Ultimul dans al lui Alexandru Tudor! Aproape 400 de partide în Liga 1 şi un ultim meci de senzaţie. Reacţia de la final, cum a ajuns lider de galerie pe "San Paolo", invitat la Trinitas TV + singurul banc pe care l-a spus vreodată: "Trei arbitri la o masă..."

14 dec 2018 15369 afişări Liga 1
Ultimul dans al lui Alexandru Tudor! Aproape 400 de partide în Liga 1 şi un ultim meci de senzaţie. Reacţia de la final, cum a ajuns lider de galerie pe "San Paolo", invitat la Trinitas TV + singurul banc pe care l-a spus vreodată: "Trei arbitri la o masă..."
GALERIE (7 de imagini) VEZI GALERIA

Meciul dintre Concordia Chiajna şi Poli Iaşi, câştigat cu 6-3 de moldoveni, a avut o semnificaţie aparte pentru fotbalul românesc. Alexandru Tudor (47 de ani) a condus pentru ultima oară un meci în Liga 1 Betano, pe o ninsoare abundentă, la Chiajna.

Cel poreclit ”Brad Pitt” are nu mai puţin de 381 de partide şi 21 de sezoane în ”palmares” în Liga 1, primul său meci din carieră fiind U Craiova - U Cluj, pe 15 mai 1999. Oltenii au câştigat atunci, scor 4-1.

"Am un sentiment de mulţumire. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot. Să-mi închei cariera cu un asemenea meci, pe o asemenea vreme, e un dar de la Dumnezeu. Le mulţumesc tuturor celor alături de care am lucrat până acum. Când vezi atâtea goluri chiar te bucuri. În clipa asta trebuie să am sentimentul ăsta de bucurie şi mulţumire. Am avut prilejul să arbitrez săptămâna trecută primul meci al unor copii de 7-8 ani. Reţin privirile celor mici. Avem un foarte mare impact asupra lor: noi, antrenori... Voi arbitra un meci de old-boys în weekend, cariera reîncepe", a spus Alexandru Tudor, la finalul partidei Concordia Chijna - Poli Iaşi, scor 3-6.

De asemenea, Alexandru Tudor a fost arbitru FIFA timp de 15 ani, între 2001 şi 2016, debutând în Liga Campionilor în sezonul 2003-2004, într-un meci în cadrul turul al doilea al preliminariilor, între Copenhaga şi Silema Wanderers, scor 4-1. La începutul partidei de la Chiajna, Alexandru Tudor a primit un premiu de la fostul arbitru şi actualul vicepreşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor (CCA), Alexandru Deaconu.

FOTO Captură Digi Sport.

Tudor nu a avut o misiune uşoară la ultima sa partidă. S-au marcat nouă goluri în meciul câştigat de Poli Iaşi cu scorul de 6-3, şi nu a lipsit o încăierare generală în minutul 73, unde centralul partidei a intervenit pentru a calma spiritele.

Dezvăluirile lui Alexandru Tudor

În 2011, arbitrul Alexandru Tudor acorda un interviu pentru ProSport, în care a vorbit despre începutul carierei sale, viaţa extrasportivă dar şi despre turneele finale la care a fost şef de galerie pentru echipa naţională. În acel moment, centralul se afla în Cipru alături de asistenţii Aurel Oniţa şi Cristian Nica, pentru a arbitra câteva partide din cadrul "Cyprus Cup". Redăm mai jos dialogul cu cel care astăzi s-a retras din arbitraj:

Ţi-a cerut vreodată cineva, chiar şi din conducerea arbitrajului, să-ţi razi barba pe motiv că arbitrii arată mai bine bărbieriţi, tunşi şi frezaţi?

Da. Mi s-a cerut în mai multe rânduri asta!

Şi de ce n-ai cedat indicaţiilor?

Sunt de părere că fiecare om trebuie să arate după cum simte. Iar eu mă simt bine cu barbă!

De ce nu zâmbeşti niciodată pe gazon?

Din cauza lumii în care trăim şi în care îmi desfăşor activitatea. Fotbalul românesc nu e tocmai un mediu în care să-ţi vină să zâmbeşti. Din această cauză, prefer să rămân grav. Dar uite, nu vezi că aici, la soare, râd cu voi? Deci pot să şi râd!

Cauza e soarele din Cipru?

Soarele, liniştea. Altă lume! Când i-am spus pe mess soţiei că aici e cald şi primăvară, îi venea să dea cu cărămizi în computer! Ah, ce bine e aici! (priveşte spre cer).

Dacă nu te îndeamnă la a zâmbi ceea ce faci sau ţara în care trăieşti, de ce nu părăseşti fotbalul sau chiar România?

Pentru că îmi place ce fac. Apoi, România e ţara mea. N-aş putea să trăiesc în altă parte.

Ai văzut vreun film cu Brad Pitt?

Unul singur, şi ăla cu Brad Pitt în rol secundar.

ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

Îţi place ca actor?

Îmi plac actorii români!

Te-ai îmbătat vreodată?

Colegii de facultate îmi spun că Tudor a fost văzut o dată bând o bere.

Uau... Rebelul Tudor! A existat vreodată aşa ceva?

N-o să crezi, dar am trăit foarte intens în liceu şi în facultate.

Ai vreun coleg care a ajuns celebru ulterior?

Andreea Roşca. A ajuns jurnalist cunoscut. Ne-am revăzut la întâlnirea de 20 de ani. A fost super!

Acasă, în pijamale, când vezi scandalurile din fotbal la televizor, ţi se mai întâmplă să comentezi fără masca de arbitru? Să înjuri pe câte unul, să aprobi sau să dezaprobi?

Niciodată, dintr-un motiv foarte simplu: m-ar vedea fiul meu, iar comportamentul meu trebuie să-i fie exemplu. Încerc să-l învăţ ce înseamnă respectul. Întotdeauna sunt responsabil în preajma lui.

E adevărat că faci parte din corul unei biserici?

Lucrurile care ţin de credinţă sunt interioare, ţin de fiecare. Spun doar că, atunci când am ajuns în Cipru, am căutat o biserică la care am fost duminică. În fiecare duminică merg. În România, 90% din populaţie e creştin-ortodoxă, dar abia de ajung 5% pe la biserică duminica.

Cum te-ai caracteriza în cel mai scurt mod posibil?

Cazon!

Cine te-a educat aşa?

Poate bunicul meu, care a fost ofiţer superior. Ba nu, aşa m-am educat singur! (zâmbeşte).

ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

Alexandru Tudor ştie şi bancuri, ba chiar are haz când le spune. Mai bine zis, ne-a repetat singurul banc pe care l-a zis vreodată: "Trei arbitri la o masă. Subiectul e cum o fi în viaţa de apoi! După un timp, unul moare şi apoi revine şi vorbeşte cu ceilalţi. «Ei? Cum e?», îl întreabă ei. «Vestea bună e că avem meciuri de arbitrat şi acolo!» «Şi vestea rea?» «Vestea rea e că tu eşti delegat miercurea asta!»". Acesta este singurul banc pe care Alexandru Tudor l-a spus vreodată: "Colegii chiar au remarcat că atunci când l-am spus a fost prima şi ultima dată când am spus un banc!".

Un om simplu printre vedete.

Nu m-am dus niciodată să iau autografe de la vedete. Mi-au fost aduse pe mingi sau altele, dar eu niciodată nu le-am cerut.

Începuturile carierei de arbtiru.

Am luat-o de jos, arbitrând "Vulturii Pasărea". Scriau pe cabina de arbitraj "arbitri", cu trei de "i", şi cabina era într-un vagon de cale ferată!

2004. Anul în care Alexandru Tudor a fost desemnat cel mai bun arbitru român. Mediafax Foto

În tinereţe, Tudor a fost la patru turnee finale alături de România, fiind unul dintre cei mai gălăgioşi suporteri.

Dacă acum se vrea o icoană a imparţialităţii, Alexandru Tudor a dezvăluit pentru ProSport că există momente în viaţa sa în care a fost şi un fervent apărător al uneia din taberele unui meci de fotbal. E vorba însă de echipa naţională!

"Mi-a fost dat să văd marile turnee finale ale României! Italia '90, SUA '94, Franţa '98 şi Belgia / Olanda 2000. Eram sponsorizat de tata, care era foarte înstărit pe vremea aia. Tata a fost unul dintre cei care au condus relaţiile comerciale dintre România şi China pe vremea lui Ceauşescu şi după. Eu eram şeful galeriei românilor peste tot pe unde am fost", a povestit Alexandru Tudor.

Răcnete pe "San Paolo"

Una dintre cele mai dragi amintiri e legată de acel memorabil 1-1 de la Napoli, cu Argentina lui Maradona, la Mondialul din Italia 1990. "Am fost singurul din tribună care a sărit în picioare la golul lui Balint. Toate privirile s-au îndreptat spre mine", şi-a amintit arbitrul.

În 2012, Alexandru Tudor a fost invitat la emisiunea "Biserica azi" de la Trinitas TV, iar tema fotbalistică nu a fost evitată.

"Cea mai mare bucurie a mea e să arbitrez copii de 8-9 ani. La ei, bucuria jocului e sinceră. Fotbalul profesionist este, din păcate, o industrie şi atacanţii simulează la foc automat. Un fotbalist care obţine un penalty e felicitat mai mult decât unul care dă gol. Nu e normal să fie aşa."

"Centralul a explicat şi unde greşesc oamenii din fotbal: "Totul pleacă de la juniori! Pe mine, când eram copil şi jucam fotbal, antrenorul mă punea să fac lucruri greşite. Îmi spunea: «Trece mingea, omul nu!» Acum, aceste lucruri nu mi se par corecte. "În Anglia, un jucător care simulează e huiduit de un stadion întreg. Britanicii au acest spirit al fair-play-ului şi apreciază sportul adevărat. Noi încă nu înţelegem acest lucru" Ar trebui luate măsuri şi împotriva patronilor care jignesc."

"Fotbalul poate fi un drum care să te aducă aproape de El. Te aduce adesea în situaţii de cumpănă, când ai nevoie adevărată de Dumnezeu. Eu sunt credincios de mic. Cu Dumnezeu te naşti, nu îl îmbrăţişezi la un moment dat. Nu devii credincios peste noapte. Mai mulţi oameni implicaţi în fotbal şi-au întors, la un moment dat, faţa spre religie. Cel mai cunoscut caz este însă cel al fostului rapidist Eduard Bandi. Internaţional de tineret, postură din care a fost coleg cu Răzvan Raţ şi Vasile Maftei, Bandi a ales viaţa monahală în urmă cu nouă ani, la Mănăstirea Putna. Şi fiul cel mijlociu al lui Anghel Iordănescu, Andrei, studiază în prezent teologia şi, spre deosebire de ceilalţi doi băieţi ai fostului selecţioner, nu are nicio legătură cu fotbalul", a spus Alexandru Tudor.

Mediafax Foto

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.