PETRESCU 50 | "Dom' colonel", P.R.-ul lui Dan. "Asta e caseta tehnică de la un meci cu FC Olt. A primit doar nota 6, dar Dănuţ mi-a povestit că a jucat mult mai bine"

22 dec 2017 3169 afişări Comentează şi tu Liga 1
PETRESCU 50 | "Dom' colonel", P.R.-ul lui Dan. "Asta e caseta tehnică de la un meci cu FC Olt. A primit doar nota 6, dar Dănuţ mi-a povestit că a jucat mult mai bine"

Probabil că Dan Petrescu e unicat în fotbalul nostru. Acum, la 50 de ani, arată exact ca la aproape 20 de ani, la ceasul debutului în Divizia A. Poate ici, colo câte un fir alb pe la tâmplă, ceva sute de grame îndesate pe la burtă sau pe coapse. Altminteri, copia fidelă a celui cu trei decenii mai tânăr. Unde a ascuns oare Dan Petrescu toţi aceşti ani, asta rămâne un mister.

Dan Petrescu s-a bucurat de cel mai eficient, insistent şi devotat poate P.R. din întrega istorie a fotbalului nostru. Chiar tatăl său. L-am cunoscut după Revoluţie, atunci când am propus în paginile revistei "Sport" un reportaj despre Dan Petrescu. Ne-am întâlnit în propriul apartament, aflat bineînţeles la o aruncătură de băţ de stadionul Ghencea. "Aici a crescut Dan".

N-am înţeles dacă se referea la apartament  sau la terenul din Ghencea.

Pe masa din sufragerie a pus un album cu fotografii. Era imens. Îl presărase, cum fac absolut toţi părinţii de fotbalişti, cu multe cronici decupate din ziarul "Sportul". "Asta e caseta tehnică de la un meci cu FC Olt (n.a.- unde fusese împrumutat alături de Ilie Dumitrescu). A primit doar nota 6, dar Dănuţ mi-a povestit că a jucat cu mult mai bine", îmi reproşa.

Iar reproşurile aveau să revină atunci când albumul cu amintiri deschidea paginile dedicate echipei naţionale. Se stinseseră deja ecourile Mondialului italian din '90, dar Petrescu-senior părea încă marcat, avea vocea stinsă când amintea de accidentarea gravă a fiului care l-a ţinut departe de Coppa del Mondo. "A avut ghinion, asta e, se mai întâmplă. M-a durut însă că în toată această perioadă dificilă şi tristă nu l-a întrebat nimeni de sănătate de la echipa naţională".

Parcă venise sfârşitul lumii. Ratase, ce-i drept, Coppa, dar nu avea să mai lipsească de la niciun turneu final la care se calificase naţionala până în 2000.                

Pe atunci cariera lui Dan Petrescu era abia la primele pagini scrise, era în plină detentă. Peste numai câteva luni urmau despărţirea de Steaua şi transferul la nou promovata în Serie A Foggia. Aşa le-a rânduit viaţa profesională, am avut şansa şi primului interviu cu Dan Petrescu ca jucător în Serie A. L-am reîntâlnit în faţa blocnotesului şi a reportofonului la începutul lui '92 la Telese Terme, acolo unde fusese cazată naţionala la Mondialul italian.

Prin intermediul P.R.-ului de la Bucureşti era la curent cu tot ce se întâmpla acasă şi, evident, cu tot ce se scria despre fundaşul Foggiei. Treptat aveau să se multiplice numărul meciurilor şi al golurilor la Foggia, Genoa sau la Chelsea, iar în paralel se înmulţea numărul vizitelor P.R.-ului fie în redacţia Sportului românesc, fie în cea a ProSportului. A lui "dom' colonel" cum îi plăcea să-i spună fostul coleg de la ProSport, Dan Cărpinişan, fan pătimaş al lui Manchester United şi, conjunctural, tobă de carte în ce-l privea pe Dan Petrescu.        

În loc de încheiere, o remarcă. Uneori, telefoanele sau vizitele în redacţie ale P.R.-ului lui Dan Petrescu picau prost, într-un moment nefericit, deveneau sâcâitoare prin frecvenţă. După "dom' colonel" n-ar fi trebuit să existe vreo ediţie de ziar fără un articolaş sau măcar o ştire despre Dan Petrescu...

Nu l-am simţit însă vreodată pe P.R.-ul ad-hoc că încearcă să cosmetizeze vreo ieşire în decor a fiului, să ascundă sub preş vreun meci pe care e cel mai bine să-l uiţi degrabă. De luat aminte, dragi părinţi.  

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.