Totul fusese pregătit. Marți, la ora 12.00, Ionuț Negoiță urma să susțină o misterioasă conferință de presă la sediul hotelului său de lângă Delta Văcărești, dar tema discuției cu presa devenise luni după-amiază cel mai prost păstrat secret din club. Negoiță intenționa – au dezvăluit surse de la Dinamo – să-și anunțe, din nou, dezgustul și, implicit, intenția de a se retrage din fotbalul românesc.
Parcă pentru a confirma premoniția finanțatorului, seara a venit meciul de la Târgu Mureș la finalul căruia oficialii lui Dinamo au sărit în beregata arbitrilor. Ce eveniment ar fi fost mai potrivit pentru a-i confirma lui Negoiță că trebuie să iasă din mizeria Ligii 1? Dacă patronul de la Rin ar fi angajat un scenarist pentru a-i lucra la imagine, scriptul nu ar fi putut ieși mai bine.
Arbitrul George Găman și asistentul Gabriel Bârjac au devenit pentru câteva ore vectorii iminentei ieșiri din fotbal a probabil celui mai greu de descifrat finanțator de club care a trecut în ultimele decenii prin Liga 1. Pentru o seară, enzimele jurnaliștilor de sport din România au digerat fază după fază în căutarea sâmburelui de adevăr. A fost penalty la Gnohere? A fost ofsaid la golul anulat lui Nedelcearu? O reluare nu a fost suficientă pentru un verdict clar. Nici a doua. Disecția arbitrilor a continuat, însă, cu lejeritatea pe care ți-o dă vizionarea unei faze din fotoliu, la câteva ore după fereastra de două-trei secunde în care aceștia fuseseră obligați să ia o decizie.
Poate că Matei a faultat. Poate că faza golului anulat nu e influențată de Oliva. Dar dacă nici măcar Porumboiu și Crăciunescu nu se pot pune de acord în privința verdictului, asta înseamnă că Ioan Andone exagerează serios când spune: „Hoție mai mare ca asta nu am văzut”. E și un sâmbure de ironie involuntară în declarația celui căruia Borcea îi striga acum câțiva ani, înainte de intrarea în pușcărie, că i-a cumpărat și vântul în mandatul său la Dinamo.
Cu părere de rău față de energia investită în această veritabilă campanie de „Negoițexit”, dar după 21 de ani de presă, goana dinamoviștilor după vinovați amintește de scenetele derulate în fumul albăstrui deșirat din Kent-urile lungi pe care Ovidiu Ioanițoaia le fuma, relaxat, în studioul Procesului Etapei. Erau vremurile de aur ale Cooperativei, când Ștefan, Pădureanu, Borcea, Becali, Copos își dădeau prietenește puncte pe teren și apoi se bălăcăreau de mama focului la televizor. Transpirația produsă de căldura reflectoarelor trecea în casele oamenilor drept semnul că oamenii aceia se băteau pentru dreptatea cluburilor lor. Că asudau apărăndu-și echipele. Emoția prefăcută a actorilor genera rating și engagement, ca să cităm doi termeni din media modernă. Între timp, toți cei numiți mai sus au trecut prin închisoare, unii dintre ei pentru devalizarea sistematică a cluburilor pe care le conduceau.
În mare, distribuția de atunci s-a schimbat. Unul dintre nou-veniți, Ionuț Negoiță nu apare la televizor. Nesigur de charisma sa, el își comunică ideile indirect. Asta nu e neapărat rău într-un fotbal becalizat, cum de apreciat e și faptul că a devenit primul finanțator care și-a asumat public denunțul unui fotbalist propriu pentru un presupus blat cu Steaua. Cazul Bărboianu, declanșat într-o manieră colerică, i-a adus lui Negoiță o notorietate pe care după câteva zile a început să o urască. Jurnaliștii așteptau de la el alte date, nume, detalii, însă patronul de la Rin a preferat să se oprească și să-l acopere pe cel care-i divulgase între patru ochi informațiile legate de necinstea lui Bărboianu. Coincidență sau nu, sursa sa stă acum pe banca lui Dinamo.
Să ne înțelegem. Rândurile acestea nu sunt un bilanț al guvernării Negoiță, una în care clubul emaciat de foștii conducători a intrat, apoi a ieșit din insolvență, a adoptat un program nesigur de întinerire pe care nu l-a respectat și, în general, a avut o politică low-profile și low-cost. Rezultatele au fost pe măsură. Adică insuficiente.
Dezgustul vine mâncând
Presa de fani și de timp, Negoiță servește acum o minciună cu fundiță.
Finanțatorul care acuză în stânga și-n dreapta corupția sistemică din fotbal trăiește și respiră de 3 ani în acest mediu toxic, despre care avea suficiente referințe de la sfătuitorii săi de taină, oameni de fotbal trecuți fără probleme prin tranziția de la fotbalul cooperatist la cel capitalist. Mai mult, în toată această perioadă i-a angajat sau reangajat pe Mircea Rednic, Ioan Andone, Constantin Anghelache, Dinu Gheorghe, Daniel Stanciu sau Ștefan Bărboianu, oameni cu experiență în acest fotbal de care Negoiță este, aparent, sătul.
Întrebarea este cui vinde Negoiță gogoși?
Se minte pe sine, încercând să facă față, printr-un act de proporții aproape martirice, într-un fotbal corupt, sau – din spatele discreției de care s-a înconjurat – îi minte pe cei cărora le transmite că acest sport aduce beneficii doar pușcăriașilorÂ?
Explorarea logicii lui Negoiță e imposibilă. Singura certitudine este că, la 12 ore după ce Dinamo a pierdut inexplicabil în fața unei echipe care nu mai bătuse pe nimeni în Liga 1 de 16 meciuri, cu jucători neplătiți din aprilie și cu minus 6 puncte în clasament, finanțatorul s-a răzgândit. Conferința în care trebuia să-și anunțe ieșirea dezgustată din fotbal a fost anulată inexplicabil, la fel cum fusese programată.
Negoiță continuă în fotbal. În proprietatea sa încă se află un excelent vehicul de imagine care a suferit un accident la Târgu Mureș.
Într-o celulă de închisoare, un deținut cu tenul rumenit de soarele permisiilor regulate își verifică pariurile făcute în ultimele 24 de ore. În dreptul meciului ASA – Dinamo, suma mizată pe victoria gazdelor la cotă 8,5 este însemnată cu verde. E unul dintre puținii care au avut inspirația să parieze pe surpriză înainte ca bookmakerii să scadă drastic cota, alertați de ceva despre care nu vor să vorbească.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER