România, acest Gavroche al EURO

Senzația de neîncredere în naționala României pe care o simți în jur este la fel de intensă ca și senzația de roșu pe care o simți în București de la începutul acestei săptămâni. Dar această neîncredere poate fi un combustibil excelent pentru jucătorii României. În fotbal, „a da o palmă celor care nu au crezut în tine” este o idee auzită des în zona de interviuri de după partidă. Tare mi-ar plăcea să fiu „pălmuit” la acest EURO cu niște evoluții solide făcute de un Chipciu sau un Andone după neîncrederea pe care mi-am exprimat-o în cazul lor.

Viorel Moldovan, o revelație plăcută cu răspunsurile pline de miez, oferite în franceză când a fost cazul la conferința de presă, vorbește despre marea dilemă din ofensivă, dacă România va juca în atac cu unul sau două vârfuri. Nu știu cât e bluf și cât e curaj autentic. Fostul atacant al marii naționale a României de acum 15-20 de ani spune apăsat că Franța ne demonstrează că atacul rămâne cea mai bună apărare. Dar Moldovan este deja antrenorul lui Auxerre, o echipă din fotbalul în care filosofia de bază este una ofensivă. Noi rămânem cu iordănescu, antrenorul care-și alege jucătorii de atac în primul rând după felul în care se apără.

Însă, la precedentul nostru EURO, am rezistat în fața vicecampioanei mondiale de atunci, Franța, cu mai multe rânduri de tranșee, în fața liniei de patru fundași Pițurcă mai punând alți trei jucători defensivi. Ba chiar alți patru, dacă ne gândim că și Bănel, acest Constantina Diță de la EURO, era pe teren tot cu apărarea. Doar cu Mutu și Daniel Niculae nu ne-am apropiat de poarta lor, dar nici nu am fost învinși.  Asta e întrebarea, să jucăm iarăși într-o capodoperă a urâțeniei eficiente cum a fost acel meci cu Franța sau să ne deschidem, să atacăm și să onorăm astfel un spectacol planetar cum este o deschidere de EURO la Paris?

Nu am o încredere logică în această națională a noastră, dar am una metafizică. Jucătorii sunt limitați tehnic, mulți dintre ei, dar în acest grup mocnesc energii care stau să erupă. România e acel călător de la clasa a treia a transatlanticului invitat pe puntea de lux pentru o reprezentație și care strânge toată voința sa în acea șansă prin care încearcă să impresioneze și să nu mai fie trimis în burta obscură a pachebotului. Români, vă rugăm, treceți Sena, și arătați că puteți forma acel mix de voință, abilitate, determinare și inteligență cu care se croiesc drumurile spre înalta societate..