Multe lucruri au cumpănit în decizia lui Ionuț Lupescu de a candida la alegerile pentru președinția FRF din 18 aprilie, scrutin unde se va înfrunta cu Răzvan Burleanu, actualul titular al funcției. ProSport vă creionează cumulul de factori care a dus, în final, la alegerea îndelung amânată a fostului internațional – una foarte grea, pentru care a optat după luni întregi de ezitări.
1. Sfatul de taină cu Gică Popescu. Un număr important de oameni din fotbalul românesc a insistat, încă de astă-toamnă, pentru a-l convinge pe Ionuț Lupescu să candideze.
Răzvan Burleanu a anticipat pericolul. Astă-primăvară a încercat să blocheze eventuala întoarcere a lui Lupescu sau Chivu trecând prin Adunarea Generală a FRF o modificare de regulament: nu mai erau admise decât candidaturile oamenilor care activaseră în fotbalul românesc pe parcursul a doi din ultimii cinci ani. Lupescu n-ar mai fi avut, astfel, drept să candideze deoarece în ultimii 6 ani a activat „doar” la UEFA, fără să aibă funcție pe la vreo Asociație Județeană sau în federația lui Burleanu.
Membrii Adunării Generale au votat la grămadă, în proporție covârșitoare, fără să pună întrebări și fără ca măcar unul singur să vină la tribună și să semnaleze abuzul. La final, Burleanu a râs disprețuitor, când jurnalistul ProSport i-a atras atenția că modificarea introdusă de el îl blochează pe Lupescu: „Nu știu exact care este situația domnului Lupescu”. Observația altui jurnalist, că dacă ar fi existat această prevedere în 2014, însuși Burleanu n-ar fi avut drept de candidatură, a generat un nou gest arogant: „Asta e situația!”.
Numai că tot planul de netezire a drumului lui Burleanu spre un nou mandat s-a împotmolit la Ministerul Tineretului și Sporturilor, care nu a avizat modificările votate în Adunarea Generală din 27 mai 2017. Federația a dat în judecată ministerul, dar procesul e o chestiune de durată și o sentință e așteptată după alegeri.
În acest context, înțelegând că e nevoie de un nume puternic care să lupte cu pânza de păianjen construită cu migală de Burleanu și oamenii săi în patru ani, numeroși oameni din fotbalul românesc au căutat soluții. Gică Popescu nu mai putea candida din cauza condamnării, Gică Hagi nu voia, Florin Prunea avea destui dușmani, alții nu se încumetau sau nu aveau suficientă forță. Numele lui Ionuț Lupescu, director tehnic la UEFA, fost director executiv al FRF, fost internațional, nume de rezonanță în fotbalul românesc, s-a impus de la sine. Problema era că el nu era interesat de revenire. Au urmat luni de presing puternic. Ionuț a fost bombardat, literalmente, de o pleiadă de oameni. Votanți, foști coechipieri, oameni de pe margine, simpli suporteri – toți îi dădeau feedback despre starea de așteptare care se crease în interiorul fotbalului românesc.
Gică Popescu i-a promis lui Lupescu că va beneficia de toată susținerea sa și a lui Gică Hagi. Prin aceasta s-a realizat, practic, alianța între taberele Steaua și Dinamo, care au scindat mereu fotbalul românesc
În mod clar, în interiorul generației de aur au existat, dintotdeauna, două tabere distincte. Tabăra „Steaua plus Gică Popescu”, apropiată de clanul Becali și de diverse interese financiare, și tabăra „Dinamo”, din care face parte și Lupescu. Cele două tabere n-au ajuns niciodată la o confruntare fățișă, deși asperitățile dintre ele sunt cunoscute. A existat, mai degrabă, un fel de pact de neagresiune respectat, în general. Pentru 18 aprilie, tabăra „Steaua” a rămas fără candidat, după problemele lui Gică Popescu și refuzul lui Hagi de a intra în cursă. Așa că, în această situație, tabăra „Dinamo” a devenit singura capabilă să propună un nume „greu”.
Așa s-a ajuns la un episod-cheie petrecut în urmă cu aproape două săptămâni, la comemorarea lui Michael Klein, la Hunedoara, unde s-au strâns foarte mulți din internaționalii anilor ”80-”90. Lupescu a fost rugat de mulți din cei de acolo să candideze. La un moment dat, cineva a reușit să îi aducă pe Lupescu și pe Popescu la aceeași masă, într-un loc discret. Orgolioși, cei doi ezitaseră să își calce pe mândrie și să facă primul pas, dar acum erau față în față. Sursele ProSport spun că Popescu l-a întrebat pe Lupescu dacă va candida și i-a garantat că va beneficia de tot sprijinul pe care i-l poate oferi, atât el, cât și Hagi. Fostul dinamovist nu a dat un răspuns imediat, dar această discuție a cântărit foarte greu.
2. Secretul „armei secrete”: Flori Lupescu. În întreaga muncă de convingere a lui Ionuț Lupescu să lase funcția liniștită de la UEFA, acolo unde a repetat mereu că se simte foarte bine și că îi place ceea ce face, a cântărit foarte mult soția Floarea.
Sursele ProSport insistă că Flori l-a susținut permanent. Anunțul privind candidatura lui Lupescu a fost făcut, de altfel, de soție, pe contul personal de Facebook: „Eu, ca întotdeauna, îl susțin și sunt foarte mândră!”.
De-a lungul timpului, Flori a ținut legătura cu tabăra foștilor internaționali aliniați proiectului.
3. Garanțiile că politicienii nu se vor amesteca. În tot acest timp, un element-cheie în întreaga poveste l-a jucat un tip special de garanții așteptate nu atât de Lupescu, cât de cei din jurul său. Pentru fostul internațional era foarte important să știe că în această luptă pentru șefia FRF cu Răzvan Burleanu nu vor exista imixtiuni de ordin politic. Era important acest semnal, în contextual în care actualul președinte se afișase constant, în ultimii ani, cu șefii PSD, ai serviciilor secrete sau ai unor organizații mai mult sau mai puțin oficiale, dar extrem de influente în statul român.
Sursele ProSport spun că Lupescu a așteptat până a avut certitudinea că Burleanu (stânga) nu va mai fi sprijinit de Dragnea (dreapta). FOTO: Mediafax
Cei de la București au depus mari eforturi în acest sens, obținând, în cele din urmă, promisiunea unor lideri ai principalelor partide politice că Burleanu nu va mai fi protejat și susținut, nici la centru, nici de baronii din teritoriu. Această garanție a trecut din zona culiselor în partea vizibilă la începutul acestui an, atunci când fostul premier Mihai Tudose a anunțat că Gică Popescu a devenit consilierul său pentru proiectul Euro 2020. Tudose a mai făcut atunci câteva declarații cu efectul unor perechi de palme peste obrazul actualei conduceri a FRF: este nevoie de cineva care știe fotbal, care e cunoscut la UEFA și FIFA, care știe unde e sediul UEFA, cineva din fenomen. Un semnal cum nu se poate mai clar, iar actuala administrație a FRF a demonstrat că a înțeles cu acuratețe acest mesaj, pentru că Răzvan Mitroi, strategul de imagine al lui Burleanu, a reacționat imediat și sarcastic pe contul său de Facebook.
Din acel moment, Burleanu a pierdut unul din pilonii principali ai discursului său neoficial cu membrii votanți: acela că ar avea în spate diverse forțe ale statului român.
4. Mama. La toate cele de mai sus se mai adaugă un argument extrem de puternic, de ordin sentimental. Ionuț Lupescu și-a pierdut anul trecut tatăl, pe fostul internațional Culae Lupescu. Durerea a fost teribilă, Ionuț trăiește de atunci cu gândul că mama lui a rămas singură acasă, în România, fără sprijinul său. Îl macină această problemă, iar conjunctura de acum vine să-i ofere și soluția: se poate întoarce în România, unde va putea avea grijă de mama sa, și în același timp să ocupe cea mai înaltă funcție din fotbalul intern.
Vremuri fericite. Imagine cu familia Lupescu din perioada când Culae (jos) încă trăia. Ionuț își iubește nespus mama. Soția Flori Lupescu (pe rândul de sus) a avut, de asemenea, un cuvânt greu de spus în decizia lui Ionuț de a reveni în România
5. Ambiția și perspectivele. La toate acestea se adaugă provocarea. Dacă îl învinge pe Burleanu, Lupescu vine în fruntea unui fotbal complet căzut, al unei federații realmente în stare de disoluție, cu bugetul făcut praf, umplută de actuala conducere cu personaje a căror competență este cel puțin discutabilă, care nu au forța și nici competența să schimbe regulamentele și să organizeze activitatea coerent. Sub Burleanu, până și Comitetul Executiv al FRF a fost invalidat de instanță – și, deci, nu există din punctul de vedere al statului român. S-a pierdut contractul cu Adidas, care data din 1970 (!), semnându-se un altul, cu Joma. Naționalele de juniori au pierdut meciuri de pomină cu Liechtenstein, Azerbaidjan și Cipru. Naționala mare a ratat calificarea la Mondialele din 2018 dintr-o grupă mai mult decât accesibilă (n-am avut ca adversară niciuna din forțele Europei) având în frunte cel mai scump antrenor din istoria FRF.
În acest context, plecând de la un nivel foarte scăzut, drumul lui Lupescu n-ar putea fi decât ascendent. Mai jos de atât e greu de crezut că putem ajunge. Ionuț își poate face o echipă competentă de oameni care, până acum, au refuzat și să dea mâna cu actualii șefi ai federației. N-are complexele de inferioritate ale lui Burleanu și Vișan în fața oficialilor celebri de la UEFA, FIFA sau din conducerile federațiilor – cu mulți dintre ei chiar a jucat sau le-a fost adversar pe teren. La 50 de ani neîmpliniți, are exact vârsta potrivită pentru această funcție. Este foarte clar că în viitor o asemenea conjunctură s-ar mai putea ivi. Încă patru ani în fruntea FRF i-ar permite lui Burleanu să transforme ireversibil această organizație.
În sfârșit, eventuala sa alegere în postul de președinte al FRF ar însemna că, în timp, Lupescu va putea spera și la un post în Comitetul Executiv al UEFA.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER