Claudiu Răducanu (42 de ani) a fost un atacant cu un „boom” imens. Tenacitatea, oportunismul, șiretenia și agilitatea au fost argumentele care l-au propulsat și l-au adus rapid în atenția cluburilor cu nume din Divizia A. A ajuns la Steaua în 2000, când avea 23 de ani. A intrat imediat în inimile suporterilor. Partidă după partidă, gol după gol, iar fanii au început să-l adore. Așa cum e specific cluburilor cu tradiție și cu un trecut glorios, nu a durat mult și a început comparația cu marii atacanți ai Stelei, de prin anii ’70 – ’80. Datorită simțului porții, unii au început să-l compare cu Victor Pițurcă. Și poate că afirmația are o oarecare urmă de adevăr. După cum ne-a mărturisit chiar Claudiu, a învățat foarte multe de la cel care a ridicat deasupra capului Supercupa Europei în 1987. L-a adus în Ghencea, a cizelat ce nu a putut Extensivul și i-a dat încrederea de care avea nevoie.
Cu siguranță că în sutele de ore de la antrenamete, Pițurcă i-a „vândut” și câteva ponturi secrete, cu ajutorul cărora a dat un randament atât de bun în fața porții. Așa cum a declarat pentru ProSport, sezoanele de la Steaua și FCSB au fost ca un vis îndeplinit pentru Claudiu. Și cum să nu fie așa? Cum să nu porți pe retină partidele magice împotriva rivalilor de la Dinamo. Sau nopțile fierbinți din Cupa UEFA, cu Southampton-ul lui James Beattie. Sau acel Liverpool în care Steven Gerrard începea să strălucească timid alături de remarcabilii Harry Kewell, Michael Owen sau Sinama-Pongolle, cu dirijorul Gerard Houllier.
(Claudiu Răducanu în duel cu Sami Hyypia, în turul Cupei UEFA. Steaua a încheiat la egalitate meciul de la București cu Liverpool, 1-1, printr-o reușită a atacantului. Englezii s-au calificat în faza următoare, după 1-0 în retur)
După o lungă perioadă în care a preferat să nu apară, Claudiu ne-a vorbit despre cele menționate anterior, experiențele din afara României și echipa națională într-un interviu. Enjoy!
ProSport: Salut, Claudiu! Te-ai retras din fotbal în urmă cu câțiva ani, dar te-ai întoarce într-o anumită poziție dacă ți s-ar propune? Claudiu Răducanu: Normal că da, aș accepta.
Te-ai gândit să încerci și o carieră de antrenor? Da, m-am gândit la acest lucru, să vedem ce se întâmplă.
Cum ți se pare nivelul din Liga 1, comparativ cu perioada în care jucai și cum crezi că te-ai descurca acum dacă ai avea 25 de ani. Cu siguranță m-aș descurca, așa cred. În intervalul 25-28 de ani jucam la Steaua, la Espanyol unde valorile erau peste Liga 1 de acum din România.
La o privire de ansamblu asupra carierei tale, ai vreun moment pe care l-ai schimba dacă ai putea? Nu regret nimic din ce am făcut. Am avut o carieră de fotbalist așa cum mi-am dorit.
La Steaua, cel mai bine s-a înțeles cu Mirel Rădoi, care îi era coleg de cameră
Cu cine mai păstrezi legătura dintre foștii colegi? Cu Nana Falemi, dar m-am văzut recent și cu Mirel Rădoi și Marius Baciu. Rădoi e un caracter deosebit, am fost colegi și de cameră la Steaua. Sunt convins că va fi și un antrenor foarte bun, pentru că deja face lucruri frumoase la echipa de tineret.
Ai jucat 4 ani la Steaua, ai câștigat un campionat și titlul de golgheter. Se poate spune că a fost cea mai frumoasă experieță din cariera ta? De la toate echipele pe la care am fost, am încercat să iau tot ce e frumos, ca pe niște experințe frumoase. Dar venirea la Steaua a fost un pas uriaș pentru mine. Veneam de la o echipă normală (n.r. Extensiv Craiova) la una cu pretenții și obiective. Și în afară a fost bine, datorită campionatelor respective.
„Domnul Becali mi-a zis că dacă dau gol cu Southampton și ne calificăm, îmi dă 5.000 de dolari. După meci s-a ținut de promisiune”
Ai rămas în mintea fanilor și prin acel tricou cu „Jesus love you”, pe care îl arătai după fiecare gol marcat. Gigi Becali este și el foarte credincios. Exista o relație specială cu patronul din acest punct de vedere? Domnul Becali a fost foarte corect față de mine. M-a ajutat mereu când am avut nevoie. Îmi aduc aminte un episod cu mine și dumnealui. Țin minte că înaintea meciului cu Southampton mi-a zis că dacă dau gol și ne calificăm, îmi dă 5.000 de dolari. După meci s-a ținut de promisiune, nu a uitat.
De unde ți-a venit ideea cu tricoul? Sunt credincios, nu trebuie sa-ți vină o idee. Trebuie doar să faci ce simți, la fel și cu cruciulița pe care o purtam la fiecare meci. O am de la o mănăstire.
În anii 2000, derby-urile Steaua – Dinamo aveau un aer aparte. Tu ai jucat în multe meciuri de acest gen. Ce trăiește un jucător în astfel de momente? Emoții sunt la fiecare derby, dar când intri pe teren și ești împins de la spate de către suporteri, încerci să dai tot ce este mai bun pentru ei, pentru club, pentru culorile pe care le reprezinți. Nu-mi aduc aminte de momente inedite, dar rememorez un gol marcat de mine când am caștigat cu 1-0.
Ai jucat la un nivel destul de ridicat și în afara României, dar crezi că ți-a lipsit ceva să faci și mai mult? Mi-a lipsit sprijinul familiei. Toată lumea știe prin ce am trecut, cum au încercat unele persoane pe care le consideram familia mea să mă lase fără banii obținuți din fotbal. Dar timpul și justiția au dovedit că totul a fost o minciună. Îi datorez totul doamnei avocat Oacea, care m-a susținut, sprijinit și ajutat să-mi recuperez banii de pe urma muncii mele. Îi mulțumesc enorm!
Cum ți-ai descrie cariera în cateva cuvinte? Eu m-am bucurat de fotbal indiferent la ce nivel sau echipă am jucat, la Steaua, în Spania, Germania sau la românii din Anglia, ultima mea echipă din carieră. Cred că am jucat cât am putut de bine, am vrut să ajut echipa pentru care am jucat în acel moment.
„Pițurcă îmi dădea încrederea de care aveam nevoie”
Victor Pițurcă te-a adus la Steaua în 2000. E antrenorul carierei tale? Eu am respectat fiecare antrenor care m-a pregătit, dar pot spune că Victor Pițurcă, Sorin Cârțu și Nae Ungureanu și-au pus amprenta asupra carierei mele. Pițurcă ne motiva foarte bine, mie îmi dădea încrederea de care aveam nevoie.
Ești oltean, dar nu ai apucat să joci pentru Craiova. Regreți? Da, îmi pare rău că nu am jucat acolo. Mi-aș fi dorit. Au făcut un stadion extraordinar acum.
Claudiu crede că merita mai multe șanse la națională și povestește un episod cu selecționerul din anul 2000, Ladislau Boloni
La echipa națională ai fost convocat de două ori. Crezi ca neșansa ta a fost că ai făcut parte dintr-o generație foarte bună? E posibil. Atunci, erau atacanți ca Adi Mutu, Marius Niculae, Adrian Ilie sau Viorel Moldovan. Era foarte greu să îi scoți din echipă. Consider însă că meritam mai multe selecții, dar este doar o părere a mea. Îmi aduc aminte că eram la Steaua, iar naționala avea meci pe Ghencea. Eram în cantonament și am mers să mă uit la antrenement de la margine. A venit Ladislau Boloni la mine și a zis: ‘Ce faci, Claudiu?’, ‘Bine, mulțumesc!’. „Să știi că nu pot să te chem din cauza unora”. Asta mi-a rămas în cap. Poate nu eram impresariat de cine trebuie, pentru că eram golgheterul Diviziei A atunci.
Claudiu Răducanu a jucat două partide pentru echipa națională
Care e meciul carierei tale? Espanyol – Atletico Madrid. Îmi aduc aminte că au deschis ei scorul prin Fernando Torres. Atunci pentru Atletico juca și Cosmin Contra. Eu am intrat în ultimele 30 de minute, prin minutul 60 și am marcat două goluri. Am câștigat meciul cu 2-1.
Acum câteva zile a fost ziua lui Mihai Neșu, alături de care ai jucat la Steaua. Ce mesaj ai pentru el? Să-i dea Dumnezeu tot binele din lume, multă sănătate și să se facă bine. Un băiat cu o modestie cum rar găsești, liniștit, cu mult respect. Este incredibil ce ghinion a putut sa aibă.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER