Pițurcă a îmbătrânit degeaba

Nu mai mult de un rezultat mai răsărit și deja selecționerii noștri o iau razna. Ultimele două mostre: Lucescu-jr. și Pițurcă. Nu le mai ajungi la nas cu prăjina, eheee, dacă ar fi avut norocul să se nască altundeva, precum Mourinho sau Ferguson, lumea le era acum la picioare. O povață de la Ienei, Dinu ori Iordănescu a primit întotdeauna un grandios sictir. Am mâncat pe pâine meciurile echipei naționale de la epoca Angelo Niculescu încoace. Am prins atâtea calificări ratate, am fost martor la multe partide catastrofale, la dezastre. Am trăit intens alături de selecționeri cu CV gemând de performanțe, dar cărora nu le-a ieșit mare lucru. Inclusiv lui Piști Covaci. Nicicicând însă un selecționer n-a ratat într-atât o echipă de start sau pe parcurs precum Pițurcă vineri la Budapesta. Numai și numai din încăpățânarea proverbială săltată pe soclul pe care și-a scrijelit de unul singur neaoșul „băăă, aici eu sunt șeful”.

Pentru meciul cu Ungaria, conjunctura i-a făcut cadou lui Pițurcă o echipă la cheie sau, mai corect zis, i-a pus pe tavă vreo șase-șapte titulari. Câteva plombe chibzuit așezate și gata, să înceapă meciul. Vax! Pentru Pițurcă dublele cu Ajax și Chelsea n-au contat nici cât o ceapă degerată. Nici victoriile cu De Jong și Lampard, nici, mai ales, momentele ciorchine de fotbal rasat și în pas cu moda ale lui Chipciu,Chiricheș and Co. De ani, presa e strivită de comentariile jurnaliștilor și ale fanilor, toate compuse în cheia „ce să-i faci, atâta putem…N-avem fotbaliști, dom’le”. Steaua s-a încăpățânat să demonstreze contrariul și a izbândit. Se poate, iată, și altcumva. Nu e compliment mai măgulitor decât remarca lui Dan Petrescu după returul de pe Stamford Bridge. „Eu aș fi închis jocul în repriza a doua, la 1-1, eram mai puțin avântat”. Acum, după ce ne-am cătrănit la Budapesta, calificarea ratată la Londra parcă nu mai are pe buze același gust sălciu. Cu deținătoarea Ligii Campionilor, am fost acolo, am jucat și n-am trișat, am fost în meci până la ultimul fluier. Fără un pas înapoi, fără resemnare. Noul val al Stelei ne-a luminat că „se poate și altfel”. Meschinăriile lui Pițurcă ne-au trezit însă din vis cu un brânci vânjos de căprar care-și scoală noii recruți. Pentru cei mai mulți trecerea anilor e cu folos. Doar Pițurcă a rămas același căpos de la debarcarea din primul mandat la națională. El, nu și nu, Batman, Batman… Culmea e că-și închipuie că e un atu.