Boxul e numărat

20 feb 2012 705 afişări Blog

Fără îndoială că, în cazul lui Vitali Klischko, avem de-a face cu un fenomen similar cu Roger Federer. Un campion inteligent, cu o atitudine specială în arenă şi în afară. Dar, ca şi în cazul lui Federer, şi în cazul lui Klitschko se pune problema dacă nu cumva soclul statuii sale uriaşe nu-şi are baza în regresul general al boxului profesionist la categoria grea.

Boxul fără greii americani la top este precum baschetul, atletismul de mare viteză sau chiar tenisul fără supercampioni americani, lipsit de strălucire, de charismă. Când eram puşti, se purtau la greu tricourile cu Cassius Clay, deşi trăiam vremuri de beznă mediatică şi de blocadă generalizată în ceea ce priveşte merchandisingul. Azi îţi poţi imagina pe cineva purtând un tricou cu Klitschko? În alte vremuri, oamenii erau fascinaţi de aura lui Jack Dempsey, deşi transmisiile televizate încă nu fuseseră introduse când greul american îşi construia legenda. Oamenii intrau în transă când începeau transmisiile radiofonice ale meciurilor lui Dempsey, azi adormi la transmisii tv sofisticate ale meciurilor lui Klitschko, la radio probabil că speakerii ar trebui să descrie costumaţiile luptătorilor, aşa cum fac comentatorii de patinaj artistic, că, în privinţa luptei, nu e mare lucru de relatat… Vorbind de charismă, de aură, până la urmă Dempsey îşi intersecta anturajul cu cel al lui Al Capone, azi Klitschko apare fotografiat jucând şah cu Nicu Gheară…

Cât despre o comparaţie cu Mike Tyson, apogeul show-ului în acest sport, exponentul filosofiei "go for it!"… Cu Klitschko, sportul acesta a decăzut la cenuşiul "wait&win", un funcţionăresc "aşteaptă şi vei câştiga" apreciat doar de câţiva iniţiaţi. O sală plină cu 12.000 de oameni a ovaţionat la München, la PROTV audienţa a fost bună poate şi datorită gestului golănesc al lui Chisora, care, culmea penibilului, i-a dat o palmă lui Klitschko înainte de meci, pentru că aşa i-ar fi promis mamei lui din inima Africii… Dar, global, audienţa acestui sport este într-o cădere dramatică, pentru că în meciurile lui Klitschko nu regăseşti fluenţa loviturilor lui Mayweather sau explozia lui Pacquiao, pentru a reveni la repere din vremurile actuale… Iar referinţa pentru oameni în box a fost întotdeauna ce se întâmplă în lumea greilor…

În copilărie auzeam ecouri ale unor evenimente cu adevărat istorice cum au fost "Rumble in the Jungle" cu Ali şi Foreman sau "Thrilla in Manila" cu Ali şi Frazier… Sâmbătă noapte m-am uitat cum Klitschko a venit la serviciu şi, după program, a plecat acasă cu cecul… Dacă vrea să-şi regăsească magia adevărată şi nu cea superficială dată de tehnicile de show ale organizatorilor germani, boxul greilor trebuie să readucă în ring sângele, transpiraţia, lacrimile, inspiraţia…

Versiune selectata: mobil / standard