Daniele Massaro este un nume de referință din istoria anilor 90 a clubului AC Milan. El are astăzi aproape 48 de ani, dar păstrează aceeași imagine de atlet, peste care anii refuză să treacă.
Ocupă funcția de director de relații publice în cadrul clubului unde a cunoscut cele mai mari satisfacții, în această calitate venind în România pentru a semna un parteneriat cu Sportul Studențesc privind grupele de copii între 7 și 14 ani . Este un interlocutor plăcut, care răspunde direct, fără a încerca driblinguri printre întrebările reporterului, exact așa cum a fost și ca jucător, direct pe poartă, fără multe floricele.
Â
Bun venit în România signor Massaro. Credeți mult în parteneriatul Milan – Sportul Studențesc?
E un proiect gigant, care se desfășoară în mai multe țări, și sunt sigur că tehnicienii de la Milan care vor veni în România să-i vadă pe acești copii vor întâlni și multe talente.
Â
Credeți că puteți da în acest fel de un nou Hagi sau, ca să venim mai aproape, de un nou Mutu?
Sunt convins că fotbalul românesc are resurse să ofere jucători de valoare ridicată și ar fi păcat ca ei să nu fie descoperiți la timp.
Â
Ce vă spune numele celor doi români de care am amintit?
O garanție a succesului. Hagi m-a fascinat cu tehnica sa fenomenală, cu execuțiile sale perfecte. La mondialul din SUA a fost printre cei mai buni, un star comparabil cu Romario, Roberto Baggio sau Stoicikov. Hagi a fost unul dintre jucătorii mei preferați. Mutu este însă altceva, pentru că înseamnă Fiorentina și Fiorentina e un capitol aparte din cariera mea (n.r. – a evoluat cinci ani și la toscani). E un mare campion. Cu el pe teren, parcă toți capătă o agresivitate mai mare în sens pozitiv, simt că au un lider.
Â
Cu toate acestea, la Inter n-a fost apreciat, la Juve a fost vândut, iar Milan nu și-a manifestat vreun interes pentru el.
La Inter era încă un copil și nu avea șanse să treacă de numele mari de atunci. Juventus l-a dat pentru că a fost retrogradată și era greu să-l țină în Serie B, iar la Milan a existat cu câțiva ani în urmă un interes, dar avându-l pe Kaka nu mai avea cum să joace și Mutu.
Â
Ați jucat timp de un an cu Răducioiu. A fost Milan un club prea mare pentru el?
Nu aș spune asta niciodată. Sunt foarte bun prieten cu Radu și ne auzim des în Italia. Mie mi-a plăcut foarte mult, din toate punctele de vedere. Un adevărat vârf de poartă, cu calități ideale pentru un asemenea rol, viteză, plasament, execuție. A fost însă foarte greu să se impună, pentru că la Milan au existat mereu atacanți de superclasă.
Â
Ați prins așa numita perioadă Sacchi sau a tripletei olandeze. Cum e Milan de azi în comparație cu Milanul anilor 90?
Greu de evaluat, pentru că fotbalul e diferit acum și ca angajament, și ca tactică, și ca duritate fizică. Parcă noi aveam mai mult spațiu, era mai mult respect pentru oamenii ce știau să facă spectacol.
Â
Se vehiculează sume nebunești pe piața transferurilor. Manchester City a oferit 120 de milioane de euro pentru Kaka. E bine sau e rău pentru fotbal?
Vă așteptați să spun că e moartea fotbalului, cum am văzut pe mulți acuzând pe cei ce vin cu astfel de oferte. Ei bine, eu am o părere opusă. Astăzi fotbalul trebuie legat clar tot mai mult de marketing, de afaceri. Când aduci un star pe asemenea sume, fiți siguri că există o armată de sponsori ce abia așteaptă să contribuie. Luați în calcul profitul enorm: abonamente, stadioane pline, transmisii TV, produse comerciale cu numele campionului și al clubului.
Â
Concluzionând, v-a adus fotbalul ceea ce v-ați dorit sau există ceva care nu s-a împlinit?
Fotbalul mi-a dat multe satisfacții și o viață fără griji, dar pentru asta a trebuit să renunț la multe și să transform echipa în a doua familie, dacă nu cumva prima.
Â
Carte de vizită
Nume: Daniel Massaro
Data și locul nașterii: 23 mai 1961 (Monza)
A jucat la: Monza (1978 – 1981), Fiorentina (1981-1986), AC Milan (1986-1988, 1989-1995), AS Roma (1988-1989), Shimizu Pulse (1995-1996)
Meciuri / goluri la echipa națională: 15 / 1
Palmares: de patru ori campion al Italiei, trei Supercupe ale Italiei, două Cupe ale Campionilor Europeni, trei Supercupe ale Europei, două Cupe Intercontinentale, un titlu de campion mondial (1982)
Â
Â