Cât costă banii din Golf

În fugă, trei observații pe marginea dublei naționalei cu Ungaria și Grecia.

1.Din naivitate, din suficiență, am încălcat o regulă nescrisă care măcar ținea locul criteriilor de selecție. Cine se transferă în Golf nu mai pupă echipa națională. Sau, după moda ultimei veri, cine se transferă în China. Vezi cazurile Tănase și Bicfalvi. Ne-am mărginit să cochetăm cu surprinderea că Pintilii nu mai era Pintilii cel pe care-l știam din epoca Steaua, că Sânmărtean și Keseru parcă și-au pierdut suflul, nu mai au prospețime, iar pe Keseru mai toate fazele de finalizare îl prind gâfâind după sprintul până în careu advers. Am încâlcit o regulă și ne-am închipuit că lucrurile se vor așeza de la sine. Nimeni nu știe cum. După cum remarca un mucalit, transferul în Golf înseamnă de fapt o vacanță pe bani. După cum e și viața de dincoace de porțile stadionului. Nu prea poți să ai deodată și glorie, și carduri ghiftuite. Am tot ocolit amnezici răspunsul la o întrebare care nu mai avea nicio necunoscută și până la urmă ne-am trezit cu încă o durere de cap: de ce au fost aproape toți mătrășiți atât de repede din Golf?! Stăruie senzația că șeicii n-au pregetat să scape cât mai degrabă de toți. Inclusiv Pițurcă și Reghecampf. Sună trist, dar la ce a oferit Pintilii naționalei în actualele preliminarii putem găsi un contracandidat cu ceva valențe și în campionatul de-acasă.          

 2.Apropo de Pintilii și rolul său. De unde și până unde a ajuns tabu în fotbalul nostru desenul tactic cu doi închizători? Musai cu doi închizători!! Ah, am avut cu vreo doi-trei ani în urmă doi mijlocași la închidere care se numeau Bourceanu și Pintilii. Plămânii echipei. Au fost odată. În această capcană a picat și Steaua. Și-a închipuit că e singurul model de călcat pe urme, matrița de succes și am văzut cu toții ce-a ieșit în returul ultimului campionat cu Prepeliță și cine s-a mai nimerit lângă el. Atunci când pedalăm cu sârg pe dilema „ori Sânmărtean, ori Budescu” înseamnă că de fapt ne țâțâie fundul la intervențiile lui Chiricheș ori Dragoș Grigore și ne luăm o marjă în plus de siguranță. Dar mimăm că vom juca ofensiv. Cu șase fundași.                                     

3.Investigație-fulger, marți, în ediția de dimineață a telejurnalului de pe RAI. „Suntem patria fundașilor, dar de ce am înscris totuși doar trei goluri în ultimele patru meciuri?” Curgeau imagini, reușite și comentarii despre vârfurile de ieri și de azi ale squadrei azzurra. Inzaghi, Del Piero, Vieri, Pelle, Eder… Concluzie tranșantă: „atacanții de azi au un evident deficit de calitate”. Deficit de calitate… Constatarea vizavi de șubrezimea actualei generații din il calcio poate ajunge și la urechile atacanților noștri, diamante de sticlă chioară închipuite veritabile. Precum țâfnosul Chipciu. La un moment dat, cândva, șeptarul Stelei va înscrie un gol fâsâit cu Voluntari ori Botoșani. Parcă-i și citim pe buzele ferecate cu arătătorul declarația-șablon „acum le-am închis gura contestatarilor…”