Chivu, relaxat din mijlocul familiei: "Noroc că soţia mea se uită la meciuri cu mine că altfel nu vedeam telecomanda"

9 sep 2014 2191 afişări Sport Life
Chivu, relaxat din mijlocul familiei: "Noroc că soţia mea se uită la meciuri cu mine că altfel nu vedeam telecomanda"

Cristian Chivu a vorbit despre accidentarea care i-a oprit cariera la doar 33 de ani, dar şi despre viaţa sa de zi cu zi. Fostul fundaş al lui Inter spune că în ultima perioadă s-a gândit să înceapă o carieră de antrenor, dar este mai tentat de o carieră administrativă. 

O invitaţie venită pe mail din partea unui operator de cablu la un eveniment la care vine Cristi Chivu nu poate fi subiectul zilei. Repeziciunea cu care se derulează alte evenimente pun în umbră prezenţa unui fost căpitan al naţionalei la o conferinţă de presă banală. De obicei, astfel de acţiuni sunt tratate cu superficialitate în presă. Câteva cuvinte despre o colaborare, imagini cu vedete în faţa unui panou cu sigla companiei respective şi apoi un interviu cu toate cel puţin şase microfoane la distanţă de câţiva centimetri faţă de gura celui mai interesant personaj din încăpere.

Cu Cristi Chivu lucrurile stau puţin diferit, mai ales că este un personaj destul de zgârcit cu apariţiile la televizor sau în ziare. Fiind alături de Adelina, soţia sa, fostul căpitan al naţionalei este uşor timid. Se uită fix şi nu pare foarte încântat de întâlnirea cu ziariştii. Deodată se înseninează. Pe televizoarele din restaurant curg imagini cu el, alături de cele două fete ale sale şi soţia sa. Zâmbeşte şi îşi prinde soţia uşor de mână. Dacă până atunci îţi dădea senzaţia că îi lipseşte fotbalul, spoturile publicitare arătau ce se întâmplă în casa lor într-o zi obişnuită. Cristi Chivu ia microfonul în mână: "Viaţa cu trei fete e specială, e greu de descris în cuvinte pentru că este o emoţie pozitivă foarte mare şi e destul de complicat să spun ce reprezintă în sufletul meu atunci când sunt alături de fetele mele", spune fostul căpitan, care nu sesizează zâmbetul soţiei, dar simte că îi strânge mâna, în semn de afecţiune. "Suntem o familie veselă, plină de imaginaţie, care se bucură de fiecare clipă petrecută împreună. Folosim foarte mult tehnologia pentru că, aşa cum bine ştiţi, cei care au copii, ne salvează în situaţii critice. Ţinem foarte mult la comportament. Noi ca şi părinţi încercăm să ne educăm fetele într-un mod corect şi demn de două prinţese". 

Fiind prezent la un eveniment care promova imaginea de familie, Chivu nu s-a sfiit să recunoască faptul că joacă mereu în inferioritate atunci când se află acasă: "Fetele mele îşi doresc joacă sau se uită la televizor, mai exact la desene animate...Soţia îşi doreşte să se uite la ceva anume, dar sunt mulţumit că am o soţie care urmăreşte alături de mine transmisiunile sportive care mă interesează, mai puţin ciclismul, de care eu sunt pasionat. Par cocoş, dar nu sunt. Sunt ultima roată la căruţă în familie (râde), dar nu mi-e ruşine să o spun. Sunt foarte fericit pentru familia noastră, pentru lucrurile pe care le construim împreună". 


Chivu a parat loviturile de pedeapsă ale jurnaliştilor în cadrul unui concurs organizat de compania de cablu FOTO: Alexandru Hojda

"Rădoi e fotbalistul meu preferat!"

A urmat un moment pus la punct tot de compania de cablu, un concurs, iar apoi Chivu a venit în faţa microfoanelor. Brusc, zâmbetul şi relaxarea de mai devreme s-au diminuat. Vorbind despre fotbal, fostul jucător al lui Inter Milano emană o stare de tensiune, care nu s-a simţit în momentul în care a vorbit despre familie. Chiar şi aşa, a răspuns politicos la fiecare întrebare a jurnaliştilor. 

Cristi, ţi-e dor de fotbal?
Mi-e dor de minge pentru că nu am mai lovit-o de un an şi o lună. Mă mai joc în casă cu o minge de burete, dar de cea cu care eu sunt obişnuit mi-e dor. Aş avea timp să joc, dar nu am voie. Recuperarea decurge bine, merg desculţ. Era ceea ce-mi doream încă de la începutul recuperării. Aveam de ales între a juca sau a încerca să mai joc sau a-mi trăi o viaţă alături de familie în care să pot face o mică mişcare. Am ales cel din urmă. Primul pas e să merg desculţ şi mă descurc. Aştept să încep şi alergările, am mai jucat şi tenis, dar mai mult pe loc. 

Sunt fotbalişti care s-au retras şi încă se visează pe gazon...
Probabil este vorba de cei care au ales să se retragă din cauza vârstei sau altor probleme mentale, şi nu fizice. Eu am fost constrâns să mă las, ştiam că nu mai pot să joc. Am ştiut de la început că asta trebuie să fac dacă vreau să duc o viaţă normală în continuare. 

Rămâi aproape de fotbal? Ai vreun proiect?
Nu m-am gândit încă la ce voi face. Am fost în vacanţă, apoi fetele au început şcoală. Acum mă gândesc şi la ce voi face eu. Am avut anumite propuneri, mă gândesc la ele şi când mă voi hotărî, o să fac publică decizia mea. Momentan, nu ştiu. 

Ai prefera să antrenezi sau să te ocupi de partea administrativă?
Cred că aş înclina către partea administrativă, cred că e pentru mine, dar nu neg că în ultimul timp m-am gândit şi la antrenorat pentru că probabil îmi lipseşte vestiarul, mirosul de iarbă, chiar dacă sunt alergic la iarbă. 

Cum ţi se pare echipa naţională?
Văd că e în reconstrucţie, aşa cum s-a tot încercat. Noi am reuşit, de fapt generaţia noastră, să se califice doar la un turneu final. Sper că odată cu Academia Hagi să se pună bazele unor echipe naţionale competitive, care să reziste din punct de vedere fizic şi mental la cerinţele fotbalului modern. 

Ne calificăm la Euro 2016?
Eu zic că da!

E vreun jucător român care îţi place în acest moment?
Ahhh...Mie îmi place şi mi-a plăcut mereu un fotbalist care încă joacă. Am avut onoarea să joc alături de el şi împotriva lui la juniori. Este vorba de Mirel Rădoi. Pentru mine este unul dintre cei mai buni jucători. 

Ar trebui să îl regretăm şi noi?
Nu ştiu cine şi ce ar trebui să regrete. Eu v-am spus părerea mea. 

Dar dintre cei mai tineri, care îţi place?
Sunt mulţi care-mi plac. Vlad, Maxim, Chipciu, care creşte de la meci la meci. E Ciprian, căpitanul echipei naţionale. El are o misiune în acest moment, şi anume, să ducă echipa la Euro 2016. Mai e Manea care mi-a plăcut în turneul de pregătire. Poate să crească dacă va juca şi văd că joacă. 

Cum ai trăit Ludogoreţ - Steaua?
Mi s-a părut o alegerea curajoasă să îl bagi pe Moţi în poartă. În astfel de cazuri, de obicei nu alegi un fundaş să stea în poartă pentru că ai nevoie de el fiind în inferioritate. Ori a fost un moment de inconştienţă al antrenorului, ori Moţi a fost foarte convingător când a cerut asta. Se pare că a fost alegerea potrivită. 

Are reflexe mai bune un fundaş decât un alt fotbalist?
Nu e vorba că un fundaş are reflexe. E o chestie de nebunie, toţi ne-am jucat la antrenamente şi am mai intrat în poartă. 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.