INTERVIU EXCLUSIV | Povestea incredibilă a fundaşului dorit de FCSB. O eroare medicală i-a interzis să joace fotbal, Ungaria l-a salvat şi l-a vrut în naţională, dar a ajuns să joace tot pentru România

14 dec 2018 9870 afişări Liga 1
INTERVIU EXCLUSIV | Povestea incredibilă a fundaşului dorit de FCSB. O eroare medicală i-a interzis să joace fotbal, Ungaria l-a salvat şi l-a vrut în naţională, dar a ajuns să joace tot pentru România

Adrian Rus (22 de ani) a apărut, parcă de nicăieri, în fotbalul românesc. A venit din Ungaria, la Sepsi, iar Mirel Rădoi l-a folosit în 3 din ultimele 4 meciuri decisive ale campaniei pentru Euro. Acolo l-au remarcat şi granzii din Liga 1. FCSB şi CFR încearcă să-l transfere pe fundşul central. Fotbalistul ascunde o poveste impresionantă. O poveste despre eforturile pe care le-a făcut pentru a devenit fotbalist profesionist.

La 18 ani a leşinat, iar doctorii din România s-au speriat şi nu i-au mai dat OK-ul să joace fotbal, cu toate că nu avea nicio afecţiune detectată la analize. A refuzat să accepte asta, a luptat aproape un an pentru cariera sa şi a găsit înţelegere în Ungaria. Ţara care l-a evaluat corect, din punct de vedere medical, l-a descoperit ca jucător. Maghiarii l-au vrut în naţională, dar nu l-au putut legitima, iar astăzi Adrian Rus este fericit că poate să joace pentru România la europeanul de tineret. Fundaşul care ar putea ajunge la FCSB povesteşte despre cât de mult şi-a dorit să joace contra echipei pe care o simpatiza în copilărie, dar scoate în evidenţă şi aspecte mai puţin cunoscute despre influenţa pe care o are Academia Puskas în Ungaria şi despre cum este ajutată Sepsi de prietena din ţara vecină.

Prosport: Adrian, unde ai început fotbalul?
Adrian Rus:La Satu Mare, cu Dacian Nastai. Aveam 6 ani şi am mers la o şcoală de fotbal. Am jucat până la 18 ani la Satu Mare. M-am mutat la Liceul cu Program Sportiv, la antrenorul Mihai Sabău, până pe la 17, când LPS ne-a împrumutat pe mai mulţi la Olimpia. Acolo am debutat în Liga 2, cu Tibi Csik antrenor.

Cum ai ajuns Ungaria? Ce s-a întâmplat?
Eram în vacanţa de iarnă. Părinţii mei lucrează într-o piaţă de antichităţi şi într-o dimineaţă am mers la ei. Nu măncasem nimic şi îmi luasem o plăcintă. Atunci am leşinat. Mi-am făcut toate analizele posibile, am fost la Cluj, la o clinică privată. Cei de la Satu Mare, de la Medicină Sportivă, nu mi-a mai dat voie să joc fotbal. Mi-au spus să merg la Bucureşti, la Medicină Sportivă. Am ascultat, am plecat la Bucureşti. M-a programat, Dumnezeul să-l ierte, Didi Prodan. Mi-au zis să nu mai fac fotbal de performanţă, încă de la prima cameră de examinare. Erau 8 camere în total. Le-am făcut pe toate şi nu mi-au găsit nimic, doar că nu îmi dădeau voie să joc. Îmi spuneau că oricînd se poate întâmpla, de la soare, de la efort… Mi-au cerut să fac un EEG (n.r. test pentru activitatea electrică a creierului) în somn. Am făcut şi asta şi tot m-au respins. Din ianuarie până în august am tot făcut analize.

“Eram distrus. Strângeam mingile din spatele porţilor”

Ce ai simţit când ţi-au spus că nu mai poţi juca fotbal?
Eram distrus. Mă simt făcut pentru fotbal. Am mers şi la facultate pentru că spunea mama, dar nu mă gândeam să renunţ la fotbal. Eu mă simţeam bine. Zilnic mergeam la Olimpia la echipa a doua, trăgeam la promovare la Liga 3. Mircea Bolba m-a încurajat mult. Mă lăsa să joc doar în 4 contra 2 şi strângeam mingile din spatele porţii. Nu puteam să renunţ.

Şi ai ajuns în Ungaria. Acolo ai primit acceptul medicilor?
Prin Mircea Bolba am ajuns în Liga 2 din Ungaria. Acolo am fost la un specialist şi mi-a spus că pot să joc. Am discutat cu el şi i-am povestit tot. Mi-a spus că se poate întâmpla, o dată în viaţă, oricărui om aşa ceva. Acolo m-au lăsat să joc.

A luat-o de la zero, din Liga a IV-a a Ungariei

Ai mers la un club din liga secundă a Ungariei?
Am ajuns în Liga 2. M-au văzut şi mi-au spus că sunt bun, dar că începe campionatul şi să revin în iarnă. Mă gândeam că nu mă mai cheme niciodată. Am plecat la o echipă din Liga a IV-a, la 20 de km de Satu Mare. De 4 ori pe săptămână făceam naveta, mergeam la antrenament. Eram şi la facultate la Cluj. Am jucat bine şi am primit ofertă de la clubul cu care discutasem în vară.

Problemele dispăreau?
Încă nu (râde). Nici nu semnasem, eram în a treia săptămână de pregătire. Am jucat un meci amical şi prim minutul 60 am simţit o durere la genunchi. Am continuat deşi nu mai puteam de durere. Am fost la RMN şi mi-au spus că meniscul trebuia operat. Ei însă mi-au pus contractul în faţă după o săptămână de la operaţie. Am jucat abia ultimele două meciuri din campionat.

Când ai început să te faci remarcat în fotbalul din Ungaria?
Au inaugurat stadionul. Noi mai jucasem acolo, dar nu era inaugurat. A venit Palermo şi toate posturile din Ungaria au dat imagini de la meci. A fost transmis de DigiSport. Am jucat 60 de minute şi după meci o grămadă de echipe din Liga 1 m-au ofertat. Am ales însă să rămân şi am promovat cu ei. În prima ligă am jucat 30 de meciuri din 34.

“Am acceptat să joc pentru Ungaria. Nu mă simţeam bine pentru ce mi s-a făcut în România”

Te-ai acomodat greu în Ungaria? Ştiai limba?
Ştiam limba pentru că avea mulţi prieteni maghiari şi asta m-a ajutat mult. Când jucam în Liga 4 mi-a spus antrenorul să-mi depun actele pentru cetăţenie. Contează mult acolo şi în Liga 2 şi în Liga 1 pentru că locurile străinilor sunt limitate. M-au chemat şi în naţionala Ungariei under 21 de două ori.

Şi ai refuzat?
Am acceptat. Nu pot să spun că eram supărat pe România, dar nu mă simţeam bine pentru ce au făcut cu mine, pentru ce mi s-a întâmplat. Cetăţenia mea a pornit însă de la străbunica, nu de la bunica şi nu era de ajuns. În plus, trebuia să ai 3 ani jucaţi în Ungaria. Aşa că am stat 2-3 zile în cantonament cu naţionala Ungariei şi şi-au dat seama că nu am actele în regulă şi că nu pot juca.

Acum, te bucuri că ai ajuns să joci pentru România, nu pentru Ungaria?
Acum mă bucur. N-a fost o alegere, dar probabil a fost soarta.

“Când Academia Puskas vrea un jucator, nimeni nu se mai bagă. M-au luat pentru Sepsi”

La Sepsi cum ai ajuns?
Eram bine văzut în Ungaria, după ce am promovat în prima ligă. Primisem o ofertă de la Sepsi, în urmă cu un an şi jumătate, dar n-am vrut să mă întorc în România, pentru că ştiam condiţiile de aici. Am retrogradat însă cu Balmazujvarosi. Am terminat pe locul 11, la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 10, cu golaveraj mai bun şi am învins în toate cele 3 meciuri directe. Ei au rămas însă în prima ligă pentru că aveau mai multe victorii. Aşa e regulamentul la ei. În ultimul meci au jucat cu Videoton şi au învins, pentru că Videoton a jucat cu juniorii. Politic cred că era tot. Nu doream în România pentru că acolo sunt alte condiţii. Alimentaţie, condiţii mult mai bune peste tot. Eram într-un oraş cu 18.000 de locuitori şi era o bază incredibilă, care aici poate doar la Steaua şi CFR se găseşte.

N-ai avut oferte din Ungaria, înainte de Sepsi?
Puţină lume ştie. În Ungaria, când Academia Puskas vrea un jucător, nimeni nu se mai bagă. Aşa stau lucrurile acolo. Pe mine mă doreau cei de la Academia Puskas ca să mă dea împrumut la Sepsi. N-am avut încotro, n-am vrut să rămân în Liga 2 şi am ales Academia Puskas. Eu sunt împrumutat la Sepsi, pe doi ani. Mi-au spus la negocieri că ei m-au luat pentru Sepsi. M-am ridicat de la masă şi am ieşit. I-am întrebat ce e asta. Cum să-mi zici că nu am nevoie de tine? Le-am spus că vreau în altă parte şi că o să le demonstrez că o să le pară rău.

“Mi-au spus că mă doresc, dar nu jucam. Am avut noroc cu Mirel Rădoi, care a crezut în mine”

Până la urmă ai acceptat, dar la Sepsi nu ai jucat în primele 14 etape. Cât de greu ţi-a fost?
M-au sunat cei de la Sepsi să vin să-i ajut, că o să joc meci de meci şi eram foarte dorit. Chiar dacă mulţi spuneau să nu mă întorc în România, am acceptat din acest motiv. Era bine şi pentru imaginea mea şi pentru naţională. A trecut o etapă, două, trei, zece şi eu nu jucam. Mă gândeam să caut echipă sau să vorbesc cu cei de la Academia Puskas să mă ia înapoi.

În ultimele 5 etape ai jucat?
Am şi avut noroc cu naţionala şi cu Mirel Rădoi, căruia îi mulţumesc foarte mult că a avut încredere în mine. Am vrut să îi demonstrez şi lui şi tuturor.

“Ţineam cu Steaua, în copilărie. Visam de când eram mic să joc cu Steaua”

Cu FCSB ai acceptat să joci mijlocaş central.
Nu puteam să spun că nu vreau să joc cu Steaua. Visam de când eram mic să joc cu Steaua.

Erai stelist sau dinamovist în copilărie?
Stelist.

Se vorbeşte că ai putea ajunge acolo. Te-ai simţi pregătit?
Îmi plac provocările. Cred că aş fi pregătit, cu o pregătire bună în iarnă. Deocamdată sunt la Sepsi şi îmi doresc să joc cât mai bine aici.

“Vreau să am meciuri în picioare. Nu pot să merg la Euro cu două sau trei meciuri”

Te-ai bucurat sau te-ai speriat când ai văzut grupa de la Euro?
M-am bucurat că ne-am calificat. Grupa nu este imposibilă, tragem tare şi o să fie bine. Ca să ajung jucător bun trebuie să mă lupt cu cei mai buni.

Crezi că ar fi mai potrivit un transfer pentru tine acum sau după Euro?
Nu ştiu ce să spun. Mi-aş dori să joc mai mult. Să am meciuri în picioare şi să fiu pregătit pentru Euro. Acolo trebuie să am meciuri. Nu pot să merg la Euro cu două sau trei meciuri în picioare.

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.