Încă o dramă în fotbalul românesc! Un jucător emblematic al anilor ’40 a decedat la 84 de ani

Carol Kuki, o legendă a fotbalului sâtmărean, a decedat miercuri, la vârsta de 84 de ani. Figura emblematică a sportului rege din zonă, în anii ’40, s-a stins din viață la câteva zile după trecerea în neființă a fostului mare arbitru Otto Anderco.

În urmă cu 3 ani, Kuki a acordat ultimul său interviu pentru gazetanord-vest.ro și povestea cum a început totul. „Eram oarecum privilegiat să-mi văd idolii deoarece doar un banal gard de lemn ne despărțea casa de stadionul Olimpia. Tata chiar a construit o mică schelă de unde puteam urmări foarte comod meciurile Olimpiei. Îl aveam preferat pe Toth Poci, cu care mai târziu am jucat în aceeași echipă, un atacant de o tehnicitate și eleganță în joc cum n-am mai văzut la nimeni.

Când nu eram cocoțat pe gard, eram copil de mingi, și-mi aduc aminte că după ce le curățam ghetele fotbaliștilor încingeam o miuță cu ceilalți copii cu bășica pe care o primeam recompensă„, își amintea fostul jucător.

În 1946 Carol Kuki a debutat în echipa de juniori. La acea vreme avea 14 ani. „Stăruința era echipa muncitorilor deoarece era patronată de uzina UNIO iar atmosfera de la meciuri era una fenomenală. Aici m-am format ca fotbalist și tot aici am învățat să lovesc mingea la fel de bine cu ambele picioare„, rememora Kuki, care la 17 ani a făcut pasul la Dinamo Bârlad. „Am jucat pentru Dinamo 6 Obor dar și pentru Dinamo Bârlad iar perioada cătăniei a fost una mult mai lejeră fiindcă fotbalist fiind aveam parte de tot felul de privilegii„.

Pe lângă performanțele din teren, Carol Kuki s-a remarcat și ca antrenor. A fost omul care a descoperit fotbaliști importanți, precum Tibi Csik și Zoltan Ritli. În 1966 s-a retras din activitate, dar a rămas în fenomen ca arbitru. A condus partide din ligile inferioare din România. A intrat în istorie ca fiind primul arbitru cu ochelari. „În regulamentul de atunci nu era stipulat că nu poți arbitra dacă ai ochelari, așa că eu am speculat acest .Vă dați seama că stârneam zâmbete când apăream, bașca că aveam tot felul de porecle pe unde mergeam să arbitrez. Însă în toată cariera mea de arbitru nu am avut parte de nici un incident neplăcut cum de altfel nu am avut parte nici de greșeli mari care să ducă la vicierea rezultatului”.

Interviul complet poate fi citit aici.

Bogdan Savin / Autor

Activează de peste 17 în presa sportivă. La început a fost colaborator al departamentului care se ocupa de ligile inferioare, a „făcut practica” la meciuri din Liga 2 sau a treia și treptat a ajuns la secția „Fotbal Intern” a ProSport. A acumulat experiență și după patru ani a acceptat ... citește mai mult