În așteptarea lui Ianis Hagi, ne fluierăm norocul

Românii au pretenția ca Torje și Keșeru nu doar să-i califice la Euro, dar și să joace ca Hagi și Adrian Ilie. FOTO: Alexandru Hojda/ProSport

Dacă acceptăm ca dezirabilă în orice condiții calificarea la Euro 2016, atunci accesele de disperare, huiduielile și bombăneala de după România-Grecia 0-0 sunt inexplicabile și chiar de prost-gust.

Am uitat cine suntem, de unde venim și ce știm să facem acum în fotbal. Ne comportăm precum semianalfabeții care frâng pe genunchi acordul subiectului cu predicatul și își plagiază studiile până la lucrarea de doctorat, sub „coordonarea” altor plagiatori, și mai mari, pentru a ajunge în final să se convingă până și pe ei înșiși că sunt doctori pe bune. Avem pretenții, strâmbăm din nas că n-am mai dat gol de trei meciuri, că am făcut egal cu Grecia și Ungaria, ne-a intrat în cap că suntem pe locul 7 în lume, ne uităm de sus la Olanda aproape eliminată, am vrea ca Budescu și Keșeru să le dea la toți câte 3-4. Haha, uită-te la proștii ăștia de unguri, de nord-irlandezi, cum dracu” să nu-i bați pe greci, care-s râșii tuturor în grupă.

Puțină priză cu realitatea poate că n-ar strica, nu de alta, dar mâine-poimâine mergem în Franța și, în ritmul ăsta, sunt șanse să ne mirăm ce s-a întâmplat de nu câștigăm titlul european.

Adevărul e că poziția în care suntem acum, pe locul 2 și aproape calificați la Euro, se datorează întâi întâmplării și abia apoi meritelor lui Papp. O tragere la sorți fericită ne-a trimis într-o grupă cu adversari de mâna a treia și a patra – pe măsura noastră, de fapt -, pe care i-am depășit pentru că astă-toamnă am traversat o formă sportivă mai bună decât ei. Tot conjunctura a făcut ca Grecia, cap de serie și cea mai bună echipă din grupă, să sufere un colaps intern, o prăbușire catastrofală care i-a compromis șansele la calificare încă din prima jumătate a campaniei.

A fost norocul nostru, meritat cu prisosință după campanii în care Mutu, Pancu și Chivu pe locurile ocupate acum de Keșeru, Chipciu și Chiricheș ratau calificări în ultima secundă.

Să fim realiști – România va merge la Euro în fundul gol la capitolul fotbal. N-avem atacant de careu, n-avem executanți de lovituri libere, n-avem jucători cu tehnică în regim de viteză, n-avem fotbaliști în stare să centreze precis, n-avem coordonator de joc. Dispunem, într-adevăr, de câțiva jucători onești și muncitori, de două-trei soluții rezonabile pe postul de portar, dar atât. În deșertul generației incapabile să dea o pasă isteață la mai mult de 10 metri, Sânmărtean și Budescu ni se par geniali, dar nu sunt. Stăm mai prost decât în 2008, când am câștigat coroana cu spini a celei mai inspide echipe de la turneul final. Și atunci încă îl mai aveam pe Mutu.

Pragmatic vorbind, naționala României și-a făcut treaba luni seară, pe Arena Națională. Dacă suntem acum în postura de a pretinde calificarea pentru că ne-a ajuns la îndemână, nu putem totuși cere spectacol de la niște jucători incapabili să-l ofere. Egalul cu Grecia ne-a adus foarte aproape de Franța. Avem nevoie de încă patru puncte, perfect realizabile, în următoarele două jocuri, cu echipe într-adevăr mai slabe: Finlanda (la București) și Insulele Feroe (la Torshavn).

Vom merge la turneul final al Campionatului European, acolo unde tânjim să revenim după escapada din 2008. Nu vom face mare lucru, naționala asta își atinge acum limita superioară și asta se simte din atitudinea noastră, a tuturor. Lipsește efuziunea de la meciurile generației lui Hagi pentru că, în esență, lipsește calitatea. Nu avem finețe, nu avem vedete, nu avem staruri în stare să ne scoată în stradă în miezul nopții, după un gol fantastic reușit în ultimul minut cu Anglia sau după o bombă de generic de la 40 de metri cu Columbia.

Nemulțumiților li se ia darul. Ne pândește acest pericol în calificările care încep toamna următoare, pentru Mondialele din 2018. Danemarca, Polonia și Muntenegru nu-s nici ele de speriat, dar parcă înseamnă mai mult decât Ungaria, Irlanda de Nord și Finlanda. În campania următoare se califică direct doar prima clasată, cea de-a doua merge la baraj doar dacă strânge suficiente puncte. Atunci vom înțelege că în septembrie 2015 am huiduit degeaba egalul cu Grecia.

Asta, dacă nu cumva ne mai ține o tură norocul. Sau dacă nu va veni Ianis Hagi, să ne salveze.