A participat la Jocurile Olimpice, e multiplă medaliată la Naţionalele de atletism, iar acum are propria emisiune. Povestea campioanei om de televiziune

3 mar 2015 26837 afişări Special
A participat la Jocurile Olimpice, e multiplă medaliată la Naţionalele de atletism, iar acum are propria emisiune. Povestea campioanei om de televiziune
GALERIE (9 de imagini) VEZI GALERIA
  • ProSport vă spune povestea Vioricăi Ţigău, una dintre cele mai bune atlete ale României în anii 2000
  • Gălăţeanca în vârstă de 36 de ani a participat la trei ediţii ale JO de vară (Sydney 2000, Beijing 2008 şi Londra 2012) şi a fost foarte aproape de a fi prezentă şi la JO de iarnă de la Torino 2006 cu echipajul de bob dublu!
  • Fosta săritoare în lungime, multiplă campioană a României, s-a retras din atletism în 2012, iar acum are propria emisiune la televiziunea din Giurgiu
  • Ţigău e căsătorită cu aruncătorul de greutate Laurenţiu Popa. Când nu-şi antrenează soţul sau nu pregăteşte emisiunile de luni seara, Vio e instructor de fitness
  • Actuala moderatoare a emisiunii Sport Arena de la TV Giurgiu era în anii 2000 protagonista unor spectaculoase concursuri de lungime alături de Adina Anton şi Alina Militaru

Viorica Ţigău nu a chiulit niciodată de la orele de sport, iar la 12 ani, când alte fete jucau şotron, ea a ales să facă atletism. Au urmat cantonamente lungi, antrenamente dure, testarea limitelor fizice şi psihice. Se autocaracterizează ca fiind perfecţionistă şi ambiţioasă. Sunt trăsături care i-au servit fără cusur în cei 20 de ani de sport de performanţă. 40 de medalii de aur la Campionatele Naţionale, un titlu la Cupa Europei la săritura în lungime, recordul de 8 secunde 13 sutimi la proba 60 metri garduri în România la tineret, sunt doar câteva mărturii ale disciplinei pe care multipla campioană balcanică a transformat-o într-un stil de viaţă.

Atleta pasionată de sporturi de iarnă: "Eram frânar! Iar împreună cu fosta mea colegă, pilotul Maria Spirescu, ne-am calificat şi la JO de la Torino din 2006"

Viorica posedă caracteristicile unui sportiv complet, iar simpla trecere în revistă a unor coordonate ale carierei reflectă perfect calităţile sale. La JO din 2000, gălăţeanca a luat startul în proba probelor - heptatlonul-, unde a obţinut şi cea mai bună performanţă la competiţia celor cinci cercuri – locul 10,  pentru ca după câţiva ani să devină campioană mondială de tineret la bob de două persoane. Da, aţi citit bine! Bob două persoane! "Eram frânar! Iar împreună cu fosta mea colegă, pilotul Maria Spirescu, ne-am calificat şi la JO de la Torino din 2006. N-am mai ajuns în Italia, întrucât coechipiera mea a avut nişte probleme", demarează cea poreclită în copilărie "Ochi de pisică". Specialistă la lungime, 100 m garduri şi heptatlon, fosta elevă a antrenoarei Carmen Hodoş a fost într-o fugă continuă. Spune că nici n-avea timp să clipească. Antrenamente, cantonamente, concursuri, o viaţă cu bagajele veşnic aranjate.

Hai, Oţelul! "Tata mă lua mereu la meciuri şi ţin minte că n-am lipsit nici la partida cu Juventus. Aveam cam 9 ani!"

Iar dacă JO de iarnă a rămas un vis pe care nu-l va mai realiza decât din postura de spectator, în 2008 i-a bătut din nou la uşă o ediţie a jocurilor supreme. Cea din Beijing de această dată. Vio a pus piciorul în prag în "Cuib de Pasăre", revoluţionara arenă care va găzdui în luna august şi CM de atletism. "Am concurat la lungime şi, dacă aş face un exerciţiu de imaginaţie, bazându-mă pe recordul personal, 6,85 m, dintr-o săritură aş depăşi careul mic de la fotbal". Sportul care i-a marcat într-un fel copilăria. Cel puţin... sonor! "Şi nu era poluare fonică. Chiar îmi plăcea. Apartamentul meu era situat cam între stadionul Oţelul şi Dunărea, pe strada Oţelarilor, şi nu trebuia decât ca geamul să fie puţin crepeţit pentru a bănui ce se întâmplă pe cele două arene. Bine, zarva cea mai mare era când marca Oţelul, dar ştiu că nici Dunărea nu stătea rău la începutul anilor 90. Tata mă lua mereu la meciuri şi ţin minte că n-am lipsit nici la partida cu Juventus. Aveam cam 9 ani! Atletismul l-am început, desigur, pe Dunărea, pentru că dispunea de pistă de atletism", mai face Vio o săritură în trecut.


“Accidentarea din 2007 m-a înrăit şi am găsit puterea să revin. Nici antrenoarea nu mai credea în mine, dar am tras cu toată puterea mea şi am ajuns în 2008 la Jocurile Olimpice"

Viorica ŢIGĂU


 


Înaintea Europeanului din Barcelona, la un reportaj ProSport. Alături de Liliana Bărbulescu, Cătălin Câmpeanu, Andreea Ogrăzeanu, Alex Mihăilescu, Mihai Donisan şi Ana Maria Ioniţă Foto: Răzvan Lupică

O generaţie de top. Duelurile din anii 2000 cu Adina Anton şi Alina Militaru şi ruptura de ligamente încrucişate

Exponentă a unei probe marcată în anii 80 de Anişoara Cuşmir, Vali Ionescu şi Gina Panait Ghioroaie, Vio a dat tonul în anii 2000 unor lupte spectaculoase pe culoarul de la groapa de nisip alături de alte două foste mari campioane, Adina Anton şi Alina Militaru. Pe stadionul Dinamo şi la sala din Complexul Lia Manoliu proba feminină de lungime aduna toţi spectatorii în preajma sectorului de lungime, iar fanii şi antrenorii celor trei deveneau adevăraţi absolvenţi de canto.

Puţini ştiu însă prin ce încercări a trecut Viorica. Mai întâi în 1999, ea a suferit o operaţie de ligamente încrucişate şi menisc la piciorul drept. Apoi, ca într-un coşmar, opt ani mai târziu, săritoarea în lungime a suferit o accidentare identică la celălalt picior.. “Eram pe val şi dintr-o dată s-a năruit totul" mărturiseşte amar Viorica. Recuperarea a fost lungă, iar durerea a fost greu de suportat. „Plângeam şi strângeam din dinţi la antrenamente în fiecare zi. Am tras ca un câine şi când nici antrenoarea nu mai credea în mine, mi-am revenit şi am ajuns la Olimpiadă. Un sprijin imens de-a lungul carierei a fost acordat de familia Hodoş, în special de antrenoarea mea, Carmen Hodoş, căreia îi mulţumesc”.  


La Marele Zid din China, la finalul Jocurilor Olimpice din Beijing. Viorica, alături Angela Moroşanu, Ionela Tîrlea şi Adelina Gavrilă. Foto: Cosmin Moţei

“Dacă omul obişnuit ar suferi accidentările de care au parte sportivii, nu s-ar mai ridica din pat a mai adăugat Vio, deşi gravitatea relatării anterioare fusese suficient de convingătoare.

Anul 2012 a închis un capitol în viaţa Vioricăi, dar a marcat şi un nou început frumos pentru viaţa personală. În toamna anului 2013 Viorica Ţigău şi campionul national la aruncarea greutăţii, Laurenţiu Popa, au devenit o familie.  „Acum lucrăm şi la un bebe”, mărturiseşte fosta atletă.

Viaţa după retragerea din sport

Cum este viaţa ta după ce s-a lăsat de sport, vă întrebaţi. Plină...de sport! Viorica Ţigău este antrenor la clubul CSM Giurgiu şi instructor de aerobic la cea mai mare sală din oraş şi are şi eleve care trec bine de 50 de ani. “Le apreciez pe aceste femei că îşi fac timp să vină la sală de 2-3 ori pe saptămână, iar ele îmi spun că le încarc cu energie” La început Vio a fost instructor de aerobic la o sală mică, din incinta unei şcoli generale, dar pasiunea cu care giurgiuveancă adoptată şi-a făcut meseria, a fost aceeaşi: “Veneam  şi pentru trei eleve la cursul de aerobic”. Firesc, ne-am gândit că veniturile sunt pe măsură, dar Viorica a zâmbit: “Sunteţi obişnuiţi cu preţurile din Bucureşti. Aici o oră de aerobic costă 8 lei”.

"Îmi aleg singură invitaţii, mă duc şi pe teren la filmări, montez materialele video, sunt şi producător”

Schimbarea cea mare a venit însă în 2014 când Vioricăi i s-a propus să modereze o emisiune de sport la televiziunea locală din Giurgiu. A spus "da", fără să stea prea mult pe gânduri. De pe 2 iunie, în fiecare luni, la 19:45, Viorica prezintă “Sport Arena”, la TV Giurgiu. Prima emisiune, în direct, a fost mai grea decât o probă olimpică, a recunoscut Viorica. "A fost groaznic, nu mă aşteptam să fie atât de dificil. Mi-a fost teamă că nu mă voi descurca, dar a vrut Dumnezeu să fac şi asta”. Invitată să povestească ce face exact omul de televiziune Viorica Ţigău, gălăţeanca surprinde: „Păi fac totul cu ajutorul colegilor mei. Dar îmi aleg singură invitaţii, mă duc şi pe teren la filmări, montez materialele video, sunt şi producător”.

     

Fostă campioană şi la heptatlon, Viorica este genul de femeie care se descurcă în orice situaţie. Are prezenţă de spirit şi încercă să ia cele mai bune decizii în momente cheie. Ţigău povesteşte un caz concret: “M-am dus la Joiţa, să fac nişte materiale cu jucătorii de rugby de acolo, pentru o emisiune. N-am avut unde să filmăm, era doar un  vestiar dezolant, o cameră cu lumină proastă, iar salvarea a venit de la un localnic, care ne-a dus la el acasă.  Până la urmă am înregistrat emisiunea acolo, în foişorul omului din curte şi a ieşit trăsnet! Am fost mândră de mine”. Obişnuită cu un program draconic, soţia atletului Laurenţiu Popa are o relaţie strânsă cu alarma ceasului. Se trezeşte uneori când încă este noapte afară. Viorica antrenează o grupă de copii de la ora 9:00, apoi se duce la filmări pentru emisiune, iar după-amiaza revine la stadion cu a doua grupă de copii. Programul se încheie cu o şedinţă de aerobic la sala de sport Nova Force după ora 20:00.


Emoţiile de dinaintea unei emisiuni FOTO arhivă personală

Care a fost cea mai grea emisiune?
I-am avut invitaţi într-o emisiune pe nişte foşti baschetbalişti din Divizia A, care erau extrem de timizi şi nu prea vorbeau. În 20 de minute am terminat un desfăşurător de 30 de întrebări şi m-am panicat. A trebuit să improvizez, să duc discuţia în alte zone şi să-i trag de limbă.

Când ai simţit că pică cerul pe tine?
Altă dată am muncit ore bune la un material video şi am căutat poze, iar colegii din regie din cauza unor probleme tehnice nu le-au mai băgat.

Ai vreun regret?
Da! Am timpul cam ocupat şi regretul e că n-a apărut încă bebeluşul şi îl aşteptăm cu mare drag.

Pentru Ţigău cuvântul sacrificiu nu există în vocabular. A trudit toată viaţa pentru visul olimpic, dar podiumul nu l-a atins. A luat-o mereu şi mereu de la capăt şi a acceptat multiple provocări. De-a lungul carierei, ea era una dintre membrele lotului de atletism care nu o lua la sănătoasa când vedea microfunul îndreptat de reporteri şi accepta să discute cu zâmbetul pe buze. Nu opera cu platitudini şi punea mereu sare şi piper în orice răspuns. Acum n-are timp nici să-i mai pună un dressing în salată soţului. Îl tachinează la antrenamente, iar el devine în fiecare zi de luni cel mai exigent telespectator. Viorica Ţigău e un caz emblematic pentru sportivii care reuşesc să cârmească spre alte zone de activitate după retragerea din sport. Acceptă să înveţe, să fure meserie, să citească şi să se inspire. Odată prins elanul şi în faţa camerelor tv, Viorica Ţigău e gată să pună noi file în albumul cu amintiri.


În 2007, la Internaţionalele României, pe Stadionul Dinamo

VIORICA ŢIGĂU

  • Vârstă: 36 de ani
  • Înălţime / greutate: 1,72 m / 62 kg
  • Specialistă la săritura în lungime, 100 m garduri, heptatlon
  • A început sportul la LPS Galaţi
  • A fost legitimată la CSM Tg. Mureş (loc 3 la CM de juniori de prober combinate), Dinamo şi Olimpia Bucureşti
  • Personal best la săritura în lungime: 6,85 m (aer liber) /  6,68 m
  • Personal best la 100 m garduri: 13,12 / 8,13 (record naţional de tineret la 60 m garduri)
  • Personal best la heptatlon: 6.275 de puncte
  • Personal best la pentatlon 4.385 de puncte
  • Foşti antrenori: Mircea Buhlea şi Carmen Hodoş
  • Căsătorită cu Laurenţiu Popa, multiplu medaliat naţional la aruncarea greutăţii


Viorica Ţigău, alături de soţul ei, Laurenţiu Popa FOTO: arhivă personală

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.