Începem abrupt. Scleroza laterală amiotrofică (ALS) e cunoscută și ca boala Lou Gehrig. Se manifestă prin reducerea progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului și măduvei spinării denumite neuronii motori. Aceștia comandă mușchii voluntari, cei care fac posibilă mișcarea. Maladia e progresivă. Și… implacabilă. Funcțiile fundamentale – mersul, vorbitul – devin, în timp, dificile, iar pacientul devine prizonierul unei boli ale cărei cauze sunt… necunoscute. Se spune că unu până la doi oameni din 100.000 dezvoltă ALS în fiecare an. E mai frecventă la vârste mijlocii și la bătrâni și circa 5-10 la sută din cei ce suferă de ALS prezintă o formă moștenită a bolii.
Marian Cisovski are 38 de ani. A evoluat între 2008 și 2011 la Poli Timișoara, echipă pentru care a înscris de cinci ori în 59 de partide. Născut la Hummene, slovacul înalt de 1,90 m a fost adus pe Bega de Dusan Uhrin jr de la Artmedia și a devenit rapid unul dintre jucătorii exponențiali ai echipei. Prestațiile fără cusur l-au propulsat la Viktoria Plzen, a devenit campion al Cehiei, a jucat în Liga Campionilor și a îmbrăcat tricoul reprezentativei Slovaciei, până când…
… până când lipsa de vitalitate l-a determinat să efectueze controale după controale. Bărbatul înalt, zvelt… avea să renunțe la cariera de fotbalist înainte de vreme. Diagnosticul pus de medici a fost subiect tabu în presa din Cehia mai mult timp. Dar în mai 2015, Ciso avea să-și ia inima-n dinți și să aleagă să celebreze titlul cucerit de Viktoria chiar pe stadion, în fața a 30.000 de spectatori. Slăbit și cu un chip descompus de durere, fundașul central genera o serie de imagini care te fac să prețuiești fiecare secundă a zilei. Ciso încasase cu demnitate vestea unei boli necruțătoare și alesese să uite de tot chiar în mediul din care-și trage o pojghiță de speranță.
În ziua în care FCSB o întâlnește pe Viktoria Plzen, în prima manșă a turului 3 preliminar din Liga Campionilor (ProTV, 20:30), ProSport a ales să vă prezinte un campion. Un om care n-a plecat vreodată de dinainte învins. La o luptă. La orice fel de luptă.
Iosif Rotariu: „Îl consider cel mai bun fundaș central străin care a evoluat în România. La egalitate cu Varela”. Mesajul omului care luptă în fiecare zi pentru sănătatea fiicei sale, Kassandra
Din postura de secund al lui Dusan Uhrin jr,, Iosif Rotariu l-a cunoscut de Cisovski de la o distanță de câteva bătăi de inimă. Îi reliefează calitățile umane și de sportiv, dar face o incursiune în timp și pentru a evidenția faptul că în pofida plusului de valoare, slovacul a acceptat să joace în România. „Eu îl consider cel mai bun fundaș central străin care a evoluat în Liga 1. Poate la egalitate cu Varela. Un fotbalist complet. Fotbalist! Nu fundaș central complet. De ce spun asta? Pentru că lovea balonul la fel de bine cu ambele picioare, excela la jocul aerian, deținea capacitatea de a se replia imediat în defensivă după ce urca în atac. Și asta denota că avea și viteză, în pofida unei talii impresionante. Inteligent, cu o bună poziționare în teren, Marian avea și o tehnică peste medie și de asta mă întrebam de multe ori cum a ajuns el prin România!”, demarează omul care l-a anihilat pe Diego Maradona la Coppa del Mondo.
Adus în România de Dusan Uhrin jr, fost antrenor la Poli, fiu al celebrului fost selecționer al Cehiei, Dusan Uhrin, Marian le înviorează și acum retina fanilor lui Poli. Cu o atitudine pozitivă la antrenamente, Cisovski ducea o viață extrasportivă exemplară. Timpul și-l petrecea alături de soție și cei doi băieți, iar cultura și tradițiile românești îl ispiteau continuu. „Citea despre România și în discuțiile cu prietenii echipei sau cu fotbaliștii români i se citea acea curiozitate în ochi. Știi cum se spune… ăsta e un băiat de nota 10… eee, pe el l-am perceput ca pe un băiat de nota 1.000.000”, continuă stângaciul din Caraș Severin. Rotariu spune că viața te aduce în fața unor momente care te fac să-ți reconfigurezi traseul prin labirintul din fiecare zi, iar zâmbetul Kassandrei din fiecare dimineață îl face să o ia mereu de la capăt. „Eu știu ce e durerea. Nu știu în ce fază a bolii se află Marian, dar sper, cu ajutor de la Dumnezeu, să se facă bine. Fii tare, Marian! Asta i-aș transmite!”, încheie Iosif Rotariu.
„Unul dintre cele mai mari caractere cu care am lucrat, un profesionist desăvârșit”. Gheorghe Chivorchian, fost președinte la Poli, dă timpul înapoi
Marian Cisovski a început fotbalul profesionist în orașul natal, la Chemlon Humenne (liga a doua slovacă), iar cel mai mult a jucat la Inter Bratislava, între 1999 și 2004. Dintre coechipieri de la Timișoar, el mai fusese coleg cu Vrsici la MSK Zilina și cu Balazs Borbely la Artmedia Bratislava, cu ambele echipe jucând în cupele europene. Transferul în România a fost prima sa experiență în afara Slovaciei, dar adaptarea s-a făcut rapid. Datorită oamenilor din jurul său, dar mai ales mentalității sale. Povestește Gheorghe Chivorchian, fost președinte la Poli, actual șef la Juventus București: „Dacă ar fi să-l caracterizez în câteva cuvinte, aș face-o astfel: unul dintre cele mai mari caractere cu care am lucrat și un profesionist desăvârșit. Când am auzit despre boala de care suferă, m-am întristat, dar sper să-l revăd cu drag. Eu îi doresc să se facă bine! Mi-aduc aminte că excela pe teren din toate punctele de vedere. Avea atitudine de lider, gestiona cu luciditate orice fază și nu intra în panică niciodată. La jocul aerian era de nebătut. Prin intermediul vostru îi transmit un gând bun”.
Portretul lui Cisovski e conturat de oamenii care-l cunosc în tușe calde. Vorbesc despre bunătate care inspiră. Despre relaționarea cu un om care le-a câștigat încrederea de la primul salut. Niciunul dintre ei n-ar vrea să despice firu-n patru despre boala care-l macină pe Ciso. De teamă să nu răscolească drama groaznică ce-l strivește pe fostul coleg din vestiar. Sau pentru că multe cuvinte i se încăpățănează să le rămână pe vârful limbii.
Dan Alexa: „Când m-am revăzut cu el în Cipru, îmi vorbea numai despre Cavani. Un prieten adevărat!”
Lider în vestiarul violeților, Dan Alexa nu concepe ca fostul lui coleg să nu ducă în spate și bolovanul greu care-l presează de doi ani. Cu o voce gravă, Chirurgul pasează discuția în terenul lui Poli de acum câteva sezoane. „Ciso m-a fascinat, e unul dintre cei mai buni fotbaliști lângă care am jucat. Am trăit o perioadă frumoasă alături de el, s-a impus la Timișoara încă de când a venit. Parcă a sosit dintr-o altă galaxie. Și spun asta și din punct de vedere al omului Ciso, dar și din punct de vedere al fotbalistului. Uită-te la el! Un zdrahon de aproape 2 metri generos, sensibil, altruist. Și un bun prieten. Prieten adevărat. Ce necaz s-a abătut asupra lui… Are o familie minunată, e familist convins! Când am aflat ce i s-a întâmplat, am rămas consternat, să-i dea Dumnezeu puterea să meargă mai departe…”, spune Alexa. Etapa de pe Dan Paltinișanu a cimentat o legătură solidă, iar drumurile celor doi s-au întretăiat, după doi ani, în Cipru. „Eu jucam acolo, iar el era în cantonament cu Plzen. Urma să joace cu Napoli în Liga Campionilor. Numai despre Cavani îmi vorbea. Îl învățase pe de rost… Trăiește pentru fotbal, uitați-vă la expresia chipului său din duelurile în care intra. În plus, la statura sa impresionantă, dădea dovadă de o viteză nemainîntâlnită pentru un fundaș. Sunt cu gândul la tine, Ciso”, spune pentru ProSport fostul antrenor de la Concordia.
Ce a învățat Ianis Zicu de la fundașul slovac și episodul care vorbește despre trăsăturile de caracter ale fostului său coleg: „A învățat limba română în câteva luni”
Aceeași minge cu fundașul care acum suferă de ALS a fost lovită și de Ianis Zicu. „Am locuit în același oraș timp de un și am ieșit de foarte multe ori împreună. Stăteai cu orele la povești cu el. Și nu te-ai fi plistisit vreodată! Să-ți povestesc două lucruri care-i dezvăluie trăsăturile lui de personalitate. În câteva luni, el a învățat limba română aproape de perfecțiune, și-a manifestat curiozitatea pentru obiceiurile și tradițiile noastre și își exprima mereu intenția de a afla lucruri noi despre istoria România. Asta denotă respect. Și el merită tot respectul. În al doilea rând, el trata pe toată lumea la fel, indiferent de vârstă sau de experiență. Când voi deveni antrenor, peste ani, la fel voi proceda și eu. Acesta va fi unul dintre pilonii pe care se va construi filosofia mea”.
În prezent analist la Digisport, Zicu, unul dintre jucătorii de creație ai fotbalului românesc de după Revoluție, pune toată puterea lui în câteva cuvinte de îmbărbătare pentru omul care-i ținea spatele la Timișoara. „Sunt fericit că am întâlnit un om cu un caracter extraordinar, un bărbat puternic și un fotbalist de clasă. Un om de nota 1.000. Am aflat despre lupta pe care o duce de aproape doi ani de la Dan Alexa și imediat ce mi-a spus, i-am transmis un mesaj și am postat pe facebook o poză cu el și cu mesajul Fii tare, Ciso! Eu cred că are puterea de a lupta. Îi transmit prin intermediul vostru, lui și familiei lui, sănătate și tot binele din lume!”, a încheiat fostul mijlocaș de la Dinamo, Inter, Parma, Poli, ȚSKA Sofia, Petroul și ASA.
Prietenii de la Timișoara spun că Cisovski făcea haz de necaz de cicatricele care i-au rămas prietene toată viața, semne cu care și-a amprentat picioarele din diferitele clinciuri în care a intrat de-a lungul carierei. Susținea că nu poate pierde un duel unu la unu nici dacă l-ai trezi în mijlocul nopții. „Era greu de trecut de el și pentru jucătorii foarte tehnici”, mai spune prietenul sau, Dan Alexa. Acum, duelul pe care Ciso îl poarta zi de zi e cu viata. Are 38 de ani. Si fiecare zi depășită e Viktoria lui.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER