Alexandru Băluță a primit cu deschidere echipa ProSport care s-a deplasat în Cehia înaintea dublei pe care naționala României o are de disputat cu Suedia și Spania. Aflat într-o revenire de formă de senzație la Liberec, unde a fost împrumutat după o primă jumătate de an dezamăgitoare la Slavia, jucătorul care în urmă cu 18 luni era un element important în angrenajul echipei naționale își strigă deznădejdea în interviul sincer și deschis pe care l-a acordat pentru cititorii ProSport.
Alexandru Băluță este cu siguranță un personaj cumva ignorat în România. Fără să aibă aura sau atributele care i-au propulsat în atenția constantă a presei pe Răzvan Marin, Ianis Hagi sau George Pușcaș, mijlocașul ofensiv al celor de la Slovan Liberec este de câțiva ani un fotbalist care și-a făcut onest datoria.
După un sezon de excepție la Craiova, vara lui 2018 i-a adus un transfer la campioana Cehiei, Slavia Praga, care a plătit 3 milioane de euro în schimbul său. Dar olteanul în vârstă de 26 de ani nu a reușit să-și păstreze postura de titular în garnitura roș-albilor din Cehia și, odată cu aceasta, a pierdut și locul pe care-l câștigase în selecționata României.
Aflat într-o revenire de formă din septembrie, de când a fost împrumutat la Slovan Liberec, Băluță și-ar fi dorit să fie convocat la națională în vederea meciurilor cu Suedia și Spania. Vineri, la momentul dialogului cu ProSport, fostul fotbalist al Craiovei avea deja șase meciuri consecutive în care marcase sau oferise o pasă decisive.
Pentru că abia se publicaseră convocările pentru dubla mai sus amintită, mijlocașul și-a vărsat sufletul și a oferit argumentele care, consideră el, ar fi trebuit să îl propulseze în grupul pe care Cosmin Contra l-a strâns pentru decisiva „dublă” a României.
ProSport: Salut, Alex! Te găsesc într-un moment bun, pentru că ești într-o revenire de formă. Cum te simți? Mda, sunt, dar dacă nu prea am mai avut legături cu oameni din țară, nu prea s-a vorbit despre mine, sunt mai pesimist.
De ce? E frustrant, pentru că văd că acum contează mai mult alții care nu joacă. Am văzut acum convocările la echipa națională. Ce pot să mai comentez eu?
Adevărul e că cifrele tale de la Liberec arată foarte bine. Șase meciuri la rând cu gol sau pasă decisivă… (n.r. – de la momentul interviului, Băluță a mai jucat un meci în care a reușit să marcheze) Ei au spus că nu mă cheamă cât eram la Slavia pentru că nu joc, dar cât am jucat la început acolo nu m-au chemat, am fost numai pe lista preliminară. Apoi, când n-am mai jucat, au spus că ăsta e motivul. Când am mers la Cluj cu Slavia, mi-au spus: «Du-te să joci!». Am venit aici să joc și nu mă mai bagă nimeni în seamă acum.
Dar de ce? Ai primit vreo explicație? Nu vorbesc, nu știu de ce. Nu am vorbit cu nimeni. Nu am avut niciodată legături sau pe cineva cu care să țin legătura.
Crezi că faptul că n-ai un impresar mai influent contează? Eu cred că da. Nu știu cum să interpretez asta, sincer. Habar nu am! E ciudat rău. Sunt trei, patru jucători care nu joacă la echipele de club, stau doar pe banca de rezerve. Am fost și eu în situația aia și mi s-a spus să merg să joc. Asta mi se pare frustrant. Am înțeles că nu sunt convocat când nu jucam, dar acum sunt totuși în formă. «Bă, suntem cu ochii pe tine, ține-o tot așa!». Măcar atât puteau să-mi zică.
Deci nici nu te-au băgat în seamă? Nu. Și asta dintr-o dată așa. Iar campionatul de aici e mult mai bun decât al nostru din țară. Atât fizic, cât și ca pregătire. Antrenamentele sunt mai tari. Într-adevăr, nu stau ei bine ca tehnică, nu sunt niște jucători excepționali, dar e un campionat dificil aici. Pentru mine e dificil și cred că pentru orice jucător. Nici lui Stanciu nu îi e ușor acolo, la Slavia. Nu-l avantajează nici pe el ceea ce se joacă acolo.
Pentru că e multă alergătură? Asta cer ei aici.
Adevărul e că atunci când te uiți la cifrele lor și la kilometrii pe care-i aleargă în Ligă te crucești… Da, știu. Ei se uită la kilometri în primul rând, să vadă cât alergi. Aici am fost primul și eu de când am venit. În toate meciurile, aproape, am avut numai 11,5, 11,6 kilometri.
Îți verifici cifrele mereu? Da, da. Mă uit pe Instat-ul ăla care vine la toată lumea. Vine la club pe mail și ne trimit ei nouă, jucătorilor. 11,4, 11,5… Mă joc cu kilometrii ăștia.
Și în România mai ții minte cât aveai? Nu mai știu. Mai aveam meciuri în care alergam și eu mult, dar nu eram primul. Nu erau cerințele de aici.
Să-mi scuzi ignoranța, dar până să vin aici, nu am urmărit atent cifrele tale la Liberec. Și când am văzut numai goluri și pase de gol am rămas surprins. Bine, am avut meciuri foarte bune. Îi serveam pe băieți… Unu la unu cu portarul. Am avut și ocazii clare…
Ce sistem jucați aici la Liberec, 4-2-3-1? Da, cam așa. Jucăm cu un număr 10. Eu joc rolul ăsta. Ei erau pe bătaie până să vin eu aici, echipă tipică Cehiei. Acum chiar jucăm fotbal. De când am venit eu, s-au schimbat multe în echipă. Și străinii joacă mai mult acum, pentru că dacă eu sunt străin, antrenorul a decis să bage cât mai mulți străini ca să fie bine. Chiar mă ajută foarte mult antrenorul aici, mă apreciază.
Înainte să vii la Liberec am înțeles că ai făcut ceva săpături în privința echipei. Aveai dubii? Da, am vorbit cu Kelic pentru că știam că a fost aici. Dar pentru mine a fost un pic ciudat pentru că am fost foarte bun în cantonament la Slavia. Am alergat foarte mult și m-am pregătit foarte bine. Chiar antrenorul a spus atunci în presă că e surprins plăcut, că am venit pregătit din vacanță și că asta s-a văzut, că are încredere în mine. Iar apoi, în ultima zi de transferuri, m-am trezit că nu m-au pus nici măcar pe lista de Champions League și mi-au spus apoi că trebuie să plec pentru că nu o să am șanse să joc.
Așa dintr-o dată? Da, chiar în ultima zi din Europa! În ultima zi cu cine să mai vorbești ca să pleci? Asta se întâmpla într-o miercuri. Doar aici mai era deschis până la sfârșitul săptămânii. Și nu prea am mai avut de ales, trebuia să mă duc la o echipă de aici din Cehia. M-au sunat vreo patru, cinci și am ales să vin aici. Era, într-adevăr, și mai aproape de Praga, dar știam ca Liberec e o echipă cu istorie, cunoscută și știam că au jucători buni. Erau și într-o poziție decentă în clasament.
A contat mult asta? Da, a contat, dar mai important a fost că m-am simțit dorit aici. Mai ales antrenorul a insistat, am vorbit și cu managerul sportiv. Cei de la Slavia m-au presat să nu vin aici, voiau să mă duc la Teplice.
De ce, au vreo relație specială? Nu știu, dar Slavia a luat un jucător împrumut de la Teplice pe care nu-l bagă să joace și încă un jucător de la o nou-promovată, care avea doar șase meciuri jucate pentru echipa aia, iar pe mine m-au aruncat. M-au pus pe făraș. Mă oftic că, dacă știam din timp, aveam alte opțiuni, puteam să vorbesc și în alte părți. Nici impresarii nu au știut ce să facă. E frustrant să afli în ultima zi. Aici, mental mi-a fost foarte greu. Din momentul în care am început să nu mai joc la Slavia și până am ajuns aici, mi-a fost foarte greu.
Astea-s cele mai grele momente din cariera unui jucător, nu? Da. Mai ales că nu am păcălit fotbalul, am dat tot timpul. Nu am primit, dar poate primesc acum. Nici aici nu mă simt în apele mele, dar trebuie să am cifre bune, să am meciuri în picioare, să profit. Aici avem șanse să prindem primele șase, să jucăm în play-off, suntem acolo. De când am venit, avem doar o înfrângere. De când sunt aici, am patru meciuri de când sunt în echipa etapei. Despre ce vorbim? Și n-am pe nimeni care să mă împingă, să mă forțeze. Lumea mă votează.
Te gândești să pleci în iarnă? Păi nu pot, că deja m-au jucat în partea cealaltă și am două echipe. M-au băgat un meci ca să-i odihnească pe ceilalți și m-au rupt în două. Atunci m-am dus la ei în birou, după meciul de la CFR. Întotdeauna am fost decisiv în meciurile contra CFR-ului, am două sau trei goluri date împotriva lor, iar tu nu mă bagi să joc? Chiar le era frică de ei.
De cine, de CFR? Da. Eu aveam o ambiție și chiar dacă era echipă românească, pentru mine nu conta. Important era să profit de șansa mea în Champions League. Spuseseră și la televiziuni că nu m-au cumpărat ca să mă dea împrumut, că ei cred că o să-i ajut în ambele meciuri, iar până la urmă într-un meci am fost pe bancă, iar în celălalt în tribună. Am fost la antrenor după și mi-a spus că e mulțumit de ultima perioadă și să-mi aștept șansa să joc.
Ce-ți propui tu pentru sezonul ăsta? E greu să-mi găsesc motivația. Prin reușite îți găsești motivația, cel puțin așa sunt eu. Dacă am un meci în care n-am o realizare, ceva, mă simt foarte rău după. Vreau să înscriu cât mai multe goluri, să am cât mai multe assist-uri, pentru că asta mă reprezintă. Să te uiți la mine și să vezi: «Bă, câte pase, câte goluri are? Câți kilometri a alergat?». Pot să alerg, îmi place să alerg, dar nu asta e calitatea mea de bază. Acum sunt bine pregătit, am fost sănătos, duc o viață extrasportivă normală. Uneori mai mănânc și eu prostii…
Ce înseamnă „prostii”? Gen fast food. Poți să mănânci, dar nu mereu. Însă mă simt foarte bine, mai ales că n-am avut accidentări.
Ai un an și jumătate aici aproape și ai trecut prin multe. Simți că te-a întărit? Da, e clar că m-a întărit. Eu așa cred. Din moment ce nu m-am întors în țară… Nu văd ce mi-ar mai putea face acum ca să mă afecteze.
Ai avut discuții să te întorci în țară? Am vorbit până să se termine campionatul astă vară la Craiova. A mai fost vorba anul trecut în iarnă să mă dea împrumut undeva. Deci ei au vrut de atunci să mă dea la Liberec, au zis că nu m-am adaptat la liga asta. Dar aveam patru luni, cum să mă adaptez? Engleză nu prea vorbeau… Deși la fotbal există doar o limbă. După aia s-a spus în presă că nu vorbesc limba engleză, iar eu vorbeam în engleză cu toți băieții. În cehă nu prea mă descurc, e adevărat. Mie nu mi-a plăcut engleza la școală, dar am învățat-o când a venit Mangia la Craiova. El vorbea numai în engleză.
Te-ai gândit să iei lecții de cehă? Mi-au găsit ei o profesoară. Am mai ieșit cu ea, îmi mai arăta, îmi mai luam notițe, dar sincer, nu prea-mi ardea mie. Atât timp cât nu jucam… Ce faceți, mă trimiteți la școală acum? Am venit să joc fotbal. Niciun străin nu vorbește ceha aici.
Olayinka aleargă fără probleme. Când jucam la Slavia, eram cu el în grupă la antrenamente și nici măcar nu se vedea că respiră după exercițiile fizice. Lor d-asta le și place de el, că aleargă și e pe stilul lor. Nu se oprește. Pierde mingea și se duce imediat să o recupereze. E și enervant, enervează adversarul – Alexandru Băluță, fotbalist Slovan Liberec
Care e diferența între campionatul nostru și al lor? Fizic. De aici poți să pleci și să te adaptezi mult mai ușor altui campionat decât dacă te duci direct din România. Antrenamentele sunt foarte tari! Aici e foarte greu zilnic, trebuie să fii sută la sută. Toți jucătorii se uită la tine, că poate într-o zi nu ești cum trebuie și la meci joci. La noi în țară nu e așa. Se știe cine joacă și cel care nu joacă știe că orice ar face, tot celălalt va fi titular. Aici au altă mentalitate.
Adică aici se creează o rivalitate între voi colegii ca să trageți mai tare la antrenamente? Da, clar, clar! Ei, cehii, sunt și puțin invidioși pe noi străinii.
Ai zice că e mult mai mult patriotism în fotbalul ceh decât cel românesc? Da, da, peste măsură! Noi ne și purtăm frumos. Nu vezi când ieșim din țară cât de greu ne e, cât suferim? Uite câți s-au întors. Pentru mine asta a fost o ambiție, să nu mă întorc. Am rezistat un an și jumătate, mai pot să rezist mult de acum înainte. Am tras tare, am muncit, n-am păcălit fotbalul, că n-am venit aici doar pentru bani. Aici e altă mentalitate, îți spusei. Se joacă foarte tare. Nu ai timp să gândești la meciuri, sunt multe dueluri fizice, multe dueluri fizice, multe mingi la bătaie. Nu e tehnic așa.
Fizic, cât consideri că ai crescut de când ai plecat din țară? Am crescut mult, mai ales ca forță.
Ai mai multe kilograme? Nu, sunt tot la fel. Dar am masa musculară mai mare. Am avut mereu masă mare, dar stau mai bine acum. Facem și sală, eu mai rămân și mai fac suplimentar, dar meciurile te ajută mai mult.
Să revenim la națională. Ultima ta convocare a fost cu Finlanda, în vara lui 2018, nu? Da, chiar înainte să vin la Slavia. Am jucat cu Mitriță atunci, s-a jucat frumos. Mă înțelegeam bine cu el pe teren și cred că l-am ajutat mult. Și prin evoluțiile mele, dar l-am și ambiționat. Și el m-a ambiționat pe mine. Ne completam foarte bine și cred că și la națională am fi putut fi la fel. Uite, acum sunt convocați Budescu și Alibec, eu de ce n-aș putea face un cuplu cu Mitriță? Nu înțeleg! Am fi mult mai eficienți.
Da, dar poate Contra s-a gândit și la presiunea publicului. Ei au jucat bine în ultima vreme în Liga 1, mai ales Budescu a dat recent două goluri foarte frumoase. Îmi place și mie, a dat frumos. Dar a dat cu Iașiul, frate! Jucăm cu Spania și cu Suedia, nu jucăm cu Iașiul, cu tot respectul. Se aleargă acolo, nu mai merge cu execuții. E de alergătură, de foame, de dorință. Dar ce să mai zic eu? Aș vrea să mă abțin, dar mai sunt și alții care nu joacă deloc la echipele de club acolo. Ce facem, îi luăm pe talent? Toți suntem talentați și avem ceva care poate aduce un plus la echipa națională.
Eu n-am nimic cu Ianis, chiar îl apreciez, dar prea exagerează presa cu el, mult de tot. Spui că a intrat trei minute și că l-a bătut pe spate Jurgen Klopp. Ce-i asta? Îmi place Ianis, are ambele picioare, e de apreciat. Chiar îmi place genul lui de jucător – Alexandru Băluță, fotbalist Slovan Liberec
Pe tine de când nu te-a mai căutat cineva de la echipa națională? Din ianuarie sau februarie, când am început returul la Slavia. A fost la un meci să mă vadă cineva și am fost în tribună. A venit să vadă dacă joc, n-am jucat și de atunci, gata! De atunci îmi tot spuneau: «Trebuie să joci, trebuie să joci!».
Dar nu e cineva care să vă mai sune și să vă întrebe dacă vă e cald, dacă vă e frig, cum sunteți? Bănuiesc că e o listă lărgită cu 50 de jucători… Nu! Și chiar aștept de foarte mult timp. Și îți spusei: și ca sprinturi, kilometri alergați, viteză și tot… Vine Instatul imediat și-mi spune. Ziceau ăia prin vestiar că dau bani la Instat. Nu-și dau seama cum de alerg eu așa mult. Nu se vede uneori. Ei sunt obișnuiți cu asta și nu li se pare mare lucru. Trebuie să fii acolo primul. Numai așa am avut cifrele. Și la Slavia la fel. Dacă te uiți pe toate comentariile de când am plecat sau acum, când dau un gol sau o pasă de gol aici… Suporterii mă iubesc mult acolo, dar n-au influență.
Te iubesc pentru că suporterilor le plac fotbaliștii… Da! Tot timpul le-am fost pe plac acolo, sincer.
Îți pare rău că ai ales Slavia? Că ai trăit și niște momente bune acolo… Nu-mi pare rău. Am trăit, cum zici tu, dar știi cum e lumea pe la noi: «Ha ha ha ha ha, că el n-a jucat, el n-a contribuit, n-a făcut». Păi stai, mă, trebuie să joci ca să contribui? Frate, sunt acolo! Am jucat și eu multe meciuri, și mi-am adus și eu aportul.
Asta voiam să îți și spun, că pe cifre ai multe meciuri… Da, dar n-am atât de multe minute. Degeaba te bagă în 20 de meciuri câte zece minute, nu prea mai consideri că joci.
Te gândești la vară să schimbi aerul? Mai e mult până la vară. Nu știu ce va urma. Și la Craiova când a venit oferta asta… Te gândești: «Dacă mai stăteam, dacă mai așteptam…». Aveam deja patru ani acolo, fusese cel mai bun an al meu. Fusesem golgheter la Craiova. Și câștigasem Cupa după 25 de ani. Să vedem când vor mai aduce băieții Cupa pe acolo…
Dacă am ajuns să vorbim de oferte, mă faci să mă gândesc la cea de la FCSB… Au fost, au fost. Aia a fost o decizie grea, să știi. Când auzi de bani… Că banul, ăsta contează cel mai mult la noi, la fotbaliști.
La toată lumea contează banii, să fim serioși. Dacă ai la o firmă o mie și vine unul și-ți zice: «Vino, mă, la mine, că îți dau cinci mii!». Păi ce faci?
Tu în iarna aia cu cine ai vorbit de la ei? Păi vorbisem și cu Dică, mi-a zis că mă așteaptă la reunire. Cu Gigi, la fel, vorbeam…
Te-a contactat el? Da, da, da, el m-a contactat.
Dar ți-a dat acordul clubul? Eh… Îmi scriau pe Whasapp. Așa oricum nu vorbeam… Dar îmi era drag, îți dai seama, îmi făcea plăcere. Dar nu am vrut. Am zis că stau la Craiova să iau un trofeu și plec în străinătate. Exact ce am zis, așa s-a întâmplat. Nu știu câți sunt așa, să zici ceva și să se întâmple.
Am și visat într-o după amiază că fusesem la Steaua. Jucam un meci pe stadion la Craiova și mă fluierau toți. M-am trezit foarte speriat. Jur! Foarte panicat! Și mă așteptau jucătorii, eu nu eram gata cu ghetele, să mă îmbrac… Nu m-aș duce la Steaua! Dacă mă întorc acasă, mă întorc acasă la mine, unde am scris o pagină de istorie. Am scos lumea în stradă, acum să vedem când o să mai fie scoasă lumea în stradă. E posibil și acum, cu domnul Pițurcă – Alexandru Băluță, fotbalist Slovan Liberec
Crezi că există vreo șansă să te întorci la vară la Slavia? Poate și în iarnă acum…
Au clauză? Da. Dar nu știu dacă aș vrea să mă duc iar. Ce, mă duc să iau loc iar pe bancă? Să îi omor pe ăia la antrenamente și după aia să mă văd cum nu prind nici măcar lotul? Aveam goluri… Păi postam pe Instagram, peste tot, numai ca să îmi treacă frustrarea. Dădeam câte trei, patru goluri la miuțe între noi. Nu mai dădea nimeni atâtea.
Și în cazul ăsta, nu te gândești la altă țară. O Germanie să zicem… Mmmm… Nu știu. Mi-ar plăcea mai mult în Spania. Și pe bani mai puțini, doar să joc în Spania. Și în Olanda. În Spania și Olanda, dacă aș avea ceva de acolo m-aș duce și pe bani mai puțini. Doi ani, trei ani…
După aceea ai tot timpul să te duci la arabi doi ani, să câștigi generos… Un an este îndeajuns. Că nici n-ai cum să stai mai mult de un an. Eu așa cred…
Cum o să te uiți la meciurile astea ale echipei naționale? Eh… În pat. O să beau și-o bere. Mda, o să fie greu.
Te întrebam dacă o să îl vezi ca un suporter sau o să te gândești: «Bă, aș fi vrut să fiu și eu acolo»? Normal că aș fi vrut să fiu. Mă oftic! E dorință mare să fiu acolo. Nu știu câți au dorința asta.
Mă bucur să văd atitudinea asta… Prin asta am reușit. N-am fost un jucător excepțional, nu mă consider a fi unul. Prin muncă am progresat, de la an la an am învățat de la fiecare: de la jucători, de la antrenori. De la părinți! Fără ei nu aș fi reușit. Tata a fost și el fotbalist bun. Dar depinde de tine până la urmă. Sfaturi? Sfaturi îți dă toată lumea. De tine depinde, în tine stă totul: să bagi la cap și să ai răbdare și să muncești. Că degeaba ești talentat. Am o grămadă de prieteni care era mult mai talentați ca mine. Unii s-au lăsat, alții joacă în ligile inferioare.
Care e cel mai important sfat pe care ți l-a dat tatăl tău? Mai multe. De exemplu, să fiu mereu în priză, să alerg, să ies în evidență cu ceva. Să am curaj, să nu-mi fie frică și să am răbdare, să nu disper. Nu am reușit de data asta, aia e! Data viitoare încerc să reușesc.
În fotbal e foarte bine să analizezi înainte. Eu nu am știut în ce fotbal vin aici. Mi s-a oferit un contract foarte bun, ei m-au dorit foarte mult. Au venit cu bani și a contat foarte mult că am plecat de acolo. Uită-te acum cine mai pleacă din țară – Alexandru Băluță, fotbalist Slovan Liberec
Nu mă interesează cifre exacte, dar de câte ori mai mult câștigi acum față de cât o făceai la Craiova? De cinci ori mai mult!
Prietena ta stă tot timpul cu tine aici? Da, ea a renunțat la ce făcea acasă. Îi mergea foarte bine. Era bine, bine de tot. Avea cursuri, era profesionistă. A renunțat ca să vină să stea cu mine. La Praga mi-a fost greu, am avut o perioadă grea acolo pentru că n-am jucat. Ne certam de multe ori. Eram nervos, nu aveam liniște. Voiam să nu clachez, să nu mă întorc…
Deci sub nicio formă nu iei în calcul revenirea în România? Da, da, clar. Și la asta mă tot gândeam: că nu reușesc. Nu voiam nici măcar un împrumut. Voiam să stau acolo să demonstrez că trebuie să joc. Poate era mai bine să plec împrumut de astă iarnă, ca să joc. Dar nu e târziu nici acum.
Categoric. E bine că îți poți găsi și ritmul acum… Da, da, clar! Deja acum probabil că mă cunosc toate echipele de pe aici, toate au văzut ce joc cu adevărat și cred că sunt destui care mă apreciază în Cehia.
Apropos de poziții, unde anume îți place să joci, că am văzut că ai fost încercat pe foarte multe posturi de la mijloc în sus? Da, într-adevăr. Gigi Mulțescu m-a băgat prima oară acolo, inter dreapta în 4-3-3, și de acolo am explodat eu, am reușit. Cred că acolo m-aș vedea în 4-3-3. Și în 4-2-3-1, în spatele vârfului, dar să nu vin foarte mult înapoi. Într-adevăr: să vin în spate, să-mi iau mingi, să plec în viteză, să dau mingi la margine și să atac careul. Și să am un atacant de bătaie și care să-mi redubleze, să pot să intru în combinații cu el. Și în bandă aș putea să joc, dar nu prea-mi mai place acolo. Știi cum e: când ai reușite într-o anumită poziție, vrei acolo mereu.
La Viitorul am jucat foarte bine. La un moment dat, mi-am rupt clavicula pe final de sezon. Într-un meci cu Petrolul cred. Nu mai aveam schimbări și am dat gol cu clavicula ruptă. Alergam cu mâna la piept. Bine, cu bulan. A sărit mingea la mine dintr-un fundaș și am scăpat unu la unu cu portarul – Alexandru Băluță, fotbalist Slovan Liberec
Hagi ce te juca la Viitorul? Dreapta. Sau atacant. El atacant mă voia, așa mă vedea. Atacant! Mic, nouă fals, să mă mișc. Păi așa m-a văzut Craiova. Jucam noi, Viitorul, cu Brașov și venise patronul să-l vadă pe Matei. Deja îl luaseră și venise să îl vadă la meciul ăla. Și am început în dreapta și l-am omorât pe ăla, nu mai știu cine juca. Am apărut și la televizor cu vreo două driblinguri. Primul, am dat-o peste el și la al doilea am tras-o cu talpa și i-am dat-o printre picioare cu călcâiul. Căzuse în fund… După aia m-a mutat nea Gică atacant. Și l-am prins pe Marius Constantin, care îmi zicea că îmi rupe picioarele dacă mă prinde. Și după meciul ăla m-a văzut Craiova și m-a luat.
Cum te-ai simțit când ai ajuns la Craiova? Păi am revenit acasă. M-am bucurat că m-a vrut Craiova. Nu m-au interesat bani, nu m-a interesat nimic. Puteam să cer… S-au dat foarte mulți bani la Craiova atunci. Să dădea la semnătură de zici că erai la loterie. E incredibil ce bani s-au dat la semnătură. Eu nu am luat nimic și salariu aveam cu o mie și ceva mai mult decât la Viitorul. Nu mă gândeam la bani. Erau niște salarii de patru, cinci mii și eu nici nu visam la banii ăștia.
Deci care a fost primul tău salariu la Craiova? Două mii opt sute. Apoi trei mii trei sute și trei mii opt sute. După aia a venit prelungirea. Și atunci am mai tras, că eram în formă bună. Și am cerut o sută de mii la semnătură. Banii ăștia se dăduseră ușor, dar nu mi-au mai dat. Și i-am zis: «O să mă vinzi pe bani mulți, d-aia îți cer banii ăștia. La anul tu o să mă vinzi, nu o să mai fiu aici». Și „la anul” a venit și convocarea la națională. Atunci mi-a făcut șapte mii.
La Viitorul mi-a fost foarte greu. Gică mă critica mereu, dar l-am apreciat mereu pentru că ținea la mine. Însă era normal să aibă o atenție mai mare pentru copiii din academie, cei care fuseseră de mici acolo. Până la urmă, mi-a făcut un bine că m-a lăsat la Craiova, dar și acolo a fost foarte greu. Eram criticat, înjurat. Dacă vezi ce mesaje primeam în primul an… Dar nea Gigi (n.r. – Mulțescu) m-a salvat. M-a ajutat cel mai mult – Alexandru Băluță, fotbalist Slovan Liberec
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER