Prețul iubirii vișinii

Cum altfel decât zăhăit de cap vi s-ar părea Mihai Eminescu dacă vi l-ați imagina pretinzându-i Veronicăi Micle decontul pe iubirea parțial împărtășită și tradusă în file-capodoperă?! Ce om cu mințile acasă i-ar putea cere iubitei într-un târziu șase lei, cât l-a costat bobocul de lalea, ca să-i mai dea voie să țină floarea la fereastră?! În linii mari, cam pe aici se învârte și demeresul unuia dintre urmașii lui Adrian Păunescu. A cântărit el bine, ca la iarmaroc, una dintre marile povești de dragoste ale poetului și i-a ieșit o cifră rotundă, o sută de mii de euro, fără bătaie. 100.000 sau imnul Rapidului va fi interzis în Giulești ca un refren muncitoresc din filmele cu ilegaliști ale lui Sergiu Nicolaescu.    

Toți l-ați văzut pe Adrian Păunescu în nenumăratele apariții TV. L-ați admirat, l-ați contestat, l-ați detestat. În niciun caz n-ați descoperit în poet un timid. Dimpotrivă. Nu și-l poate închipui nimeni răbdător și cumințel ani la rândul dacă i-ar fi pretins cu adevărat Rapidului acea sumă și ar fi adulmecat că i se pregătește o țeapă. Nu, ar fi explodat la prima emisiune sportivă. Poate să fi aruncat, acolo, o vorbă în glumă, ca să-l mai tachineze pe Copos. De ce nu, cine știe, poate se prinde…                                             

Înainte de tot și de toate, Păunescu a oferit imnul Rapidului pentru simplul fapt că a iubit (și) Rapidul. L-a ajutat pe cât i-a stat odinioară în putere și în influență. Între multe alte declarații de dragoste, rapidiștii mai cărunți la tâmple își aduc aminte cum s-au trezit peste noapte, în plin campionat, în echipă cu tocmai transferații Ion Ion, Mateescu, Șumulanschi și Grosu. Păunescu pusese o vorbă bună la tov.-ul care trebuia. În fine, e doar un episod din povestea de amor dintre Rapid și Păunescu. A apărut însă de niciunde feciorul poetului, a rupt vraja dragostei și a și fixat prețul bobocului de lalea din fereastră. 100 de mii de euro costă azi o declarație de dragoste.