În aşteptarea lui Ianis Hagi, ne fluierăm norocul

8 sep 2015 4956 afişări Blog


Românii au pretenţia ca Torje şi Keşeru nu doar să-i califice la Euro, dar şi să joace ca Hagi şi Adrian Ilie. FOTO: Alexandru Hojda/ProSport

Dacă acceptăm ca dezirabilă în orice condiţii calificarea la Euro 2016, atunci accesele de disperare, huiduielile şi bombăneala de după România-Grecia 0-0 sunt inexplicabile şi chiar de prost-gust.

Am uitat cine suntem, de unde venim şi ce ştim să facem acum în fotbal. Ne comportăm precum semianalfabeţii care frâng pe genunchi acordul subiectului cu predicatul şi îşi plagiază studiile până la lucrarea de doctorat, sub „coordonarea“ altor plagiatori, şi mai mari, pentru a ajunge în final să se convingă până şi pe ei înşişi că sunt doctori pe bune. Avem pretenţii, strâmbăm din nas că n-am mai dat gol de trei meciuri, că am făcut egal cu Grecia şi Ungaria, ne-a intrat în cap că suntem pe locul 7 în lume, ne uităm de sus la Olanda aproape eliminată, am vrea ca Budescu şi Keşeru să le dea la toţi câte 3-4. Haha, uită-te la proştii ăştia de unguri, de nord-irlandezi, cum dracu’ să nu-i baţi pe greci, care-s râşii tuturor în grupă.

Puţină priză cu realitatea poate că n-ar strica, nu de alta, dar mâine-poimâine mergem în Franţa şi, în ritmul ăsta, sunt şanse să ne mirăm ce s-a întâmplat de nu câştigăm titlul european.

Adevărul e că poziţia în care suntem acum, pe locul 2 şi aproape calificaţi la Euro, se datorează întâi întâmplării şi abia apoi meritelor lui Papp. O tragere la sorţi fericită ne-a trimis într-o grupă cu adversari de mâna a treia şi a patra - pe măsura noastră, de fapt -, pe care i-am depăşit pentru că astă-toamnă am traversat o formă sportivă mai bună decât ei. Tot conjunctura a făcut ca Grecia, cap de serie şi cea mai bună echipă din grupă, să sufere un colaps intern, o prăbuşire catastrofală care i-a compromis şansele la calificare încă din prima jumătate a campaniei.

A fost norocul nostru, meritat cu prisosinţă după campanii în care Mutu, Pancu şi Chivu pe locurile ocupate acum de Keşeru, Chipciu şi Chiricheş ratau calificări în ultima secundă.

Să fim realişti - România va merge la Euro în fundul gol la capitolul fotbal. N-avem atacant de careu, n-avem executanţi de lovituri libere, n-avem jucători cu tehnică în regim de viteză, n-avem fotbalişti în stare să centreze precis, n-avem coordonator de joc. Dispunem, într-adevăr, de câţiva jucători oneşti şi muncitori, de două-trei soluţii rezonabile pe postul de portar, dar atât. În deşertul generaţiei incapabile să dea o pasă isteaţă la mai mult de 10 metri, Sânmărtean şi Budescu ni se par geniali, dar nu sunt. Stăm mai prost decât în 2008, când am câştigat coroana cu spini a celei mai inspide echipe de la turneul final. Şi atunci încă îl mai aveam pe Mutu.

Pragmatic vorbind, naţionala României şi-a făcut treaba luni seară, pe Arena Naţională. Dacă suntem acum în postura de a pretinde calificarea pentru că ne-a ajuns la îndemână, nu putem totuşi cere spectacol de la nişte jucători incapabili să-l ofere. Egalul cu Grecia ne-a adus foarte aproape de Franţa. Avem nevoie de încă patru puncte, perfect realizabile, în următoarele două jocuri, cu echipe într-adevăr mai slabe: Finlanda (la Bucureşti) şi Insulele Feroe (la Torshavn).

Vom merge la turneul final al Campionatului European, acolo unde tânjim să revenim după escapada din 2008. Nu vom face mare lucru, naţionala asta îşi atinge acum limita superioară şi asta se simte din atitudinea noastră, a tuturor. Lipseşte efuziunea de la meciurile generaţiei lui Hagi pentru că, în esenţă, lipseşte calitatea. Nu avem fineţe, nu avem vedete, nu avem staruri în stare să ne scoată în stradă în miezul nopţii, după un gol fantastic reuşit în ultimul minut cu Anglia sau după o bombă de generic de la 40 de metri cu Columbia.

Nemulţumiţilor li se ia darul. Ne pândeşte acest pericol în calificările care încep toamna următoare, pentru Mondialele din 2018. Danemarca, Polonia şi Muntenegru nu-s nici ele de speriat, dar parcă înseamnă mai mult decât Ungaria, Irlanda de Nord şi Finlanda. În campania următoare se califică direct doar prima clasată, cea de-a doua merge la baraj doar dacă strânge suficiente puncte. Atunci vom înţelege că în septembrie 2015 am huiduit degeaba egalul cu Grecia.

Asta, dacă nu cumva ne mai ţine o tură norocul. Sau dacă nu va veni Ianis Hagi, să ne salveze.

 

Versiune selectata: mobil / standard