Teo din facultate, Teo şi dragostea ei: înotul. Idolul din sport al Teodorei Maftei vorbeşte în ProSport. Beatrice Câşlaru: "Ea m-a convins să înot în mare, la maraton. S-a ţinut un an scai de mine şi m-a convins"

9 nov 2015 5926 afişări Special
Teo din facultate, Teo şi dragostea ei: înotul. Idolul din sport al Teodorei Maftei vorbeşte în ProSport. Beatrice Câşlaru: "Ea m-a convins să înot în mare, la maraton. S-a ţinut un an scai de mine şi m-a convins"

de Andru Nenciu

OCTOMBRIE 1998. Am cunoscut-o pe la 18 ani şi un pic, când portarul Facultăţii în care devenisem colegi ne trântea uşa-n nas. "E 8 fără un sfert, abia la fără cinci vă las să intraţi". Bătrânul avea aplomb. Şi era mândru nevoie mare când îşi bomba pieptul. Deţinea centura neagră în descuiatul uşilor şi descreţitul frunţilor şi nu-i scăpa nicicând din mână şiragul cu 99 de chei. Pe noi ne recunoştea după "flanel". Aşa ne identifica el: "Voi, în flanelele alea, sunteţi din Anul I". Flanel, jachetă, cămaşă sau tricou, pentru el toate erau la fel. Teo era punctuală. Era punctuală chiar şi atunci când şoferii de pe 123 sau 135 îşi puneau în gând să rămână cu o canistră plină. Îşi planifica să ajungă în timp la seminarul de la 8 fix şi nu-l rata vreodată. Urca în pas vioi scările late, cu o mapă neagră la piept, până la etajul al treilea.

Pe seminarist îl alintam Lupu'. Aducea cu personajul negativ din "No zaiets, no pagadi", dar ne capta interesul cu o voce blândă. Teo parcă le sorbea cuvintele profesorilor şi îşi încorda auzul mai ales la cursurile de fotojurnalism. Avea aproape 19 ani şi energia unui copil de 9. Nu lipsea de la niciun curs. Nici când orarul cu ferestre ne obliga să ne petrecem timpul la un restaurant de dincolo de drum, denumit ciudat "La Pega". Şi nici când nevoia de un prânz variat ne trimitea în "bomba" facultăţii, la parter,  într-un loc în care friteuza cu ulei rânced încă mai scotea cartofi prăjiţi cu gust. Cam aşa s-au derulat primele întâlniri ale Teodorei cu jurnalismul.

Teo a continuat să fie prezentă la toate orele şi după ce s-a angajat. La Prima TV, apoi la Adevărul. Şi-a respectat meseria şi s-a hrănit cu agitaţia de pe stadioane şi din sălile de sport.

Era pasionată de poezie şi nu rata meciurile echipei Rapid.

Radia de fericire, pe holurile facultăţii, fluturând poza cu Ronaldinho precum diploma de absolvire, şi nici nu ne lăsa să ne punem amprentele pe comoara ei, 10x15, fotografia cu  "Dinţosul' lui PSG. Când nenorocirile au dat buzna în viaţa ei, şi-a purtat cu demnitate necazurile şi a fluierat în loc să plângă.

S-a implicat în proiecte artistice şi literare şi a continuat să colecţioneze pinguini de toate mărimile, de la Small la XXL.

MAI 2015. Timpul a trecut şi colega mea de an şi-a găsit mereu puterea de a se bucura de frumuseţile vieţii. Nu şi-a pierdut nicicând entuziasmul. Reporter frenetic, editor cu atenţie de arheolog şi fotoreporter dedicat până în vârful unghiilor, Teo avea să-mi mărturisească, peste timp, la un eveniment Red Bull Wings for Life pe care l-a acoperit fără cusur pentru sport.ro, că şi-a găsit mereu resursele de a o lua de la capăt. Cum? Şi prin libertate. Libertatea pe care a simţit-o în apă, în bazin sau purtată de valurile mării. Pentru că Teo iubea nataţia şi tot ce ţine de nataţie. Pentru că Teo a făcut înot de performanţă. Pentru că o somitate din sportul românesc i-a dictat mereu ritmul şi a provocat-o pe culoarul de înot. O personalitate care i-a devenit prietenă.

9 NOIEMBRIE 2015. Cu sufletele amputate de durere, apropiaţii încasează vestea fix în inimă. Foştii colegi de facultate primesc pe Facebook unicul mesaj pe care nu ar fi vrut să-l citească vreodată, iar fratele Teodorei scrie: "Vreau ca începând de azi să zâmbim. Să ne bucurăm de viaţă". În redacţia sport.ro scaunul din colţul din dreapta se învârte în gol, iar un coleg şi prieten, cu toate cuvintele la el în general, îşi mai găseşte cu greu câteva în momentul în care sună să-mi transmită ceva. Undeva, în Constanţa, Beatrice Câşlaru priveşte ca prin sticlă.

"Să ştii că nu pot să vorbesc despre Teo, mă doare prea tare. Sunt furioasă, vreau să aflu ce s-a întâmplat acolo, pentru că azi Teo nu mai e...", mă întâmpină medaliata cu argint şi bronz de la JO din Sydney. Furtuna din sufletul marii campioane de la 200 m mixt şi 400 m mixt se domoleşte treptat.

"Ne-am cunoscut pe marginea bazinului... ştii cum e la noi, la nataţie. Ea a văzut în mine idolul, ceea ce tinerii de azi nu mai au. Ea m-a avut pe mine... A făcut înot de performanţă. Era o fată modestă şi cu bun simţ. Ne-au legat multe pasiuni, dar înotul a fost cea mai mare. Apoi BMW-ul, ciocolata vegană şi ceaiurile", zâmbeşte trist maestra emerită a sportului. Brăileanca în vârstă de 40 de ani face parte din grupul select al marilor valori din nataţia românescă. Cu Teo se înţelegea din priviri şi discuta la telefon de la des spre foarte des. "M-a chemat şi la Wings for Life, dar soţul meu, Edy, era operat pe coloană şi mă aflam alături de el". Între Beatrice şi Teo s-a cimentat în timp o prietenie sinceră, iar atitudinea dătătoare de speranţă a jurnalistei de la ProTV şi sport.ro a determinat-o pe fosta înotătoare să-şi stabilească, după retragere, noi ţinte: "Ea m-a convins să înot în mare, la maraton. S-a ţinut scai de mine un an şi mi-a zis că sigur pot. De atunci, port medalia câştigată în oglinda retrovizoare".

Atunci când sunt întrebaţi de ce nu înoată în mare sau în ocean, sportivii de performanţă din sporturile nautice susţin că nu o fac pentru că "nu văd fundul mării" şi, astfel, mediul în care ar plonja le-ar transmite o stare de nelinişte. Şi Beatrice Câşlaru, multiplă campioană şi recordmenă naţională, avea aceeaşi temere. Dar vorbele prietenei sale au făcut-o să-şi învingă teama şi să încerce marea cu degetul. Acum, imaginile i se derulează în minte ca la cinema. Cu încetinitorul.

Continuă Beatrice: "Teo urma să vină cu mine la Bavaria (n.r. - concurs), să facem poze. Dar nu va mai veni. Voi pune însă medalia la cealaltă retrovizoare. Şi o să pun şi o poză pentru ea". Marea campioană spune că au rămas nenumărate culoare neacoperite de Teo, poveşti cu sutele de zis la un pahar de voie bună pe acorduri rock, dar şi întrebări cu răspunsuri greu de dat în privinţa tragediei din Colectiv. Câşlaru va continua să înoate în apele mării pentru că nu vrea să-şi dezamăgească prietena. Şi va continua să cumpere de peste tot câte un pinguin. "Ai mei copii au scos pentru ea din nişte lăzi o groază de pinguini şi mi-au spus să-i pregătesc pentru ea, pentru când va reveni acasă. Aş fi vrut să vin la Bucureşti pentru ea... când ar fi revenit acasă, să-i dau pinguinii. Dar acum îi voi arunca din nou în ladă. De acolo, de Sus, ea ne va fotografia în continuare. Poate voi mai cuceri o medalie la anul, la 41 de ani. De dragul ei, al prietenei mele. A plecat la cer în zi de sărbătoare, pe pământ sfânt. Eu asta îmi zic: s-a ridicat un înger".


După incendiul din clubul Colectiv, Teodora Maftei (36 de ani), editor la Pro TV, a fost internată la Spitalul de Arşi din Capitală, în stare critică, cu arsuri pe mare suprafaţă din corp şi cu arsuri de căi respiratorii. Pe 4 noiembrie, Teo a fost transferată la Spitalul Hadassah Medical Center din Ierusalim, conform Intermedicas. Pasionată de fotografie, Teodora se pregătea înainte de tragedia din Colectiv de lansarea unei noi expoziţii personale, intitulată "London Unedited - a series of unphotoshopped photos by Teodora Maftei" şi al cărei vernisaj era programat pentru 2 noiembrie. La dorinţa familiei Teodorei Maftei, organizatorii expoziţiei acesteia au decis ca evenimentul să se desfăşoare conform programării iniţiale, scrie Mediafax. La eveniment au participat sute de persoane. Expoziţia a cuprins 23 de fotografii, instantanee urbane şi portrete realizate în Londra, în luna august.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.