Congo și Sahara fotbalului

„În momentul de față, noi nu mai avem jucători buni în România. E dificil să faci spectacol în acest moment”. Aceasta este declarația selecționerului Anghel Iordănescu oferită pentru UEFA în cadrul programului „Magazinul UEFA EURO 2016″, o serie ale cărei 12 episoade vor fi difuzate zilnic de sport.ro începând de duminică și până la EURO.

Și „băieții” au făcut tot posibilul să-l confirme pe selecționerul lor și în această partidă cu Congo. Mă rog, o mică parte din așa-zisa campioană a Africii de care eronat povestea Iordănescu înainte de partidă, Republica Democrată Congo câștigând doar finala mică la ultima Cupă a Africii, iar la meciul cu România venind doar cu Bakambu și Mpoku dintre jucătorii proeminenți. Bine, și cu Bokila, vechea fantezie a lui Becali, cel care l-a sunat pe Stoica instantaneu după golul fostului petrolist ca să vadă ce și cum se poate face pentru aducerea congolezului în locul inegalabililor Tade și Marica. Scouting, tată…

E cam greu de înțeles cum de este adus în fruntea naționalei un domn care ține să ne reamintească de fiecare dată că România nu mai are jucători buni. OK, asta putem spune „Eu, tu și Ovidiu”, Ioanițoaia, să zicem, ca să invocăm un titlu cunoscut al unui film necunoscut. Dar Iordănescu ar trebui să fie cam ultimul om de pe Terra care să trâmbițeze asta în public înainte de EURO. Dacă spune asta nonșalant în auzul întregii planete, pe un program difuzat peste tot în lume, bănuiesc că asta le-o spune foarte lejer jucătorilor și în vestiar. Ți-l imaginezi pe antrenorul din faimoasa serie „Rocky” spunând-i pe drumul spre ring băiatului adus de la abator să se lupte cu campionul mondial: „nu ești bun de nimic, au fost alții buni pe vremuri, tu ești praf, gras, nu-ți faci parametrii”, totul întrerupt din când în când cu câteva rugăciuni scurte și la obiect însoțite de pupăciuni fierbinți de icoane?

Iordănescu a nominalizat un fotbalist care a jucat slab cu Congo, Alibec. Iordănescu este supărat că jucătorul aflat la PRIMUL său meci pentru națională, Alibec, nu „trage echipa după el”, așa cum ar vrea selecționerul. Ca de obicei, nicio silabă despre Chipciu, un fotbalist care are totuși 20 de meciuri în națională și care, și ieri, a fost marele maestru al paselor de un metru date în spate. Chipciu a avut la fel de multe incursiuni spre poarta lui Pantilimon ca și Bakambu. Cum Chipciu are o medie de o depășire a adversarului din față pe anotimp, cea din primăvară și-o consumase deja în fantasticul meci dintre Steaua și Viitorul. Să sperăm că pe cea din vară o va păstra pentru decisiva partidă cu Albania. Becali vorbește fără inhibiții cum, cu niște meciuri la națională, încearcă să scoată niște bani acolo pe Chipciu, fostul (?) consilier al șefului Stelei lucrează la consolidarea CV-ului celui mai hulit fotbalist din Liga 1.

Despre România se spunea că „adoarme adversarul” cu acea tiki-taka avant la lettre inventată de Angelo Niculescu la națională. România a ajuns să adoarmă nu doar adversarul, ci pe toată lumea, inclusiv publicul, cu jocul său mai arid decât Sahara. Stanciu este singura speranță că România poate încropi ceva, așa cum s-a întâmplat și aseară, așa cum s-a văzut și cu Spania. Printre toți acești neprieteni cu mingea, n-aveai cum să-i găsești un loc și cu Budescu. Așa-i trebuie, dacă mergea la Steaua, era pus direct căpitanul naționalei.  

Așa cum știam, stăm cât de cât decent în ceea ce privește fundașii centrali, portarul… Fundașii laterali mai trăiesc doar cu numele, Raț mai are doar ceva pase, iar la Săpunaru s-a văzut încă o dată de ce a fost folosit de Iordănescu cel tânăr doar în centru. Pentru că Săpunaru nu mai are zvâc de flanc.

România nu mai are jucători buni, spune selecționerul. Unii spun că nu mai are nici un selecționer bun. Dar cert este că România va duce la Paris și la Lyon mult mai multe iconițe decât la Los Angeles, San Francisco și Detroit în ”94. Așa să ne ajute Dumnezeu.