Aşa a început

2 iul 2009 274 afişări Sport Life
Aşa a început
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

Se întâmpla prin primăvara târzie a lui 1997. Pe Brezoianu, în Palatul Universul.

Lucram de cinci ani în redacţia ziarului Sportul Românesc, cu Ioaniţoaia redactor-şef şi Dumitru Dragomir patron. Eram aproape singuri pe piaţă, Gazeta rămăsese undeva în urmă, zdrobită încă, la acea vreme, sub stilul şi inerţiile rămase între zidurile din Vasile Conta. La început au fost zvonuri, apoi tatonări, iar prin luna mai aveam să aflăm despre discuţiile avansate dintre Ioaniţoaia şi Adrian Sârbu şi intenţia fermă şi iminentă a celui de-al doilea de a-şi deschide un ziar de sport. A fost o lună de foc. Pe de-o parte, frământările noastre, nişte ziarişti care aveau la acea oră cel mai bun şi mai stabil loc de muncă din branşă, probabil, iar pe de alta negocierile febrile dintre şefii noştri şi Sârbu, dar şi încercările disperate ale lui Mitică Dragomir de a ne opri. Până la urmă, a cîştigat, fireşte, Sârbu. Era în vogă, era patronul proaspăt-deschisului Pro TV, singurul canal occidental de la acea vreme. O garanţie suficientă.

Nici nu ne-am mai gândit la bani. A fost ultimul lucru care îmi trecuse prin minte atunci şi mi-am aflat salariul cu o zi înainte să demisionez, odată cu toată redacţia, de la Sportul Românesc. A fost o discuţie de trei minute, în care am aflat că în loc de 900.000 de lei, cât aveam, salariul la Pro devenea 3 milioane! Ce să mai fi negociat?

Plecare spre o altă realitate

Am semnat şi am lăsat în urmă clădirea de pe Brezoianu, dar şi tipografia cu plumb, de la parter, unde în ultimii cinci ani trăsesem în piept la aer toxic cât un fumător în 30. La începutul lui iunie ne-am mutat cu toţii pe Luterană, într-o redacţie de vis, cu nimic mai prejos decât ce există azi pe piaţă.

„Ce-i ăla Internet?“

 M-am trezit, deodată, că pe biroul meu, în locul maşinii de scris ruseşti, cu clape, se afla un calculator pe care nici nu ştiam să-l deschid. Şi cu o cutie în care se afla un telefon celular, marca Philips, cu care la acea vreme făceai orice cucerire voiai, în Bucureşti.

Nu mai vorbesc de aer condiţionat (reţineţi, vorbim de 1997), fluxuri digitale la AFP, Reuters şi tot felul de agenţii, şi aşa mai departe. Până să ne dezmeticim bine şi să pricepem cum se bagă o cartelă SIM într-un mobil, am fost anunţaţi că peste 28 de zile apare ziarul. „Pe 1 iulie suntem pe piaţă, spor la treabă“, ne-a urat un emisar de-al lui Sârbu şi dus a fost. A urmat o lună de chin. Pentru unii chiar calvar, pentru alţii, mai tehnici, mai simplu. Am învăţat să deschidem laptopurile şi calculatoarele, să descoperim tainele „Word“-ului şi să aflăm bezmetici ce înseamnă Internet. Cristi Preda se uita ca la maşini străine la aparatele digitale sofisticate şi nemaivăzute descoperite în camera de la foto („Cum să faci poze fără film? Şi ce developăm, ca să iasă poza?“), Tolontan mă certa ca un nebun, după o săptămână, că de ce n-am învăţat „să navighez“ pe Internet...  şi tot aşa... Până la urmă, ne-am descurcat şi pe 1 iulie a fost gata numărul-pilot, de probă... Iar a doua zi am fost pe piaţă cu noul ziar, ProSport, care a revoluţionat presa sportivă şi a introdus noi standarde.

Iar a treia zi a venit şi clipa în care am ciocnit paharul de şampanie cu Adrian Sârbu. Ne-a invitat pe toţi la o petrecere, fireşte, mega-spectaculoasă, ştiţi stilul, la Keoke.

PS – nu că surprizele s-ar fi oprit aici... După trei săptămâni, am aflat şi despre noul concept, ceva nemaiîntâlnit, al deplasărilor, când am fost întrebat dacă pot să merg la CM de scrimă. Am replicat cu fireasca întrebare de la acea vreme: „Trebuie să caut un sponsor şi să vorbesc să dorm în cameră cu vreum maseur?“. „Nu, ziarul plăteşte avionul, hotelul, diurna, tot...“, mi s-a răspuns din Pro, şi am simţit apoi nevoia să mă aşez când am aflat unde era turneul: Cape Town, Africa de Sud...

"Cei care m-au părăsit în ‘97 au fost trădători. Eu discutasem altceva cu ei, dar n-au mai respectat înţelegerea. Fireşte că plecarea în masă a redacţiei, la Sârbu, m-a afectat şi de aceea am şi vândut apoi Sportul roşu, care ulterior s-a şi închis" - Dumitru Dragomir, fost patron Sportul Românesc

"Înainte de a deveni un brand, ProSport a fost un efort al unei echipe pasionate. Am fost un norocos că am făcut parte din ea" - Cătălin Tolontan, fost redactor-şef ProSport

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.