, nu mai contează războiul, nu se mai împușcă, nu se mai plantează bombe. Sunt fascinați de meciul ăsta. Dacă vor să fie liniște în țările arabe, ar trebui să dea meciul ăsta încontinuu la televizor. Chiar și înregistrat!”.
A vrut să-și însoare traducătorul
Chiar dacă este de mult timp în țările arabe, Valeriu Tiță recunoaște că are nevoie de translator. „Limba o înțeleg, dar nu pot vorbi”, spune oarecum rușinat. Totuși, cluburile la care a lucrat au avut mereu grijă să îi aducă pe cineva specializat. Culmea, chiar și acest om are o poveste. Implică o femeie și multele bariere impuse de religia musulmană vizavi de viața de cuplu: „Unii sirieni au voie cu patru soții, alții doar cu una. Cea mai tare poveste este despre translatorul meu. În Siria, ca să te căsătorești, absolut toți membrii familiei trebuie să fie de acord. Într-o zi, a venit la mine traducătorul și mi-a zis că e îndragostit, dar fratele fetei nu este de acord cu mariajul. Era afectat și am zis să îl ajut. I-am spus că am o singură soluție. Dacă ăluia îi plăcea fotbalul, îl băgam într-un meci amical, să îl fac fericit. Poate așa trecea peste nemulțumirile lui”.
Maradona, indianul și marketingul
Ce se întâmplă cu antrenorii în țările din Golf e greu de înțeles chiar și pentru simpatizanții fotbalului din România. Azi poți să antrenezi o echipă în Qatar, mâine te trezești în Siria pentru ca după o săptămână să te întorci în Qatar. „De la Al Shorta am plecat la Nasr, apoi la Sharjah. După aia m-au sunat de la naționala Siriei și am acceptat”, spune Valeriu Tița. Totul în decurs de câteva luni. Traseul pe care îl parcurge un antrenor în Orientul Mijlociu nu îți dă senzația că cineva s-ar putea stabili într-un loc. Faptul că salariile sunt uriașe face ca fotbalul să fie într-o continuă schimbare. „Șeicii nu prea au răbdare. Eu am fost dat afară după victorie și când echipa începuse să meargă. În schimb, Cannavaro primește 500.000 de euro doar pentru că stă în tribună la meciurile lui Al Ahli și aplaudă la goluri. Maradona a fost adus tot pentru publicitate. Păi, el asistă la antrenament întins pe șezlong, cu trabucul în mână și un indian îi ține o umbrelă ca să nu îl bată soarele. Cei de acolo au învățat să vândă pentru că dacă îi ai pe Maradona sau Cannavaro, umpli stadionul”, ne mărturisește antrenorul. „Cel mai puternic s-a simțit când Oli l-a adus pe Asamoah Gyan. A rupt! După șase luni i-a expirat împrumutul și fanii au început să strângă bani ca să îl cumpere definitiv. Au reușit, iar la aeroport l-au așteptat 20 de mii de oameni”.
„Oli e în vârf, n-are de ce să se întoarcă”
Mergem cu discuția mai departe și îi cerem să compare valoarea fotbalului din România cu cel din Siria. „La națională aveam un fundaș central de 23 de ani care are loc la orice echipă din Liga I. Dau scris asta”, vine răspunsul. Totuși, în urmă cu ceva ani fotbalul practicat de sirieni stârnea zâmbete. Și începe o altă poveste: „Un rus era antrenorul Siriei. Azarenkov parcă îl chema. Urma un meci direct cu Arabia Saudită, care era pregătită de Parreira. La un moment dat, la antrenamentul sirienilor se uita și Parreira. Secundul rusului era disperat și striga către antrenor să oprească ședința de pregătire. Atunci, rusul i-a strâns pe ai lui și le-a zis: «Băieți, eu vă antrenez de trei ani și n-am înțeles nimic din ce vreți să jucați. Credeți că ăsta o să înțeleagă într-o oră?!»”, povestește amuzat.
Lângă tehnicieni cu CV-uri impresionante, antrenorii roÂÂmâni au loc bine stabilit. Olăroiu, Ion Marin, Răzvan Lucescu și Valeriu Tița sunt doar câteva exemple. În trecut au fost Ilie Balaci, Mircea Rădulescu și Anghel IordăÂnescu. Chiar dacă mulți consideră că fotbalul din țările arabe te scoate din radarul marilor echipe europene, Valeriu Tița crede că antrenorii români nu au de ce să regrete alegerile făcute. „Un exemplu este Cosmin Olăroiu, care acum e în top class aici. Își poate alege ce echipă vrea din cele mai importante țări. Lumea îl cunoaște și este perceput ca unul dintre antrenorii foarte buni de aici. Pentru ce să se întoarcă în România? Aici merge cu Ferrari, are o vilă cu piscină și lumea îl iubește”.
Valeriu Tița Vârstă: 46 de ani A jucat la Drobeta Turnu Severin (1990-1993), Olympique Casablanca (1993-1998) A câștigat, ca jucător, campionatul Marocului (1993-1994) și Cupa Cupelor Țărilor Arabe (1993-1994) A antrenat Al Ittihad Aleppo (2007-2008, 2010), naționala Siriei (2010-2011), Al Shorta (2011), Sharjah (2011-2012), Al Nasr (2011) A câștigat, ca antrenor, Cupa Asiei AFC cu Al Ittihad Aleppo (2010)
Cum s-a îndrăgostit Dorel
Chiar dacă nu este un antrenor care să apeleze la fotbaliști români pentru fotbalul din Siria, Valeriu Tița recunoaște că de curând a avut nevoie de un fundaș central. „Jucam sferturile Cupei Asiei AFC și aveam neapărat nevoie de un apărător. M-am gândit la Dorel Stoica și a venit imediat. Din păcate, nu l-am putut folosi pentru că nu erau gata actele și într-o zi mi-a zis că pleacă. Că vrea să se însoare și să își facă o familie. Nu puteam să îi zic nu omului, e treaba lui ce face”. Motivul pentru care Dorel Stoica nu a putut să mai rămână în Siria este Carmen Amariei. Între cei doi s-a înfiripat o idilă în momentul în care fotbalistul a suferit o accidentare pe vremea când juca pentru Dinamo și se recupera la sala de forță din Severin. În aceeași perioadă, handbalista juca pentru echipa orașului și apropiații celor doi spun că sunt nedespărțiți de atunci.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER