Ssst, puţină linişte! Auziţi duduind uzina de fotbal?

16 iul 2018 1687 afişări Comentează şi tu Blog

Într-o zi în care mulţi dintre prietenii mei au plâns pe umărul Croaţiei, de ce Franţa?

Pentru că, dintre toţi, Franţa produce cel mai mult.

Pentru că Franţa înseamnă, astăzi, fotbal în cantitate industrială şi la calitate nemţească. De ani buni, francezii scot zeci de vedete de valoare mondială, sute de fotbalişti excelenţi, mii de jucători decenţi, cu abecedarul meseriei la purtător. Fotbalul francez înseamnă „materie primă“ pentru toată lumea şi pentru toate buzunarele. De la staruri de sute de milioane până la anonimi din ligile subterane, şcoala de fotbal franceză scoate pe piaţă profesionişti care-şi respectă ocupaţia. 
Vi se pare puţin? Păi, de aici începe totul.

Franţa de azi, campioana mondială din 2018 după un turneu pe parcursul căruia n-a fost niciun moment în pericol real să piardă vreun meci, este un omagiu adus seriozităţii, muncii sedimentate în decenii.

Acolo, în „Hexagon“, duduie o uzină de fotbal, un sistem lucrat asiduu şi gândit de profesionişti, care funcţionează şi se perfecţionează continuu încă din anii ’90. Zi după zi, an după an, deceniu după deceniu. Nu hei-rup, nu woodoo, nu "la mişto". Muncă, nene!

Franţa 2018 joacă având în spate nu neantul, nu întâmplarea, nu norocul unei generaţii de moment, ci şcoli de antrenori, investiţii masive, o filosofie de joc concepută şi vegheată de experţi, centre de copii şi juniori, reţele de căutători care scormonesc, fără resentimente, în toată lumea. Fotbalul franţuzesc este o sumă de reguli pe care le respectă toţi. 

Franţa a confirmat, la Mondialul rusesc, banalitatea de fag a expresiei „a câştigat echipa cel mai bine pregătită“. În toate sensurile. Pentru că, dincolo de fundaţia de beton armat pe care poţi ridica zgârie-norii, francezii au venit „acoperiţi“ pe toate palierele. Sunt o echipă de staruri strunită de un campion.

La Mondialul ăsta au venit şi alţii cu vedete. Argentina l-a avut pe Messi, Portugalia pe Cristiano Ronaldo, Belgia pe Hazard, Brazilia pe Neymar. Dar cu alde Tite şi Sampaoli poţi face, cel mult, un grătar de succes, nu echipe campioane.

Mbappe fundaş lateral circumstanţial în minutul 6 al finalei, cu tackling la Strinic într-un moment potenţial periculos, surprinde perfect detaliile care au făcut diferenţa. Alţii au venit doar cu starurile. Cu talentaţii. Francezii şi-au inclus în delegaţie şi antrenor. Deschamps, căpitanul precedentei generaţii de aur a Franţei, campioană mondială şi europeană, şi-a organizat aproape milităreşte plutonul de elită. A construit o coeziune de grup care a făcut posibile scenele cu fotbalişti de 180 de milioane „băgând“ muncă necalificată jos, în cală, unde miroase a păcură şi te murdăreşti de funingine. Fără fiţe, fără ochi daţi peste cap, cu o determinare şi o foame de victorie aproape desuete la alte naţionale venite gemând de superstaruri şi plecate cu primul avion. La naţionala Franţei, o asemenea mobilizare n-am mai văzut din 1998.

Pe bancă stătea atunci Aime Jacquet.

Despre Croaţia, a treia echipă est-europeană ajunsă în finala Cupei Mondiale (după Cehoslovacia 1934 şi 1962 şi Ungaria 1938 şi 1954), ar trebui spus că replică, până la urmă, modelul Franţei, la o scară mai mică. Croaţii, o naţie cu 4 milioane de locuitori, produc într-un flux continuu „marfă“ de calitate. Din când în când, atunci când li se aliniază planetele, reuşesc să-şi apropie mâna de stelele către care privesc mereu. A fost cazul în 1998, când Suker şi Boban au jucat semifinala. A fost cazul acum, în 2018. La Mondialul rusesc, croaţii au avut meritul să fie acolo când partea lor de „tablou“ a fost curăţată de favorite. Iar ei, ambiţioşi şi valoroşi, au simţit momentul.

Ce-i deosebeşte, totuşi, pe croaţi de celelalte echipe „mici“ care stau, şi ele, la pândă? Nonşalanţa şi îndrăzneala cu care aceşti oameni îşi privesc destinul în ochi. Nu-i intimidează nimic. Nici numele adversarului, nici gândul că pot câştiga.
Dintre toţi „talentaţii fără noroc“, croaţii cred.
Oare nouă ce ne-a lipsit în ’94?

Versiune selectata: mobil / standard