Ce nu înţelege Burleanu. De ce e greu să fii preşedintele FRF când tu eşti specializat în "europenizarea partidelor politice", n-ai dat cu fundul de gheaţă iarna, la miuţe, şi nu ştii că Răducioiu a fost coechipier cu Lupescu

1 mar 2018 11296 afişări Special
Ce nu înţelege Burleanu. De ce e greu să fii preşedintele FRF când tu eşti specializat în "europenizarea partidelor politice", n-ai dat cu fundul de gheaţă iarna, la miuţe, şi nu ştii că Răducioiu a fost coechipier cu Lupescu 6 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/17045863/3/grassroots-charter-cresterea-numarului-de-fotbalisti.jpg

Devine evident, pe zi ce trece, că Răzvan Burleanu a trecut în defensivă după apariţia lui Ionuţ Lupescu printre contracandidaţii la alegerile pentru şefia FRF. Se precipită, comite erori neprovocate, intră în polemici inutile, lasă impresia că a făcut o obsesie faţă de fostul internaţional. Nici consilierii nu-l mai pot ajuta în acest moment.

La conferinţa de presă de miercuri, ţinută după Comitetul Executiv al federaţiei, preşedintele FRF a reacţionat neinspirat la întrebările puse de un jurnalist de la Gazeta sporturilor. Reporterul a observat, judicios, că dacă acum o lună administraţia FRF (probabil convinsă, ca toată lumea fotbalului, că Lupescu nu va accepta să candideze) îşi exprima „speranţa“ că fostul internaţional va intra în cursă pentru a avea „dezbateri adevărate, pe idei şi programe“, situaţia s-a schimbat la 180% după ce evenimentul chiar s-a produs.

Pus în faţa acestei discrepanţe între vorbele şi faptele sale, Burleanu s-a strâmbat şi, timp de câteva minute bune, a divagat. A devenit agresiv, l-a întrebat pe interlocutor dacă i-a citit programul, l-a pus să enumere ideile trecute în platforma cu care candidează. L-a acuzat, în final, că n-a avut răbdarea să îl lectureze. L-a atacat, din nou şi din nou, pe Lupescu. Până la urmă, n-a răspuns întrebării: va continua "dezbaterea de idei" în acelaşi fel?
A reacţionat ca un politician şi nu ca un personaj din fotbal.

Ce se întâmplă când îl punem la Casa Fotbalului pe tovarăşul de la Partid: nu ştie, dar e cadru de nădejde, se poate califica la locul de muncă 


S-ar părea că "domnii de la Partid" l-au lăsat din braţe pe "cadrul de nădejde". FOTO: Mediafax

Pe nesimţite, s-a produs şi o schimbare de paradigmă în campania electorală, în ultimele zile: lumina reflectoarelor s-a mutat pe Lupescu. Până la venirea acestuia, în ultimele luni, toată lumea vorbea de Burleanu. Unii de bine, alţii de rău. Dar toţi se raportau la Burleanu. Nu existau alte personaje.
Venirea lui Lupescu l-a lăsat pe actualul preşedinte fără spectatori. Însuşi Burleanu s-a mutat de pe scenă în tribună. Miercuri a avut al treilea atac, în nicio săptămână, la ceea ce spune şi face Lupescu. Siguranţa uşor arogantă afişată până atunci de Burleanu s-a risipit ca un fum. Simultan, a dispărut şi aparenţa de competenţă dată de discursurile lui Burleanu – scurte şi rare.

Preşedintele FRF îşi urmăreşte azi cu atenţie contracandidatul şi apoi fie îl critică, fie încearcă să se disculpe. Miercuri a repetat de trei ori că „nu e nevoie să fi jucat fotbal de performanţă“ ca să iei deciziile corecte ca preşedinte al federaţiei.

Într-adevăr, nu e obligatoriu, dar trebuie totuşi să fi fost măcar în fenomen, să ai un minim background, să-ţi pese şi să ai respect faţă de oamenii cărora le-ai ajuns şef. Trebuie să înţelegi despre ce vorbeşti.

Scos din zona sa de confort, Burleanu a pierdut aparenţa de competenţă şi a început să greşească. Când deschide gura, e ca miniştrii şi secretarii de stat numiţi "pe funcţie" pentru că au carnet de partid. Strungari la energie, mecanici auto la economie, pierde-vară la transporturi, fetele lu’ tata luate din cafenea şi puse direct şefe la agricultură. Sau, după caz, consilieri pe problema minorităţilor ajunşi la fotbal.

Burleanu pare că nu înţelege absolut nimic din ce se întâmplă. Este nesigur, face afirmaţii hazardate, lansează acuzaţii fără probe, dă verdicte eronate, vorbeşte despre evenimente pe care le ştie, cel mult, din auzite.

Fiecare decizie şi fiecare intervenţie publică importantă a lui Burleanu respiră necunoaşterea în profunzime a fenomenului.

Ştie şeful FRF cum e să cazi pe terenul îngheţat la minus 10 grade? Dar să stai trei ore în tribuna plină de zăpadă?


În ziua în care meciul Hermannstadt - FCSB nu s-a putut juca din cauza terenului îngheţat şi a frigului, preşedintele FRF l-a făcut praf pe Lupescu, spunând că nu se pricepe atunci când propune să se treacă la un sistem competiţional care să evite lunile de iarnă grea

Discuţia despre propunerea lui Lupescu (susţinută, printre alţii, şi de Hagi), de a modifica sistemul competiţional, din toamnă – primăvară în primăvară – toamnă, a fost miercuri ridiculizată din start de Burleanu. Numai în campionate ca Insulele Feroe şi Belarus, spune preşedintele FRF, se joacă aşa. Ţările care îl folosesc nu progresează. În concluzie, sugerează Burleanu, Lupescu e praf, habar n-are despre ce vorbeşte, face propuneri ca să se afle în treabă.

Venită exact în ziua în care Hermannstadt – FCSB, din „sferturile“ Cupei, nu se putea juca din cauza terenului îngheţat, iar meciurile următoarei etape din primele trei divizii erau amânate, tirada şefului FRF spune ceva despre inadecvarea la sportul pe care-l patronează. Nu e nevoie să fi fost la Cupe Mondiale ca să conduci federaţia, dar trebuie măcar să fi jucat fotbal cu pasiune, fie şi în curtea şcolii, ca să ştii că, dacă te loveşti sau cazi la minus 10 grade, durerea este îngrozitoare, iar pericolul unei accidentări grave – mare. Trebuie să fi mers măcar la meciuri ca să ştii că iarna, în România, e foarte probabil să găseşti scaunul plin de zăpadă, că nu poţi veni cu copiii sau cu soţia, că paralizezi de frig şi probabil vei răci stând două-trei ore înţepenit acolo. Trebuia să aibă informaţia că, an de an, e aceeaşi problemă, în decembrie şi februarie sunt condiţii inumane, stadioanele sunt goale, terenurile proaste, etapele se amână. Un mare manager, cum este Burleanu, ar trebui să înţeleagă că aceste situaţii demne de anii ’50-’60 oferite de stadioanele româneşti nu se pot bate, pe gerul din decembrie şi februarie, cu confortul şi tentaţiile pe care le oferă, în 2018, o plimbare la mall, să spunem. Poate că acum 30-40 de ani, un meci pe un teren beton, cu tribune îngheţate şi la -10 grade, era ceva firesc. Azi, însă, înseamnă sinuciderea mediatică a acestui sport.

În sfârşit, OK, poate că ideea lui Lupescu nu e bună. Dar Burleanu n-a acceptat-o ca temă de discuţie şi a tratat-o nervos, de parcă ar fi fost înjurat. Asta spune ceva despre starea de spirit a preşedintelui.

Avem un caz: am greşit antrenorul. Cum procedăm?


Din relaţia Daum-Burleanu a rămas doar tricoul şi o pagubă de aproape 1,2 milioane de euro în vistieria FRF. FOTO: Mediafax

Cazul Christoph Daum este alt argument că nu chiar toată lumea se pricepe la fotbal şi la agricultură. Poţi fi expert în „europenizarea partidelor politice“, dar asta nu îţi dă expertiza de a numi selecţionerul naţionalei de fotbal.

Burleanu a greşit ascultându-şi sfetnicii în august 2016, când l-a dat afară pe Anghel Iordănescu pentru a-l numi, pe un salariu de 45.000 de euro net (79.000 cu tot cu taxe) pe lună, pe germanul Christoph Daum pe banca tricolorilor. Implantul n-a reuşit, naţionala s-a prăbuşit cu noul selecţioner.
Nicio problemă, şi alţii au dat greş. Şi Lupescu, să ne amintim, a calculat eronat în 2009, când l-a adus pe Răzvan Lucescu. Şi Mircea Sandu a greşit, în 2001, cu Hagi. Se întâmplă.
Dar Burleanu a greşit încă o dată când nu a ştiut să gestioneze criza creată tot de el. Un manager priceput simte când lucrurile merg prost şi trebuie să schimbe ceva pentru a încerca o redresare a situaţiei. Nesigur pe el, speriat de catastrofa care se profila, paralizat de prostia pe care o făcuse, Burleanu a ratat momentul când încă mai putea schimba ceva. L-a ţinut pe bancă pe Daum până când România a fost eliminată matematic din cursa spre Mondialele din Rusia.
Sigu, n-a jucat Burleanu. Dar el este managerul care a pus antrenorul nepotrivit şi, apoi, n-a ştiut când e timpul să-l schimbe.

Cum să anunţi că ai crescut în doi ani de 11 ori numărul juniorilor, când din România pleacă milioane de oameni, iar numărul echipelor scade


Obiectivul "creşterii consistente a numărului de practicanţi ai fotbalului" a fost atins 73%, proclamă Răzvan Burleanu pe site-ul raportdejoc.ro. Astă-toamnă, FRF informa publicul, prin intermediul unei broşuri, că numărul oamenilor care joacă fotbal în România a crescut cu peste 270%

Cazul creşterilor astronomice anunţate de FRF la numărul de fotbalişti din România în intervalul 2015-2017. Federaţia pretinde că anul trecut au practicat fotbalul cu 1.131% mai mulţi juniori sub 10 ani decât în 2015.

Trebuie să n-ai nici cea mai vagă noţiune despre realitatea fotbalistică şi nici despre ce se întâmplă în România profundă, ca să presupui că te va crede cineva când înşiri asemenea cifre. Burleanu seamănă cu activiştii de partid care, înainte de 1989, ajunseseră să raporteze recorduri mondiale în producţia la hectar de orz, orzoaică şi porumb. Asta, în timp ce în ţară alimentele se dădeau pe cartelă.
În ultimul deceniu, din România au plecat, oficial, 3,4 milioane de locuitori – în realitate, mult mai mulţi. Prin judeţe, povestesc şefii AJF-urilor pentru ProSport, nu se mai găseşte nici măcar forţă de muncă pentru activităţile curente. Echipele se desfiinţează, oamenii emigrează. „Te baţi de muscă pe-aici“, descrie plastic şeful AJF Vrancea dezastrul demografic.
În acest peisaj selenar, al unei Românii în plină neantizare, Burleanu raportează că a crescut cu 270% numărul de fotbalişti în doar doi ani!

Un sfert din echipele Ligii 2 se desfiinţează în fiecare an, iar Burleanu anunţă "atingerea obiectivelor" şi vrea Liga 1


Pe site-ul raportdejoc.ro, preşedintele FRF anunţă că s-a atins 100% obiectivul reducerii cheltuielilor pentru echipele din Ligile 2 şi 3

Numai un tupeu fantastic sau o ruptură completă de realitate îţi poate da aplombul să invoci „atingerea obiectivelor propuse“ la Liga 2 şi Liga 3, ca să pretinzi dreptul de a organiza şi Liga 1.

Burleanu a determinat unificarea Ligii 2 într-o singură serie de 20 de echipe promiţându-le echipelor că vor lua 1.000.000 de euro din drepturile TV. Banii urmau să fie împărţiţi, pentru a fi amortizate cheltuielile suplimentare ale cluburilor. În realitate, FRF a obţinut cu greu 300.000 de euro pentru transmiterea Ligii 2. În fiecare an, situaţia e acceaşi: nu retrogradează nimeni, pentru că un sfert din echipe se desfiinţează pe parcurs. În Liga 3, situaţia e aproape identică.

Ambele campionate patronate de FRF sunt falimentare moral, financiar, organizatoric. „Haos“ şi „nenorocire“ sunt cuvintele folosite de interlocutorii ProSport care activează la cluburi din Liga 2.

Şi totuşi, de la etajul 2 al FRF, lucrurile se văd altfel. Acolo se raportează realizarea a 62% din obiectivul „dezvoltarea fotbalului de performanţă la nivel de seniori“ şi 100% obiectivul „reducerea treptată a cheltuielilor de participare în Liga a 2-a şi Liga a 3-a“.

Să fii şeful FRF, dar să nu ştii că Lupescu şi Răducioiu sunt prieteni


România 1990, înaintea optimilor de finală ale Cupei Mondiale, cu Irlanda. Al patrulea din dreapta: Răducioiu. Lângă el, Lupescu. FOTO: Adevărul

În sfârşit, să spui că Răducioiu îl susţine pe Lupescu din interes, pentru că n-are loc de muncă, este o răutate care trădează ignoranţă, aroganţă şi inabilitate. O minimă cultură fotbalistică l-ar fi tras de mânecă pe Burleanu: Răzvan, ai grijă, că Lupescu şi Răducioiu sunt buni prieteni, au crescut împreună la Dinamo, au jucat semifinale de Cupa Cupelor şi turnee de Mondiale împreună, îi leagă mai mult decât te leagă pe tine de Geolgău, de exemplu.

Apoi, la lansarea candidaturii lui Lupescu au fost vreo 30 de foşti mari fotbalişti. Dintre ei, Burleanu a vorbit dispreţuitor despre „şomerii“ Răducioiu, Ganea şi Prunea. Chiar de-ar fi aşa, e indecent să tratezi de sus un om care n-are loc de muncă. Apoi, restul simpatizanţilor lui Lupescu – zeci! – au fost omişi. Cam toţi cei de acolo sunt persoane realizate, care n-au neapărată nevoie de un job la FRF, fie el plătit şi cu 3-4.000 de euro pe lună.

Până la urmă, Răzvan Burleanu i-a persiflat pe golgheterul de la Mondialele din America şi pe autorul golului victoriei cu Anglia, de la Euro 2000.

E, totuşi, cam mult chiar şi pentru actualul preşedinte al FRF. 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.