Bocitoarele și Bocelli

Fotbalul românesc e precum un cortegiu funerar însoțit de un uriaș cor de bocitoare. Drumul spre groapă îi este conturat de o cohortă de clarvăzători orbi însă când vine vorba de a 11-a calificare consecutivă a Stelei în grupele cupelor europene,  de calificarea a trei echipe românești în play-off-ul acelorași cupe europene, de cele mai mari salarii din istoria fotbalului nostru oferite la cluburile din triumviratul Ligii 1, de situația bună în clasamentul coeficienților UEFA…

Mai nou, bocitoarele au patalama obținută prin vreun ținut de unde răsare soarele și sunt ascultați cu admirație atunci când vin și vorbesc afectat despre faptul că suntem varză la fotbal și că el, patalamagiul parașutat în fotbalul nostru de doi yeni, nu are „material” cu care să încropească o națională decentă de juniori.

Cortegiul funerar a fost zdruncinat un pic ieri prin „hârtoapele” de la Ploiești. Acolo, pe un stadion frumos, un grup de tineri neloviți încă de „emilcioranismul” clarvăzătorilor cu ochii dați peste cap de atâta conștiință a implacabilului dezastru a bătut naționala de tineret a Italiei. O națională cu 5 titluri europene în palmares la tineret, cu 16 fotbaliști în lot care au jucat în Serie A, cu un star care în sezonul trecut a marcat 4 goluri într-un meci cu Milan și câte o triplă cu Fiorentina și Sampdoria, cu un antrenor cu un nume sonor ca fotbalist dornic să-și construiască și un brand pe banca tehnică.

La debutul său la naționala de tineret, Viorel Moldovan a avut un grup de fotbaliști lipsiți de orice complexe în fața unor jucători veniți dintr-o lume cu o cultură fotbalistică la superlativ. Am marcat două goluri cu capul prin doi „italieni” de-ai noștri care-și croiesc un drum în universul unor cluburi uriașe, Inter și Roma. Am câștigat cu faze fixe, cu joc atletic, arătând că putem să învingem și așa, nu doar cu tradiționala noastră mingicăreală. Am avut în teren un grup uniform ca valoare, doar foarte tinerii Nedelcu și Ivan arâtând la 17 ani că au avut trac. În schimb, Crețu este un fotbalist remarcabil prin polivalența și capacitatea sa de efort, Iancu și Rotariu sunt doi stângaci rafinați, Pușcaș are ceva din Aldo Serena, fostul mare atacant al Interului, Bălașa anunță un viitor frumos pentru acest post care ne-a dat atâtea bătăi de cap, fundaș dreapta, Mitriță are gleznă oltenească, Țîru și Boldor sunt fundași cu os tare dar și ținută.

Viorel Moldovan spune că este foarte încântat de grupul său. Jucătorii sar pe el să-l sufoce cu îmbrățișările după deschiderea scorului cu Italia. După atâta greață savantă despre trăirea mioritică a sfârșitului iminent, e tonic să vedem un antrenor hotărât, cu un discurs pozitiv, conducând un grup de jucători care nu dă pe afară de fenomene precum Hagi sau Adrian Ilie, dar cu o atitudine excelentă în fața unui adversar cu blazon strălucitor.