Marele Virgil Stănescu și statistica ONU: „Pentru fiecare dolar cheltuit în sport, se economisesc 3,2 dolari în sănătate”

Părinții și bunicii noștri i-au așteptat pe americani după cel de-al doilea război mondial cu speranța că ne vor scăpa din ghearele comuniștilor ruși. Americanii n-au venit, dar refrenul se potrivește și acum în sportul românesc, greu încercat în ultimii ani. „Să vină americanii să ne salveze sportul!”, să ne organizeze, să ne învețe să facem bani din sport.

Virgil Stănescu (40 de ani, 2,08 m), președintele clubului de baschet Steaua CSM EximBank, a vorbit în exclusivitate la Sports Business Academy despre modelul american, pe care el l-a trăit pe viu, chiar la americani acasă.

La 21 de ani, Virgil a plecat în State cu bursă, să joace baschet, dar să și studieze. În trei ani, a absolvit Facultatea de Management în Mobile, Alabama, al treilea oraș ca populație din acest stat.

Workshop la club: Cum trebuie să te porți cu fanii și cu presa!

În România, ne chinuim încă să le explicăm oamenilor din sport cât de necesar este un psiholog în cadrul unui staff tehnic. Mulți ne iau în râs, punând placa pe care am mai auzit-o în nenumărate rânduri, cu „antrenorul e cel mai bun psiholog”, dar iată ce spune Virgil că făceau americanii în 1998, când a ajuns el acolo: „Am avut cursuri de psihologie și de public speaking. Sportivul e privit ca un vector de imagine, și nu ca unul care se duce cu o bombă sexy în bar, spre exemplu. Primele cursuri au fost așadar de public speaking și workshop-uri despre cine suntem la nivel de reprezentare și cum să ne purtăm cu presa și cu fanii!”

Când vor înțelege și cluburile de la noi că trebuie să-și educe sportivii și angajații pentru ca aceștia să învețe cum să se comporte cu presa și cu fanii, în mod sigur vom avea un punct de plecare spre dezvoltarea sportului pe principii sănătoase.

Tot la Sports Business Academy, Virgil ne spune ce înseamnă sportivul, vedeta, pentru un copil american, dar nu numai: „92% dintre copii consideră că părintele e cea mai importantă persoană din viața lor, după care urmează sportivul, cu 84%! Indiferent cât de educat sau reprezentativ este, sportivul va fi model pentru copiii noștri, pentru proiectele noastre și pentru ce facem mai departe”.

Sală performantă, trei terenuri polivalente, psicine, terenuri de bachet

Aflăm tot din expozeul pe care Virgil l-a prezentat la SBA despre infrastructura universităților americane: „Am ajuns în SUA in 1998, iar in 1999 s-a inaugurat sala Universității, de 10.500 de locuri, numai pentru baschet si numai pentru performanța acestei Universități (în plan sportiv). Eu și primarul orașului am pus ultima cărămidă la sală, și nu președintele sau antrenorul echipei, pentru că eram foarte iubit acolo. În campus, existau deja trei terenuri polivalente pentru baschet si volei, pentru performanță, și încă două terenuri polivalente pentru studenți în cadrul Centrului de Recreere. Cand am revenit recent acolo, pentru că am avut onoarea să fiu inclus în Hall of Fame-ul Facultății, acum un an jumătate, sala pe care am inaugurat-o în 1999 era cea mai veche din campus. Au construit între timp patru terenuri polivalente și stadion de fotbal american; erau deja stadioane de atletism, de baseball și de soccer, dar le-au recondiționat, la fel alte clădiri au fost recondiționate. Asta se întâmplă într-un oraș de 200.000 de oameni, cu 20.000 de studenți. În partea de recreere au și piscine, terenuri de baschet, așa încât nu ai cum să nu faci sport. Numai noi privim sportul ca pe un moft!”

De ce nu se pot dezvolta întocmai și marile orașe din România? Bucureștiul, Iașiul, Clujul, Timișoara, Brașovul. E nevoie de mai multă implicare și de conștientizarea faptului că sportul înseamnă sănătate, pentru că, tot de la Virgil Stănescu citire: „Conform unei statistici ONU: pentru fiecare dolar cheltuit în sport, se economisesc 3,2 dolari în sănătate!”