Un dinamovist vero

Nu, Ando, pentru jucător exilul în tribună nu e nici pe departe cea mai amară pedeapsă. Pe jucător, oricare, de orice calibru, împietritul pe bancă îl doare cel mai tare. Trebuie să-ți fie inima grea când vezi pe unul, pe altul trimiși la încălzire și mai apoi în meci, iar ție nu ți-a venit rândul nici de astă-dată. Îți trebuie cu adevărat tărie de caracter să accepți o asemenea postură ingrată. Mai ales atunci când pe spatele tricoului tău e scris Dănciulescu. 

Noul Dinamo se reconstruiește în jurul lui Danciu. Meci de meci, de pe banca de rezerve, din dreapta sa, din stânga sa țâșnesc nume cu totul necunoscute până mai ieri, alaltăieri. Se încălzesc și apoi sunt aruncate în luptă. Bonetti reconstruiește în jurul lui Danciu, dar fără Danciu. După evaluarea italianului de acum o lună, două, Dănciulescu nu putea duce mai mult de o oră din meci. Acum, nici măcar un sfert de ceas. Încât nu poți să ocolești întrebarea: atunci la ce mai e trecut pe foaia de joc? Bizar.                                                                                                                                               

Una dintre regulile de bază ale reconstrucției e alegerea unui nucleu de jucători cu experiență cu care să pornești la drum și în jurul căruia să începi să plantezi puieții. Bonetti a ales altcumva. Cătălin Munteanu și punct. Cine știe, cu Danciu o repriză colo, alte 25 de minute cu CFR să zicem, poate că Bonetti nu înșira atâtea bile negre cât să șubrezească recordul lui Ando de acum câțiva ani. Poate.                                                            

Danciu nu pare resemnat, un înfrânt al vârstei din buletin. „În sistemul adoptat de Bonetti eu nu am loc. Poziția mea pe care dau randament e cea de al doilea vârf”, așa explică Danciu ostracizarea. Calm, relaxat și în priză: „voi fi gata oricând se va apela la mine”. Și cât de simplu i-ar fi fost, după calapodul vedetelor noastre de carton, să învenineze atmosfera și așa plumburie din vestiar și să pozeze în victimă! De ce să se victimizeze singurel Borcea atunci când scârțâie căruța… La modul declarativ nu mai ai loc pe planetă, din Dorobanți până la Miami, de atâția dinamoviști care mai de care mai adevărat. Uneori e mai ușor să dai un gol, două într-un derby cu Steaua decât să propui o dovadă de atașament, la greu. Danciu a excelat la ambele capitole.