Gino, uită-te și la sclavii de fotbaliști!

Uneori, într-o anume zi, poate fi joi, vineri, marți sau duminică, în 13, 17, 5 sau 19, destinele unor oameni se întrepătrund dureros, oasele se frâng și cei atinși de aripa sorții vor simți toată viața semnul arzător al întâmplării. Cei mai tineri nu au prins sau erau prea mici pentru a-și aminti seara de 21 aprilie 1999, când acustica din Ghencea a propagat trosnetul sec al tibiei nefericitului fundaș de la Bacău, Ardeleanu, sub crampoanele lui Marius Lăcătuș. Nimeni nu știe sigur cum se aleg agresorul și victima într-un astfel de moment, dacă fondul genetic sau caracterul decid rolurile.

Indicii sunt, iar intrarea agresivă, aproape neanderthaliană, a lui Ciprian Dinu asupra lui Dan Roman invita la dezastru, dar oare de câte ori n-am văzut atacuri mai brutale care din fericire n-au produs daune teribile. Imaginea cu Dan Roman făcându-și cruce imediat după golul din minutul 4 al meciului de la Botoșani te hăituiește. Fără să știe , atacantul Mediașului mai avea 34 de minute până în clipa când un fost coleg de echipă, de pe vremea când jucau la Vâlcea, avea să-i reteze tibia imediat deasupra gleznei. Ce ironie vor spune unii, încurcate sunt căile Domnului vor replica alții.

Cert este că un fotbalist de 27 ani este acum în spital, așteptând cu un calm indus de sedativele puternice să afle dacă mai va mai juca vreodată fotbal. Recent, Gabi Balint spunea că, deși au trecut 20 de ani de la retragerea forțată de o accidentare, încă mai visează că se pregătește să intre pe teren, dar nu o poate face pentru că nu-și găsește o jambieră. E genul de traumă psihică pentru care un alt fotbalist, agresorul Ciprian Dinu, va avea și el nevoie de consiliere, de ajutor. Imaginea unui om agonizând de durere din cauza ta, sub ochii tăi, trece de bariera cărnii și merge până la adâncimi necunoscute, în suflet.

Momentul este emoțional, însă oficialii Ligii Profesioniste de Fotbal trebuie în sfârșit să-și revizuiască atitudinea față de soarta fotbaliștilor sclavi din Liga 1. Neplătiți la timp, neasigurați cum trebuie de patronii lor nepăsători, băieții ăștia sunt lăsați de izbeliște în fața unui eventual dezastru. Și când pe 13, 17 sau 19, marți, duminică sau joi, un fotbalist rămâne pe teren cu glezna frântă, Liga de fotbal și sindicatul nu-l pot ajuta decât cu vorbe goale.

Fă-te bine repede, Dan Roman, știm că vei juca din nou fotbal, mulți alții au reușit! Viața rămâne frumoasă, chiar dacă acum suferi teribil și poate te întrebi unde este Dumnezeul căruia i te închinai în minutul 4.