Prăpastia dintre Marcel Răducanu și Budescu

Ne-am întors în timp, parcă retrăim vremurile de acum trei decenii și jumătate. Tocmai ce fusese desemnat fotbalistul anului, și Marcel Răducanu o zbughea afară și pentru aproape două decenii ieșea din toate anuarele fotbalului nostru. Mai degrabă comic, așa ajunsesem să răpunem leul britanic în preliminariile Mundialului spaniol – meciul vieții pentru Marcel Răducanu – în numai zece jucători. Numale fostului stelist fusese radiat de pretutindeni, din toate casetele întâlnirilor naționalei. Punte peste ani. Sânmărtean a fost laureatul lui 2014. A plecat în Golf. I-a urmat în ancheta lui 2015 Budescu. A tulit-o și el, în China. Cam asta e diferența. Pe Marcel Răducanu au pus ochii, cu toată piedica unei carantine de un an, cei de la Borussia Dortmund – și pe atunci un club cu pieptul scos în Bundesliga -, în timp ce lui Sânmărtean și Budescu le-au făcut cu ochiul arabii și chinezii. Fără comentarii.   

De mai bine de o lună, nu e zi în care să nu fim striviți de câte un maldăr de detalii despre transferul lui Budescu. Când în Qatar, când la Steaua, apoi din nou Golful cu o altă ofertă, de la un alt club. N-a fost știre TV, n-a fost ziar, site care să nu deschidă cu ultimele noutăți despre transferul în derulare al lui Budescu. Întotdeauna doar „în derulare”. Ei bine, cu toată această mediatizare vânjoasă, în ultima lună nimeni n-a citit nici măcar un rând despre un posibil interes al vreunui club cât de cât mai acătării din „fotbalul care se dă la televizor” în transferul celui mai bun fotbalist român al momentului. Nu, Budescu n-a tras de mânecă pe nimeni, nici măcar pe vreun club din liga secundă din Spania sau Italia. Așa, ca să aibă ce refuza.                 

Acesta e adevărul gol-goluț. Nu transferăm în Golf, în China – iată, în liga secundă! – ori în Bulgaria, atunci nu mai transferăm niciunde. Una peste alta, un transfer care-ți lasă un gust sălciu, fără alte vorbe îndulcite pe seama bunăstării familiei Budescu asigurată de un transfer în liga a doua din China și un contract care, neîndoielnioc, nu va fi niciodată dus până la capăt. Și când te gândești că, în anul turneului final din Franța, noi, în naivitatea noastră, ne pregăteam să continuăm dezbaterea națională „ce post i se potrivește lui Budescu în selecționată?”