Ilie Alexe, unul dintre cei patru români care au absolvit Coverciano: "Reuşita este vânzarea propriului produs"

30 aug 2013 4363 afişări Comentează şi tu Special
Ilie Alexe, unul dintre cei patru români care au absolvit Coverciano: "Reuşita este vânzarea propriului produs"

La 34 de ani, Ilie Alexe a ocupat posturi importante la cele mai galonate echipe din fotbalul românesc. Unul dintre cei patru români care au absolvit Coverciano, „Bebe” a fost şeful proiectului de dezvoltare a Academiei Steaua, apoi a revenit la Dinamo unde a fost numit coordonator al Centrului de Copii şi Juniori. Tot în „Ştefan cel Mare” a fost antrenor secund în mandatele lui Ciobotariu, Bonetti şi Ţălnar. Acum este tot „secund”, nu stă pe bancă, dar îl ajută pe Mulţescu în monitorizarea adversarilor şi a jucătorilor pe care „câinii” doresc să-i transfere.

Salut Bebe. Pentru început spune-mi care este funcţia ta la Dinamo?
În acte, până în 2014, sunt antrenor secund la prima echipă, dar mi s-a spus că antrenorii care vor veni de acum la echipă îşi vor aduce propriul staff. Eu când am semnat, am semnat cu Dinamo, nu cu vreun antrenor. Acum, până când îmi va expira contractul sunt la «dispoziţia clubului».

Tot nu am înţeles cu ce te ocupi în acest moment?
Sunt la dispoziţia clubului. Am fost trimis să urmăresc Vasluiul, înainte de meciul direct, apoi am mers cu Dinamo 2 la un turneu foarte puternic din Ungaria. În ultima perioadă am pregătit echipa a doua, însă până la discuţiile cu desfiinţarea, după acel momente, nu s-a mai contat pe mine.

„Telefonul de la Dinu m-a readus la Dinamo”

Ai condus mult timp Academia Stelei. Ce s-a întâmplat atunci, de ce nu s-a continuat acel proiect care începuse bine şi părea unul sănătos?
A durat doi ani, perioadă în care Steaua a câştigat tot, absolut tot pe plan local. Naţional s-a luat un singur titlu, Hagi îşi făcuse şi el Academia şi era mult mai greu la acest nivel. 38 de jucători de la Steaua erau la loturile naţionale, Steaua îşi făcuse şi echipa a treia care juca în liga a patra şi ar fi promovat fără probleme, dar la un moment dat ne-au transmis că trebuie să reducem costurile. Mulţi copii au plecat la Hagi. Să-ţi povestesc ceva...

Te ascult.
Am avut un proiect în şcolile din sectorul 5 şi sectorul 6. În trei luni a trebuit să limităm accesul, au venit 400 de copii şi am fost nevoiţi să-i îndreptăm spre alte şcoli din sectorul 6. Astfel, în Ghencea şi în cartierele din jurul stadionului Steaua sunt astăzi peste opt şcoli de fotbal.

Cum te-ai întors la Dinamo?
M-a vrut domnul Badea, m-a sunat şi Cristi Borcea şi nu ştiam ce să fac. Eu am crescut lângă Dinamo şi mi-a fost greu să merg la Steaua, dar când am plecat acolo, în 2008, câştigasem titlul naţional cu juniorii C din „Ştefan cel Mare”, iar de trei luni nici nu aveam contract şi nimeni nu mi-a propus ceva. Am ezitat să revin în „Groapă”, dar m-a sunat Cornel Dinu. Atunci m-am hotărât.

Erai în staff-ul lui Bergodi când te-au sunat cei de la Dinamo...
Bergodi este modelul antrenorului pentru mine. Avea o oraganizare extraordinară a şedinţelor de pregătire, răbdare cu tinerii. La Steaua, el a fost singurul care a încercat să promoveze tinerii din propria pepinieră.

Ai lucrat şi cu Bonetti. Era diferit faţă de Bergodi?
Dario e un antrenor bun, dar consider că el nu a nimerit momentul pentru a veni la Dinamo. În ambele lui mandate au fost probleme la club şi de-asta cred că nu a putut să facă mai mult.

Dario l-a promovat pe Nica. Şi lui îi plăcea să mergă pe mâna tinerilor...
Îmi aduc aminte cum a fost cu Nica. Înaintea acelui meci cu CFR aveam trei fundaşi apţi în lot. Domnul Badea şi Dario căutau soluţii şi m-au întrebat ce variante sunt la juniori şi la echipa a doua. I-am dat două nume: Daniel Stanca, mai experimentat, dar cu talie mai mică şi Nica, lipsă de experienţă , dar perspectivă foarte bună. Cu trei zile înainte de meci, Nica a fost chemat la Săftica, venea după două meciuri la lot şi a avut nevoie de un program separat. A jucat bine, şi-a fructificat şansa şi uite unde e acum.

Dinamo a avut un proiect lansarea unei academii de fotbal cu mai multe centre zonale. Ce s-a întâmplat?
După ce a plecat Ciobi, am fost chemat de conducere pentru face planul pentru organizarea unui centru la nivel de academie, cu centre zonale. Oneşti, Piteşti, Slatina, Deva, Satu- Mare. În Moldova, domnul Sdrobiş a şi dat drumul la treabă, la Piteşti, la fel, Tănase Dima. Mie mi-a fost încredinţată academia principală, cea de la Bucureşti. Ce s-a întâmplat? Nu căuta la mine acest răspuns!

"Este primordial să ai «satelit»"

Ce crezi că este mai potrivit pentru o echipă de juniori. Un antrenor şcolit, cu teoria învăţată pe băncile facultăţii, dar care să nu fi jucat la nivel înalt, sau un fost mare fotbalist, o glorie, un exeplu concret al reuşitei pentru copii?
Îţi dau un răspuns concret. La Steaua am lucrat cu Sătmăreanu şi Constantin Dumitriu. Ei îi coordonau pe cei tineri, la rândul lor foşti fotbalişti, dar nu la un nivel foarte mare. La Dinamo aş fi vrut ca în trei ani de zile să-i specilizăm pe antrenori pe categorii de vârstă. Ca la şcoală. Nu am inventat eu acest sistem, este unul preluat din vestul Europei, de la marile cluburi, ei aşa procedează.

Eşti absolvent de Coverciano. Cât te-a ajutat acest lucru în fotbalul românesc?
(zâmbeşte) M-a ajutat pentru mine, am învăţat multe, chiar dacă nu m-a întrebat nimeni despre acest lucru şi nu ştiu cât a cântărit în CV-ul meu. Dacă ar fi să mă mai duc din nou, aş face acest lucru. În cele două luni în care am stat acolo zi de zi şi am avut de învăţat de la profesionişti precum Lippi care tocmai câştigase în 2006 Cupa Mondială, Franco Ferrari şi mulţi alţii.

Cât de important crezi că este pentru un club să aibă o echipă de tineret, un satelit?
Foarte important. Dacă nu ai o astfel de echipă nu le poţi oferi juniorilor şansa de a se adapta la un anumit nivel. Când termină junioratul mulţi nu sunt maturi. Sunt mulţi copii care se pierd. Competiţia la nivel de copii şi juniori nu-i ajută foarte mult. Au câteva meciuri puternice, trei sau patru pe an, restul sunt cu scoruri de 10-0, 12-0. Viitorul în fotbal este să-ţi vinzi propriul produs , Hagi a înţeles asta, a investit şi uite că începe să meargă.

„Bebe” Alexe despre:

Cornel Dinu - cel pe care am încercat sa-l urmez ca model
Mihai Teja - a avut primul rol în formarea şi perfecţionarea mea ca antrenor
Cornel Jurcă - cel mai bun profesor la copii şi juniori, am avut ocazia să lucrez doar doi ani cu dânsul. Au făcut cât 10 ani;
Constantin Dănilescu şi Valeriu Argăseala - cei care m-au sprijinit în perfecţionarea ca antrenor şi manager
Cristiano Bergodi - antrenorul model
Liviu Ciobotariu - antrenorul care a reuşit să formeze o adevarată familie în cadrul echipei (familia Dinamo), cele mai bune rezultate când nu se aştepta nimeni;
Cornel Ţălnar - antrenorul care mi-a demonstat că se pot obţine rezultate chiar şi atunci când jucătorii întampină cele mai grele probleme
Dario Boneti - un foarte bun antrenor

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.