7 probleme ale sportului românesc. "Am regresat, e un amalgam inegal între public şi privat. Câte structuri au instrumente de marketing ca să meargă să ceară bani?" Rezolvarea, în opinia lui Adrian Socaciu | #România100

28 nov 2018 6173 afişări Comentează şi tu România 100
7 probleme ale sportului românesc. "Am regresat, e un amalgam inegal între public şi privat. Câte structuri au instrumente de marketing ca să meargă să ceară bani?" Rezolvarea, în opinia lui Adrian Socaciu | #România100 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/36806/17706935/4/100.png

Luna noiembrie este dedicată de Ministerul Tineretului şi Sportului creionării unui proiect de act normativ privind descentralizarea sa. Ministerul îşi propune să delege o parte dintre competenţele sale autorităţilor locale. În an centenar, la doi de la ediţia Jocurilor Olimpice la care România a înregistrat un minim istoric din 1952 încoace, obţinând doar cinci medalii, ProSport l-a provocat la dialog pe Adrian Socaciu, preşedintele Institutului Sportiv Român.

Despre sistemul sportului românesc în an centenar, Adrian Socaciu dă verdictul fără să ezite."Dacă facem o comparaţie cu anii '90, nu ne-am dezvoltat. E un domeniu în care cred că am regresat. O spun prin prisma rezultatelor sportive la competiţii mondiale, Jocuri Olimpice şi competiţii europene, a stării de sănătate a populaţiei României, a obezităţii în rândul copiilor. Toate datele ne arată faptul că sportul românesc faţă de anul 1990 nu a progresat. Nu acuz şi nu spun că x sau y este vinovat, însă întreb de ce nu avem curajul să recunoaştem unde suntem", afirmă Adrian Socaciu.

Este pregătit sportul românesc pentru descentralizare?
Cred că sportul românesc înainte să vorbească despre descentralizare, care este pozitivă sau negativă, ar trebui să se întrebe dacă ştie unde doreşte să ajungă, cum doreşte să ajungă şi ce să facă.

Adrian Socaciu accentuează faptul că sportul este un bun public şi identifică, rapid, o listă de realităţi dure ale sportului românesc, la 100 de ani de la Marea Unire:

1. Nu avem o mapare a sportului românesc. La nivelul statului ar trebui să se facă o mapare a ceea ce înseamnă infrastructură, resursă umană, structuri sportive, partea de management sportiv. Oameni de marketing, contabilitate, antrenori. Dacă avem aceste date putem vorbi despre ce facem. De ce sportul nu poate pune un moment 'T zero' - de aici construim. Am întâlnit structuri sportive care nu ştiau câţi sportivi legitimaţi au. Despre ce discutăm?

2. Amalgam între public şi privat. Astăzi, sportul românesc nu este nici privat, nici public, este un amalgam inegal între privat şi public. Niciodată nu o să fie stimulat privatul să investească, pentru că nu are aceleaşi reguli. Avem o problemă de resursă umană specializată în partea de drept sportiv, în partea de marketing sportiv. Problema de legislaţie nu poate fi rezolvată de o persoană sau de faptul că angajăm un avocat extern care, de fapt, se ocupă de 10-20 de Federaţii. Cred că fiecare Federaţie care se respectă ar trebui să aibă departament juridic cu 3-4 jurişti, care să gândească un sistem. Un semnal de alarmă: aceste structuri sunt structuri private. Deşi este vorba de interes public, ele sunt private şi se pot autofinanţa, nu trebuie să stea cu mâna către stat. Acuzăm că nu avem o lege a sponsorizării şi că nu alegem să alergăm după bani. Dar câte dintre aceste structuri sportive au un departament de marketing? Câte dintre aceste structuri sportive au instrumente de marketing ca să poată merge să ceară bani?

3. Lipsa strategiilor sportive. Câte strategii sportive avem? În toate domeniile, măcar sunt la sertar. Dar, în momentul acesta, în sport, nici măcar la sertar nu sunt. Atâta timp cât nu ai o mapare şi o gândire a sistemului, nu poţi vorbi despre strategie. Eu vin cu îndemnul - hai să vedem unde sunt acei oameni care pot să gândească acest sistem integrat, pentru că sportul nu înseamnă doar marea performanţă. Avem un paradox: indiferent de perioadă, românii tot timpul au găsit resursele şi ambiţii să iasă  în faţă, chiar dacă statul nu a ajutat. Ne mândrim când cântă imnul naţional. Dar hai să privim sportul în toată complexitatea sa - şi a sportului de înaltă performanţă şi reprezentare, şi din partea de diplomaţie sportivă, şi din perspectiva sănătăţii, şi din cea a cercetării. În momentul de faţă cred că stagnăm, pentru că, din perspectiva politicii de stat stagnăm. Iar atâta timp cât nu se dă o direcţie, nu au oamenii ce să facă. Degeaba investeşte Hagi la Constanţa, degeaba avem jucătoarele de tenis, dacă nu avem sisteme dezvoltate. Oamenii ăstia au arătat, în sisteme private, pe riscul lor, că se poate.

Citeşte şi: După 28 de ani, avem un parteneriat între sport şi sănătate

"Sportul nu înseamnă doar performanţă şi medalii. Sportul în primul rând înseamnă mişcare, sănătatea populaţiei şi a cetăţenilor României. Dacă am avea o dezbatere reală - unde am vrea să ajungem cu sportul - am putea vorbi şi de instrument, şi despre mecanisme de finanţare.

4. Transparenţa din sistemul sportiv. Este un subiect rar abordat. Structurile sportive - federaţii, cluburi, Ministerul Tineretului şi Sportului, legea 544 - ar trebui, totuşi, să pună la dispoziţia cetăţenilor toate informaţiile. Abia când cetăţenii au toate informaţiile putem vorbi despre încredere în sistemul sportiv. Cred că, astăzi, nu este o problemă de resursă financiară şi de bani, ci o problemă de viziune şi de competenţă a gestionării acestui sistem din perspectiva sportului ca industrie şi din perspectiva sportului ca performanţă. Concret, am fost acum două săptămâni în Marea Britanie, unde am văzut cum funcţionează sistemul lor sportiv. Acolo, sportul e privit în primul rând ca stare de sănătate. Medaliile sunt şi ele un obiectiv, dar aceste medalii sunt stabilite ca obiectiv în baza unei piramide construite, în care toţi actorii sunt angrenaţi spre acelaşi obiectiv.

5. Dezbinarea. Aş avea şi eu o întrebare: sunt ei pregătiţi să lucreze, cu toţii, împreună, la o viziune şi o strategie a sportului românesc, să treacă peste orgolii? Eu propun un pact pentru sportul românesc între partidele politice. Sportul nu este nici al PSD, nici al PNL, nici al USR, nici al PMP, nici al UDMR, al niciunui partid politic. Nici al lui Socaciu, nici al lui Lipă, nici al lui Szabo sau Covaliu. Sportul este al românilor şi cred că, în an centenar, dacă până acum fiecare am făcut tot ce am putut, devine o datorie faţă de trecut şi, în acelaşi timp, o responsabilitate faţă de viitor, ca preşedinţii de partide politice şi oamenii din sport să semneze un pact. Să stabilească una, două, trei priorităţi, pe care, indiferent cine vine, pe de o parte, la guvernare şi, de cealaltă parte, de cine conduce latura sportivă, le îndeplineşte. Şi cum? Ca la sport. Punem un ceas public - cine, ce are de făcut şi până când. Pentru că este un bun public. Hai să ne raportăm ca la un bun public. Apoi, vedem. Pentru că soluţii sunt: şi în sportul de masă, şi în sportul de înaltă performanţă.

6. Salarizarea oamenilor din structurile sportive. 70% din personalul angajat este la minimul pe economie de 1900 lei brut, fără sporuri şi lucrează 7 zile din 7, fiind de luni până vineri la serviciu, la birou, iar sâmbătă şi duminică, luând parte la activităţi şi venimente, fără să fie plătiţi pentru orele suplimentare. Este nevoie de o salarizare corectă. Societatea româneasca aşteaptă un apel la acţiune, atât din partea mediului sportiv, cât şi al oamenilor politici.

7. Curtea şcolii este închisă. În plus, pledez că sportul şcolar şi sportul universitar sunt o soluţie pentru România. Pledez pentru asociaţii şcolare şi universitare cu personalitate juridică şi liberalizarea acestui sistem. Să dăm şansa părinţilor să investească în propriii copii, într-un cadru organizat.

Discuţia cu Adrian Socaciu merge mai departe.

"Societatea este pregătită. Cei care lucrează în multinaţionale şi în administraţia publică sunt pregătiţi. Nu este pregătit decidentul să ofere o viziune societăţii. Dacă ar fi reguli clare şi directe, sportul s-ar dezvolta"

Crezi că la nivelul societăţii există deschiderea şi interesul real pentru sport, de a face din sport o prioritate? Având în vedere vânzările de bilete la competiţiile importante organizate în România, discuţiile legate de banii investiţi de primărie în proiectul CSM şi aşa mai departe? Crezi că la nivelul societăţii, lumea este convinsă că sportul trebuie să fie prioritate?
Îmi permit să spun: societatea este pregătită pentru acest lucru. Mă refer la cei care lucrează în multinaţionale şi în administraţia publică. De ce? Pentru că oamenii care sunt trecuţi de 35-40 de ani înţeleg ce înseamnă sportul, întrucât înainte de 90 se făcea mişcare, fie că era vorba de fabrică, uzină. Şi după '90, erau structurile, oamenii înţelegeau plus valoare în a face sport, iar acum, când au trecut în partea privată, fac mişcare - merg la sală, aleargă. Au activitate fizică. Însă cred că nu este pregătit decidentul să ofere o viziune societăţii. Spun acestu lucru pentru că dacă ar fi reguli clare şi directe, sportul s-ar dezvolta. Sportul nu are nevoie neapărat de bani, ci de reglementări. Dacă statul nu are bani să investească în sport, să reglementeze sportul. Dar, pe niciun program operaţional nu am ridicat problema fondurilor europene în sport şi în infrastructură sportivă. De ce codul ocupaţiilor nu este actualizat -  după anul -2000? În ultimii zece ani, statul român nu a investit în facultăţile de sport şi în studenţii acestor facultăţi. 20.000 de absolvenţi nu se regăsesc pe piaţa forţei de muncă. În 2018 nu avem o Facultate de Management sportiv. Ar trebui să se spargă aceste bariere şi să se stea la aceeaşi masă. Consider că astăzi lipseşte dialogul.

Consideri că, la un moment dat, România a avut un sistem de sport sănătos?
Da. Cred că până în '95-'96, România a avut un sistem foarte sănătos. De ce? Mulţi o să acuze Daciada, sistemul comunist, însă în perioada respectivă sportul era explicat - de ce e nevoie de el. Astăzi, nici acest lucru nu mai este explicat.

"Unul dintre obiectivele la apariţia Institului Sportiv Român este partea de educaţie, nu doar a profesioniştilor în sport. Ne-am asumat această misiune ca să putem să construim o nouă fundaţie. Este nevoie de oameni cu care să o faci. Nu trebuie să reinventăm noi sistemul. Avantajul nostru: România are oameni care decid în sportul mondial, sau care au construit sisteme mondiale şi avem nevoie de un parteneriat între generaţii, dar şi de curajul să spunem că se poate. Se poate şi în România, se poate şi în sport"
Adrian Socaciu

De ce avem aceşti lideri care conduc cu succes sportul mondial, nu şi pe cel românesc?
Pentru că în sportul mondial nu merge şi aşa. În sportul mondial e sport, iar lucrurile, ca în orice societate responsabilă, merg ceas: când spui ceva şi faci acel ceva. Pe când la noi - şi o să deranjez pe mulţi cu acest răspuns - nu întreabă nimeni - ce faci sau de ce faci. Nu există nicio presiune din partea nimănui către cei din sport. Toţi trebuie să dăm socoteală. Şi nu dăm socoteală. Apoi, în sport nu vedem oameni proactivi. Nu cred că nu se găsesc oameni care să lucreze în IT, să creeze platforme, să lucreze pe social media. Oameni de la arhitectură-construcţii care să creeze acele bazine necesare, săli şi bazine integrate, astfel încât să dai drumul la o astfel de construcţie şi să fie şi rentabilă.

"Acum, comuniăţile locale au posibilitatea de a investi în sport. Comunităţile o vor cere. Cred că în acest moment se plătesc foarte mulţi bani pe salarii, pe salarii către jucători străini. Nu sunt de contestat salariile sportivilor. Cristina Neagu - asta este valoarea ei, ăsta este nivelul salarial. Hai să ne propunem ca toată populaţia României să facă o oră de sport pe zi. Hai să ne propunem nişte obiective în care să ne regăsim cu toţii şi vom naşte şi campioni, se vor naşte şi olimpici, şi tehnologiile necesare ca să putem produce aceste rezultate. Dar trebuie să lucrăm în echipă. Sportul este o muncă de echipă. Am fost de curând la o prelegere a campioanei olimpice Laura Badea care spunea - în sport am avut echipă, dar în management nu am avut echipă. Trebuie să avem curajul să trecem la acţiune ca naţie. Avem nevoie de o reglementare foarte serioasă"
Adrian Socaciu, preşedintele Institutului Sportiv Român

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.