A dus drapelul României în toate colţurile lumii. A cucerit singur Mont Blanc, a învins boala Lyme, a "luat la pas" de la Kilimanjaro, la Etna şi a simţit gerul de -50 de grade Celsius. "Bunicul meu lupta pe front cu tricolorul la piept" FOTO | #România100

1 dec 2018 1838 afişări Comentează şi tu România 100
A dus drapelul României în toate colţurile lumii. A cucerit singur Mont Blanc, a învins boala Lyme, a "luat la pas" de la Kilimanjaro, la Etna şi a simţit gerul de -50 de grade Celsius. "Bunicul meu lupta pe front cu tricolorul la piept" FOTO | #România100 15 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/36806/17731200/2/aragats-4083m.jpg

Ludovic Vieru, 41 de ani. Alpinist, atlet, fan Dinamo şi mai ales patriot. De la doi ani şi jumătate urcă pe munte şi de atunci nu s-a mai oprit. A cucerit vârfuri din toate colţurile lumii şi peste tot a dus cu el steagul României. Şi-a pierdut prieteni dragi în expediţii, a învins boala Lyme şi are atâtea poveşti că ar putea scrie o carte. În campania #România100, ProSport vă prezintă povestea sa.

"Prima ascensiune montană am întreprins-o la doi ani şi jumătate, cu fratele meu şi bunica mea pe vârful Ucigaşu, lângă Lacu Roşu. Pasiunea pentru munte probabil am moştenit-o de la ea, fiind născută la poalele Ceahlăului. De mic mi-am dorit să 'fac', munte. Savuram prin revista Cutezătorii şi altele istorisirile cu pionierii care făceau expediţii.
La 16 ani am avut ocazia să ajung la Clubul de turism montan Penicilina Iaşi, prin intermediul lui Mitică Iordachi (un coleg al mamei, ce era sportiv acolo). Clubul era, fără exagerare, cel mai bun din ţară, dominând toate categoriile până prin 2000 când s-a stins. Se concura exclusiv în echipă de 3-4 persoane, iar pe lângă multele concursuri mai mici, am câştigat şi două campionate naţionale de juniori, 1996 şi 1997)", îşi începe Ludovic povestea.


Apoi, continuă: "După dispariţia clubului am început ascensiuni externe, prima fiind în 2000 în Tatra, pe Gerlachovscky 2655 de metri (cel mai înalt din Carpaţi). A urmat Rila (Musala 2925m) şi Pirin (Vihren 2914m) în Bulgaria, în 2001. Anul următor a fost prima mare aventură, singur pe Mont Blanc. Pe fiecare dintre vârfuri am avut steagul tricolor, ori măcar un însemn, ori fularul lui Dinamo, ori ambele".

"Bunicul meu lupta pe front cu tricolorul la piept"

De unde ideea de a duce drapelul peste tot în lume? "Probabil am preluat-o din ascensiunile altor alpinişti, e o tradiţie, să zicem. Pe lângă tradiţie e şi dragostea mea pentru sfântul nostru tricolor. Bunicul meu lupta pe front cu tricolorul la piept, pe dedesubt. Apropo, eu am petrecut multe clipe frumoase şi pe stadioane, atât în peluza dinamovistă cât şi cu naţionala în numeroase deplasări. Vă spun cu mâna pe inimă că printre mult huliţii, de unii, băieţi ai stadioanelor se găsesc patrioţi adevăraţi".

Cel mai periculos moment într-o expediţie: "Era un ger de - 50 de grade Celsius. S-a îngroşat şi spirtul în rucsac"

Ludovic a dezvăluit că cel mai mult s-a temut într-o ascensiune în Munţii Rodnei. "A fost greu şi singur pe Mont Blanc, prin lungimea traseului abordat, cu comasarea a două etape într-una singură, au fost 16 ore de mers. Plus starea zăpezii, care se prindea sub colţari şi exista risc de alunecare. Plus că muriseră nişte nemţi cu câteva zile înainte, se prăbuşiseră toţi că erau legaţi în coardă din ce am înţeles. A fost greu şi pe Damavand, în Iran, când şi-a făcut simţită prezenţa răul de altitudine, plus gazele sulfuroase ce erau emanate pe traseu prin fisuri şi m-au pus jos la propriu la un moment dat. A mai fost periculos pe gheţarul Gergeti, în timpul ascensiunii spre Kazbek (în Cauzazul georgian), când eram singur şi m-a surprins ceaţa şi nu mai vedeam traseul optim şi am sărit câteva crevase. Apoi imediat sub vârf un coleg de ascensiune austriac a alunecat de doua ori pe ultima porţiune, care e o faţă înclinată şi îngheţată.

A mai fost periculos pe Kilimanjaro, când colegul meu odată ajuns pe vârf a fost afectat de răul de altitudine şi a trebuit să grăbesc coborârea sprijinindu-l. Cu o zi înainte murise un coreean în condiţii similare. Ascensiunile mele nu au fost din cele mai tehnice, sunt alpinişti ce fac chestii mult mai dificile, dar se poate pieri şi din ce făceam eu.

Poate surprinzător, cel mai periculos a fost în România, în Munţii Rodnei, în februarie 2015, când peste un ger năprasnic, - 30 de grade Celsius, am prins un windchill (un factor temperatură + vânt) cumplit de ni s-a îngroşat şi spirtul în rucsac, (probabil sub -50grade Celsius). În plus, vântul turbat ne-a rupt corturile petrecând o noapte de pomină".

Boala Lyme

În urmă cu trei ani, Ludovic a contactat boala Lyme, o afecţiune inflamatorie transmisă de căpuşe. "În 2015 m-am îmbolnăvit de Lyme şi am reluat ascensiunile externe abia anul trecut, cu vârfuri mai mici. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat să lupt cu boala, cu ajutorul lor am putut să revin...

Nu mă pot numi atlet, poate unul amator. Aş spune un amator decent ca prestaţii. Am inceput în 2013 şi după momentul 2015 am reluat activitatea de alergare montană şi plat, obţinând unele rezultate satisfăcătoare - clasări pe podium la nivel amator. După 2015 e mai greu, sunt unele limitări fizice şi sechele cauzate de Lyme, chiar în sezonul 2018 am avut multe probleme pe la glezne, dar mulţumesc lui Dumnezeu şi pentru cât pot face. N-am numărat în 2018, dar cred că sunt vreo 10-15 clasări pe podium, atât la alergare, cât şi la turism montan", a spus acesta.

"IA ŞI urcă!"

Ludovic este şi atlet, el punând bazele unui club de profil: "Că tot vorbisem de Penicilina Iasi, cea dispărută prin 2000. Din 2008 am pus bazele echipei "IA ŞI urcă!" sub steagul căreia îmi desfăşor de atunci activitatea sportivă. Echipa a împlinit deci un deceniu anul acesta. Şi dacă tot pomenisem de campionatele naţionale de turism montan câştigate înainte, după 2014 când am ieşit campioni la Ştafeta Munţilor, anul acesta am reuşit iar această performanţă alături de colegii mei din "IA ŞI urcă", câştigând categoria Elite (cea mai grea a acestei competiţii).

La Ştafeta Munţilor sunt mai multe etape anuale în diferite masive, se concurează în echipă de trei şi se trec probe de raid montan (practic o alergare la altitudine), orientare sportivă şi cunoştinte teoretice despre zonă. Anul acesta nu puteam rata victoria, întrucât am concurat în memoria lui Octavian, Petru(Sendi) şi Titi, trei colegi de echipă şi prieteni ce şi-au pierdut viaţa în zăpezile Făgăraşului în aprilie 2018. Doi dintre ei îmi fuseseră companioni în noaptea de pomină din Rodnei 2015. Octavian şi Sendi fuseseră la rândul lor campioni de turism montan în Ştafeta Munţilor.

Din proiectele duse la bun sfârşit mai pomenesc de concursul " I..AŞI în Trail" la care am fost iniţiator şi coorganizator şi care se desfăşoară deja de trei ani, fiind primul concurs de trail running din Moldova extracarpatică şi primul din afara munţilor noştri (din zona de deal) care a fost prins în calendarul internaţional de profil".

Mesaj de Ziua Naţională

Ludovic Vieru a explicat şi cum vede el schimbarea. De unde ar trebui început pentru ca societatea să fie mai bună: "Mă doare sufletul de ţărişoara nostră. Are ea blestemul unor conducători proşti, pe care singuri ni-i alegem totuşi..Mă mâhneşte şi dezbinarea asta din societate, când mulţi sunt parcă în goană după căpătuială, nu avem înţelegere unii pentru alţii nici măcar în trafic, iar dragostea de ţară parcă devine un termen desuet şi patriotismul o rara avis. Foarte mulţi n-au respect nici pentru drapelul nostru sfânt, sub culorile căruia au murit bunii şi străbunii noştri. Ar trebui ca la grădiniţă sau macar la clasele primare să învăţăm copiii să cânte dimineaţa imnul la începerea orelor, cu privirea spre un tricolor aflat în faţa clasei. Ba chiar să spună şi o rugăciune. Români, hai să punem mână cu mână să schimbăm macazul, să nu deraiem acest tren numit iubire - România! Năzuinţa să ne fie întregirea, slujirea şi sfinţirea ei!"

Vârfurile cucerite de Ludovic Vieru:

TATRA 2000 - Vf.Gerlachovsky 2655m, Vf.Rysy 2499m
RILA 2001 - Vf.Musala 2925,4m; Malka Musala 2902m
PIRIN 2001 - Vf.Vihren 2914m, Kutelo 2908m
ALPI 2002 - Vf.Mont Blanc 4810m (solo)
RILA 2004 - Vf.Musala 2925,4m
CAUCAZ 2005 - Vf.Elbrus Vest 5642m (solo)
ATLAS 2007 - Vf.Djebel Toubkal 4167m
ALBORZ 2008 - Vf.Damavand 5671m
ETNA 2009 - 3344m
CHORNOGORA 2010 - Vf.Goverla 2061m
OLIMP 2010 - Vf.Mitikas 2918m
KORAB 2010 - Vf.Golem Korab 2764m(solo)
KACKAR 2011 - Vf.Kackar Dagi 3937m
ARAGATS 2011 - Vf.N 4083m
CAUCAZ 2011 - Vf.Kazbek(Mkinvartsveri) 5033m
KILIMANJARO 2012 - Vf.Uhuru 5895m
SIERRA NEVADA 2013 - Vf.Mulhacen 3482m, Vf.Veleta 3398m(solo)
TEIDE 2013 - Vf.Pico Del Teide 3718m
PIRINEI 2013 - Vf.Coma Pedrosa 2943m(solo)
CHORNOGORA 2014 - Vf.Goverla 2061m si Vf.Pop Ivan 2028m
ALPI 2017 - Vf.Triglav 2864m(solo)
APPENNINI 2018 - vf.Velino 2487m(solo)

 

 





















 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.