Bocitoarele şi Bocelli

14 aug 2014 2271 afişări Blog

Fotbalul românesc e precum un cortegiu funerar însoţit de un uriaş cor de bocitoare. Drumul spre groapă îi este conturat de o cohortă de clarvăzători orbi însă când vine vorba de a 11-a calificare consecutivă a Stelei în grupele cupelor europene,  de calificarea a trei echipe româneşti în play-off-ul aceloraşi cupe europene, de cele mai mari salarii din istoria fotbalului nostru oferite la cluburile din triumviratul Ligii 1, de situaţia bună în clasamentul coeficienţilor UEFA...

Mai nou, bocitoarele au patalama obţinută prin vreun ţinut de unde răsare soarele şi sunt ascultaţi cu admiraţie atunci când vin şi vorbesc afectat despre faptul că suntem varză la fotbal şi că el, patalamagiul paraşutat în fotbalul nostru de doi yeni, nu are „material” cu care să încropească o naţională decentă de juniori.

Cortegiul funerar a fost zdruncinat un pic ieri prin „hârtoapele” de la Ploieşti. Acolo, pe un stadion frumos, un grup de tineri neloviţi încă de „emilcioranismul” clarvăzătorilor cu ochii daţi peste cap de atâta conştiinţă a implacabilului dezastru a bătut naţionala de tineret a Italiei. O naţională cu 5 titluri europene în palmares la tineret, cu 16 fotbalişti în lot care au jucat în Serie A, cu un star care în sezonul trecut a marcat 4 goluri într-un meci cu Milan şi câte o triplă cu Fiorentina şi Sampdoria, cu un antrenor cu un nume sonor ca fotbalist dornic să-şi construiască şi un brand pe banca tehnică.

La debutul său la naţionala de tineret, Viorel Moldovan a avut un grup de fotbalişti lipsiţi de orice complexe în faţa unor jucători veniţi dintr-o lume cu o cultură fotbalistică la superlativ. Am marcat două goluri cu capul prin doi „italieni” de-ai noştri care-şi croiesc un drum în universul unor cluburi uriaşe, Inter şi Roma. Am câştigat cu faze fixe, cu joc atletic, arătând că putem să învingem şi aşa, nu doar cu tradiţionala noastră mingicăreală. Am avut în teren un grup uniform ca valoare, doar foarte tinerii Nedelcu şi Ivan arâtând la 17 ani că au avut trac. În schimb, Creţu este un fotbalist remarcabil prin polivalenţa şi capacitatea sa de efort, Iancu şi Rotariu sunt doi stângaci rafinaţi, Puşcaş are ceva din Aldo Serena, fostul mare atacant al Interului, Bălaşa anunţă un viitor frumos pentru acest post care ne-a dat atâtea bătăi de cap, fundaş dreapta, Mitriţă are gleznă oltenească, Ţîru şi Boldor sunt fundaşi cu os tare dar şi ţinută.

Viorel Moldovan spune că este foarte încântat de grupul său. Jucătorii sar pe el să-l sufoce cu îmbrăţişările după deschiderea scorului cu Italia. După atâta greaţă savantă despre trăirea mioritică a sfârşitului iminent, e tonic să vedem un antrenor hotărât, cu un discurs pozitiv, conducând un grup de jucători care nu dă pe afară de fenomene precum Hagi sau Adrian Ilie, dar cu o atitudine excelentă în faţa unui adversar cu blazon strălucitor.
 

Versiune selectata: mobil / standard