Pițurcă e neschimbat

Cineva, n-aș vrea să greșesc, parcă era Gabi Balint, făcea o remarcă după o miuță între steliștii de odinioară. Care cu burtă, care cu început de chelie… Doar Pițurcă era neschimbat. Aceeași chică pana corbului, suplu, tras prin inel, să-ți vină să-l legitimezi din nou. Peste decenii poate doar un rid ici, colo.

Să schimbăm registrul. Da, Pițurcă e neschimbat. Să ne întoarcem în timp, în aprilie 2009. Selecționerul Pițurcă primise ultimatum. Trebuia să bată Serbia și Austria. Le-a pierdut pe amândouă și ne-a dat cu tifla tuturor. „N-am de ce să-mi dau demisia atâta vreme cât matematic mai am șanse la calificare”: Șansele de calificare ale lui Pițurcă se învârteau pe undeva pe la 0,6 și ceva la sută! Ehe, de pe o asemenea poziție fortificată să tot mături pe jos cu Franța în cursa pentru Mondialul sud-african…         

Să rămânem la cifre și să întoarcem la actualitate. Pițurcă e singurul dintre oamenii de fotbal și microbiștii cu scaun la cap de la noi care etichetează ca pe unul îndreptățit locul șapte al naționalei. Am jucat multe meciuri amicale cu echipe de top din lume și asta ne-a săltat în ierarhie, se împăunează fostul selecționer. Corect doar dacă multiplicăm de nu știu câte ori amicalul cu Argentina. Amical pus pe picioare doar pentru că s-a plătit peste un milion de dolari, doar nu-și închipuie cineva că Messi ardea de nerăbdare să facă schimb de tricouri cu Torje la București. Mulți roșesc la acest loc 7 conjunctural, mustăcesc, dar se și încruntă constatând că din spate nu vine nicio echipă de club care măcar să se târâie prin actuala ediție a cupelor europene. Numai Pițurcă își umflă pieptul cu amicale care n-au existat și un loc șapte care spune tot atât de mult precum cel mai lung cârnaț din lume al lui Oprescu.                       

Da, Pițurcă e neschimbat. E același care i-a cerut vreo șapte milioane de euro despăgubiri Științei lui Mititelu și garanții bancare de 20 de milioane de euro lui Becali. Numai Pițurcă-gamblerul putea să pluseze pe o mărire de salariu toamna trecută, dezvăluie în interviul de la Dolce, după ce naționala sa nu susținuse de zece luni un meci oficial de la barajul ratat cu Grecia. I s-a părut lui că suma de 600 de mii de euro pe an e mai rotundă decât cea de numai 400 de mii din contract. Bașca bonusurile pentru Neagoe și toată armata de aghiotanți. La ce să ne mai crucim atunci că fotbalul nostru a ajuns atât de pipernicit dacă oamenii săi mari sunt atât de mici!