Incredibil: cum a încercat Burleanu să îl lase pe Lupescu fără adeziuni valabile în dosarul de candidatură folosindu-se de o prevedere din Statutul FRF votată în 2014. Planul era cât pe ce să reuşească

6 apr 2018 13057 afişări Comentează şi tu Special
Incredibil: cum a încercat Burleanu să îl lase pe Lupescu fără adeziuni valabile în dosarul de candidatură folosindu-se de o prevedere din Statutul FRF votată în 2014. Planul era cât pe ce să reuşească 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/17122156/1/ciprian-paraschiv-cheile-gradistei.jpg
  • „Puşcaş este în siguranţă, dar Lupescu s-ar putea să aibă probleme. Comisia a rămas în deliberare.“
    Telefonul îl ia prin surprindere pe reporterul ProSport. În lumea fotbalului se ştie deja că preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, caută cu înfrigurare (disperare?) soluţii pentru a-i bloca lui Ionuţ Lupescu, fie şi în ultima clipă şi cu orice preţ, candidatura la alegerile din 18 aprilie. Dar cum ar putea să facă asta?

Ziua de joi, 5 aprilie 2018, când la sediul FRF comisia de validare a analizat dosarele pretendenţilor la preşedinţie, a fost unul din momentele-cheie ale bătăliei sălbatice care se duce pentru conducerea fotbalului românesc. Pentru o scurtă perioadă de timp, peste întregul proces a planat chiar şi umbra incertitudinii. Şi, în acelaşi timp, a devenit clar planul prin care actualul preşedinte a încercat să îl scoată în decor pe principalul său inamic, Ionuţ Lupescu.

Vă amintiţi anunţurile – la momentul respectiv, considerate ridicole şi megalomanice – lui Răzvan Burleanu, care prin februarie-martie anunţa periodic că zeci de noi electori i-au trimis adeziunea pentru candidatura la un nou mandat în fruntea FRF.


Pe 5 februarie 2018, Răzvan Burleanu anunţa triumfal, pe site-ul său şi pe contul de Facebook, că a strâns 210 propuneri de candidatură din totalul celor 257 de membri electori ai FRF

S-a şi râs destul atunci de această poveste care avea să se dovedească, la începutul lunii aprilie, cu două săptămâni înaintea alegerilor, o capcană poenţial letală pentru toţi ceilalţi rivali, în afara lui Marcel Puşcaş.

Într-un final, după săptămâni de teasing, Răzvan Burleanu anunţa, la 1 martie 2018, că interminabila sesiune de autografe se încheiase: strânsese 210 adeziuni pentru candidatura sa.

210 dintr-un total posibil de 257.

Veţi vedea, pentru opozanţii săi acest stop a echivalat cu un tren oprit la 2 centimetri de autobuzul blocat la trecerea peste calea ferată.

Cheia întregii poveşti: Statutul FRF, Articolul 50, Alineatele 3 şi 4

Amănuntul devine relevant dacă citim Statutul FRF. Potrivit Articolului 50 (Alegerea şi mandatul Preşedintelui FRF), Alineatul 4, „pentru alegerea Preşedintelui FRF, numai membrii afiliaţi pot propune candidaţi. Un membru afiliat poate propune un singur candidat pentru funcţia de preşedinte al FRF (…)“.

Conform aceluiaşi Articol 50, Alineatul 3, litera f), candidaţii „trebuie să facă dovada propunerii scrise din partea a cel puţin 5 membri afiliaţi“.

Ambele condiţii au fost introduse în Statut acum 4 ani, în Adunarea Generală a FRF din 28 iunie, şi au fost validate de instanţele de judecată abia acum doi ani, după o serie de procese.


Articolul 50, Alineatele 3 şi 4 din Statutul FRF, cheia planului la care a lucrat Burleanu toată iarna

Aşadar, să notăm:

- timp de mai multe luni, încă din toamna anului trecut, cu mult înainte ca oamenii să ştie că Lupescu va candida la preşedinţia FRF, Răzvan Burleanu şi oamenii săi au început o campanie asiduă de strângere a adeziunilor pentru actualul preşedinte. De silă, de milă, de teamă sau din convingere, membrii electori au trimis în valuri aceste semnături solicitate. La acel moment, nu se zărea vreo perspectivă şi fotbalul românesc părea condamnat la încă patru ani cu aceşti oameni la Casa Fotbalului. În interiorul fenomenului se ştie deja cât de răzbunători pot fi actualul preşedinte şi locotenenţii săi, aşa că nu foarte mulţi oameni şi-au asumat răspunderea de a refuza „invitaţia“.
- aproape simultan, operaţiunea a fost demarată, pe cont propriu, şi de Marcel Puşcaş. Cunoscut bine în fotbalul românesc, competent şi aplecat spre soluţii pragmatice, fostul fotbalist şi preşedinte la Steaua are sprijinul şi simpatia multor oameni din interiorul sistemului – mai ales din partea celor implicaţi la cluburile de copii şi juniori.

Marcel Puşcaş a strâns şi el, din timp, suficiente adeziuni: aproximativ 20, conform surselor ProSport.

- numai că, pe 12 februarie, după luni de zvonuri şi dezminţiri, Ionuţ Lupescu şi-a anunţat şi el intrarea în cursă. Din acel moment, lucrurile au evoluat cu viteză. Cel puţin pe hârtie, lui îi mai rămăsese un „bazin“ foarte mic – sub 30 de electori – de unde să-şi obţină cele 5 semnături obligatorii ca să poată intra pe buletinele de vot. Şi asta, cu condiţia ca pe parcurs să nu se mai ivească şi alţi candidaţi (în mod bizar, joi a fost mai întâi invalidat, apoi validat de comisia FRF un al patrulea om care vizează preşedinţia, Ilie Drăgan. Acesta a fost iniţial respins, pentru că din cele 5 adeziuni pe care le obţinuse, una fusese retrasă, iar o alta venise de la un membru dezafiliat. Ulterior, spre seară, dosarul a fost reanalizat şi Drăgan a fost acceptat şi el).
După cum se ştie, dosarul lui Ionuţ Lupescu a fost, joi după-amiază, acceptat.

De ce a eşuat planul

Planul lui Burleanu, deşi a fost foarte bine pus la punct şi susţinut cu resurse deosebite, a eşuat, în cele din urmă. Cauzele au fost multiple.

În ciuda metodelor folosite, preşedintele şi oamenii săi au reuşit să obţină mai puţine adeziuni decât speraseră. S-au oprit puţin sub masa critică, dar – totuşi – sub.

Apariţia lui Ionuţ Lupescu în peisaj a schimbat complet datele problemei. Mai mulţi din membrii electori au trimis hârtie la FRF prin care anunţau că îşi retrag adeziunea, ei îndreptându-se ulterior către Lupescu. Alţii, care promiseseră că vor trimite adeziune şi chiar erau pe punctul să o facă, s-au răzgândit după anunţul lui Lupescu.

Paradoxal, deşi a strâns un număr uriaş de voturi, Burleanu nu a reuşit să convingă suficienţi oameni. Poate apărea întrebarea "de ce nu a mai insistat puţin, ca să îşi atingă scopul?". Răspunsul e simplu: pur şi simplu, atât s-a putut. În afara celor 210 (din care unii s-au retras ulterior) nimeni n-a mai vrut să semneze.

Chiar şi în aceste condiţii, fostul internaţional a avut la dosar un număr relativ redus de voturi – „cred că sunt vreo 15-20“, i-a spus Lupescu reporterului ProSport joi, într-un moment când în lumea fotbalului se răspândise deja zvonul că s-ar putea să fie probleme cu candidatura tocmai pentru că, potrivit Statului FRF, adeziunile multiple urmau să se anuleze.

Până la urmă, Lupescu a trecut de comisia de validare. „Ne aşteptam să se încerce inclusiv pe partea asta blocarea mea, aşa că am avut grijă să depunem la dosar adeziuni valide“, a explicat candidatul pentru ProSport.

Eforturile şi resursele alocate de Burleanu campaniei de semnături

Pentru a înţelege complexitatea planului şi forţele dislocate de Burleanu ca să şi-l atingă, trebuie să ne întoarcem puţin în urmă, în vara anului trecut.


La una din „şedinţele de lucru“ organizate în această iarnă la Cheile Grădiştei, Burleanu a strâns reprezentanţii fotbalului feminin. "Au convocat lumea, au dat de mâncat şi de băut, a fost un simulacru de discuţie şi pe urmă ne-au pus în faţă hârtii, să semnăm adeziuni. De asta ne chemaseră", au relatat martori oculari pentru ProSport

Văzând că nu îl pot bloca pe Ionuţ Lupescu prin modificările aduse Statutului FRF anul trecut (eventualii candidaţi să fi activat minimum 2 din ultimii 5 ani în fotbalul românesc), preşedintele FRF şi oamenii săi au conceput altă strategie. Ei au demarat din timp o foarte agresivă campanie, străduindu-se să convingă, cu orice preţ, cât mai mulţi membri afiliaţi să le trimisă adeziuni.
Aşa se explică şi valul de excursii organizate pe banii federaţiei pentru electori, şi „şedinţele“ de la Cheile Grădiştei, şi telefoanele imperative date în teritoriu, şi „centrul de comandă“ constituit, în care oameni detaşaţi acolo asta făceau de dimineaţă până seara – se ocupau de strângerea adeziunilor. Aşa se explică inclusiv momentele foarte tensionate şi schimburile dure de replici cu unii membri FRF care nu au vrut să semneze, dar şi crizele de nervi făcute de aghiotanţii lui Burleanu.

FRF a încărcat, la începutul acestui an, zeci de votanţi în avioane, trimiţându-i în Antalya şi în Slovenia pe cheltuiala instituţiei. Acolo, printre mesele de protocol şi diversele activităţi recreative, alegătorilor li s-a cerut şi o mică „favoare“, să semneze un petic de hârtie pe care îşi dădeau adeziunea la candidatura lui Burleanu. Operaţiunea s-a repetat, de mai multe ori, şi la Cheile Grădiştei, unde au fost invitaţi sistematic oameni din mai multe ramuri ale fotbalului (feminin, copii şi juniori, sală, AJF-uri etc).

Într-una din ocazii, la unul din sejururile organizate sub masca unei „şedinţe de lucru“ la Cheile Grădiştei, unde fuseseră invitaţi votanţi din AJF-uri şi nu numai, Gabriel Bodescu (secretar general adjunct al FRF) a fost la un pas să se încaiere cu Mihai Prunariu, preşedintele AJF Gorj. Primul i-a cerut celui de-al doilea să semneze pentru Burleanu. A fost refuzat, moment în care, spun martorii oculari, a început să îl înjure pe îndărătnic şi chiar să dea semne că ar vrea să sară la bătaie. Au intervenit între cei doi alţi participanţi la şedinţă şi violenţele au fost evitate.
ProSport a scris pe larg, atunci, despre incidente.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.